Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Biserica — proprietatea lui Dumnezeu2The Review and Herald, 17 octombrie, 1893.

    Biserica este proprietatea lui Dumnezeu, și El își amintește fără încetare de biserica Sa, care se află în lume și este supusă ispitirilor lui Satana. Domnul Hristos nu a uitat niciodată zilele umilinței. Deși a trecut de la umilință la slavă, El nu a pierdut niciuna dintre însușirile Sale umane. El simte aceeași iubire plină de înțelegere și de duioșie și este fără încetare mișcat și îndurerat de suferința umană. Domnul poartă în minte o continuă amintire a faptului că a fost Om al durerilor și obișnuit cu suferința și nu uită poporul care îl reprezintă și se străduiește să înalțe Legea Sa călcată în picioare. Domnul Hristos știe că lumea îi urăște pe cei care sunt ai Săi, așa cum L-a urât și pe El. Deși S-a înălțat la cer, încă există un lanț viu care îi leagă pe urmașii Săi credincioși de inima Sa plină de o infinită iubire. Chiar și cel mai slab și mai neînsemnat dintre ei este strâns legat de inima Sa prin legăturile simpatiei. Domnul nu uită niciodată că este Reprezentantul nostru și că poartă natura noastră.MP 19.1

    Isus îngrijește de adevărata Sa biserică de pe pământ, a cărei dorință arzătoare este aceea de a coopera cu El în marea lucrare de salvare a sufletelor. El ascultă rugăciunile ei înălțate într-un spirit de pocăință și de ardoare, iar Cel Atotputernic nu poate rezista cererii niciunui mădular al trupului lui Hristos, care imploră eliberarea, când este ispitit și încercat. “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile — pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu — să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați în vreme de nevoie.” Domnul Isus a trăit dintotdeauna spre a mijloci pentru noi. Ce binecuvântări nu poate primi adevăratul credincios prin mijlocirea Răscumpărătorului nostru? Biserica Sa, care urmează să intre foarte curând în cel mai serios și mai aspru conflict, este cel mai drag lucru pe care îl are Dumnezeu pe pământ. Confederațiile răului vor fi înzestrate cu o putere supranaturală, iar Satana va răspândi toate acuzațiile posibile împotriva celor aleși, pe care nu-i poate înșela prin amăgirile și minciunile lui diabolice. Dar, oare își va retrage mâna ocrotitoare Hristos, “Cel înălțat, ca să fie Domn și Mântuitor și să-i dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor”, Reprezentantul și Conducătorul nostru, își va închide El inima, își va trăda El promisiunile? Nu, niciodată, niciodată.MP 19.2

    Identificat cu biserica Sa

    Dumnezeu are o biserică, un popor ales, și dacă toți ar înțelege, așa cum am înțeles eu, cât de mult Se identifică Domnul Hristos cu poporul Său, nu s-ar mai auzi nicio solie de felul celor care condamnă biserica Sa ca fiind Babilon. Dumnezeu are un popor care conlucrează cu El și înaintează având ca scop slava Lui. Ascultați rugăciunea Reprezentatului nostru ceresc: “Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu”. Oh, cât de mult dorea Conducătorul divin să aibă biserica alături de El! Ei L-au urmat în suferință și umilință și cea mai mare bucurie a Lui era să-I aibă cu El pentru a-i face părtași la slava Sa. Domnul Hristos își afirmă dreptul de a avea biserica alături de El. “Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Făgăduințele legământului și ale înțelegerii Sale cu Tatăl prevedeau ca ei să fie cu El. Domnul prezintă cu reverență înaintea tronului harului răscumpărarea săvârșită pentru poporul Său. Învăluit în curcubeul făgăduinței, înlocuitorul și Garantul nostru înalță mijlocirea iubirii: “Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie, împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea”. Noi îl vom vedea pe împărat în toată frumusețea Sa, iar biserica va fi proslăvită.MP 20.1

    Acum putem să ne rugăm asemenea lui David: “Este timpul să lucrezi Doamne: căci ei au călcat legea Ta”. Oamenii s-au adâncit în neascultarea față de Legea lui Dumnezeu, până când au atins punctul unei indiferențe fără precedent. Ei se complac în neascultare și se apropie în grabă de limita răbdării și iubirii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va interveni în mod sigur. El își va apăra onoarea și va învinge nelegiuirea. Oare, poporul care respectă poruncile lui Dumnezeu va fi copleșit de nelegiuirea ce predomină? Oare, disprețul universal manifestat față de Legea lui Dumnezeu, îl va ispiti să acorde o importanță mai mică Legii care este temelia guvernării cerului și pământului? Nu. Biserica Sa va prețui, va sfinți și va respecta Legea lui Dumnezeu cu atât mai mult, cu cât disprețul oamenilor față de ea este mai mare. Ea poate rosti asemenea lui David: “Au călcat legea Ta. Dar eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul; da, mai mult decât aurul curat. Toate poruncile Tale sunt drepte și urăsc orice cale rea.”MP 21.1

    Biserica luptătoare nu este acum o biserică triumfătoare, dar Dumnezeu o iubește și, prin intermediul profetului, ne arată că El i Se opune lui Satana, care îi înfățișează pe copiii lui Dumnezeu ca fiind înveșmântați în cele mai negre și mai murdare haine, pretinzând dreptul de a-i distruge. Îngerii lui Dumnezeu îi apără de asalturile vrăjmașului. Profetul Domnului spune:MP 21.2

    “El mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Domnului, și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis lui Satana: ‘Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?’ Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare și totuși stătea înaintea îngerului. Iar îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: ‘Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi a zis lui Iosua: ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac în haine de sărbătoare!’ Eu am zis: ‘Să i se pună pe cap o mitră curată!’ și i-au pus o mitră curată pe cap, și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce îngerul Domnului stătea acolo. Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca și Casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele, și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici’.”MP 22.1

    Învățătorii falși să fie evitați

    Când se ridică oameni care pretind că au o solie de la Dumnezeu, dar, în loc de a lupta împotriva stăpânirilor, puterilor și domniilor întunericului acestei lumi, împrăștie îndoieli cu privire la biserica luptătoare, întorcând armele împotriva acesteia, temeți-vă de ei. Acești oameni nu au acreditarea divină. Dumnezeu nu le-a dat o asemenea lucrare de îndeplinit. Ei nu ar face decât să distrugă tocmai ce Dumnezeu dorește să refacă prin solia către Laodiceea. Dumnezeu provoacă răni doar pentru a vindeca, și nu pentru a duce la pierzare. Domnul nu i-a încredințat niciunui om o solie care să descurajeze și să deprime biserica. El dezaprobă, mustră și pedepsește, dar numai pentru a putea aproba și reface, în cele din urmă. Cât de fericită am fost în inima mea când am auzit, în raportul Conferinței Generale, că multe inimi au fost sensibilizate și convertite, că mulți au făcut mărturisiri umile și au curățat lucrurile murdare care se aflau la ușa inimii lor și Îl împiedicau pe Mântuitorul să intre. Cât de fericită am fost să știu că mulți L-au primit cu bucurie pe Domnul Isus, ca pe un oaspete ceresc. Cum se face că aceste articole care denunță biserica, declarând-o ca fiind Babilon3Vezi Note suplimentare., au fost răspândite aproape în orice loc, exact în timpul în care biserica primea revărsarea Duhului lui Dumnezeu? Cum se face că oamenii pot fi atât de amăgiți, încât să își imagineze că strigătul îngerului constă în a-l chema pe poporului lui Dumnezeu afară tocmai din mijlocul bisericii care se bucură de timpul înviorării? Oh, dacă aceste suflete înșelate ar veni înăuntru, atunci ar primi binecuvântarea și ar fi înzestrate cu putere de sus.MP 22.2

    *****

    Fiecare învățător trebuie să fie un elev, pentru ca ochii lui să fie unși cu alifia cerească și să vadă dovezile înaintării adevărului lui Dumnezeu. Dacă dorește cineva să-i lumineze pe alții, razele Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească mai întâi în inima lui. — The Review and Herald, 18 februarie, 1890MP 23.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents