Responsabilitatea individuală și unitatea creștină
Sanatoriul din California,
16 ianuarie 1907
Trăim într-un timp în care fiecare creștin adevărat trebuie să păstreze o legătură vie cu Dumnezeu. Lumea este inundată de teoriile false ale vrăjmașului, iar noi suntem în siguranță, numai dacă primim lecțiile adevărului de la Marele Învățător. Lucrarea solemnă în care suntem angajați cere din partea noastră un efort unit și puternic sub conducerea lui Dumnezeu.MP 485.1
Domnul dorește ca lucrătorii Săi să se sfătuiască unii cu alții și să nu acționeze independent. Cei care sunt numiți ca pastori și îndrumători ai poporului să se roage mult când sunt împreună. Acest lucru le va da curaj și va fi pentru ei un ajutor minunat, unindu-le inimile și sufletele și conducându-i la unitate, pace și putere în acțiune.MP 485.2
Puterea noastră constă în faptul că aducem toate greutățile la Marele Purtător de poveri. Dumnezeu îi onorează pe cei ce apelează la El pentru ajutor cu încrederea că îl vor primi.MP 485.3
Ajutorul omenesc este neputincios. Noi avem posibilitatea de a ne uni în căutarea sprijinului și a favorii Aceluia care a spus: “Cereți si vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”. Puterea divină este infailibilă. Prin urmare, să venim la Dumnezeu, cerându-l să ne călăuzească prin Duhul Său Sfânt. Rugăciunile noastre unite să se înalțe la tronul harului. Cererile noastre să fie amestecate cu laude și cu mulțumiri.MP 485.4
Nevoia educației religioase
Domnul Hristos, apărătorul nostru înaintea Tatălui, știe cum să simtă împreună cu fiecare suflet. Acelora care îl primesc ca Mântuitor personal, le dă puterea de a ajunge fii și fiice ale lui Dumnezeu. Viața Sa de neprihănire desăvârșită a pregătit calea pentru noi și prin El avem intrare în Locul Preasfânt.MP 485.5
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” “Cine primește mărturia Lui, adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. Căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el.”MP 486.1
Toți cei care iau parte la lucrarea lui Isus Hristos au o mare nevoie de o educație religioasă. Ei trebuie să fie conlucrători cu Dumnezeu, angajați într-o lucrare solemnă și sfântă. Fiecare să învețe de la Marele Învățător, printr-o experiență personală, și să aibă o comuniune personală cu Dumnezeu. Trebuie să fie răspândită o viață nouă, iar această viață să fie susținută de Duhul Sfânt. Când are loc o unire spirituală cu Domnul Isus, El va impresiona inima. El va conduce, iar în viață va avea loc o creștere a părtășiei cu Hristos.MP 486.2
Hristos este unica noastră speranță. Putem să privim la El, deoarece El este Mântuitorul nostru. Putem să-L credem pe cuvânt și să depindem de El. Domnul cunoaște exact ajutorul de care avem nevoie, iar noi putem să ne punem încrederea în El fără teamă. Dacă ne bazăm numai pe călăuzirea înțelepciunii omenești, vom constata că ne-am așezat de partea celor învinși. Dar putem să venim direct la Domnul nostru, căci El a zis; “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihna. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Este privilegiul nostru să fim învățați de Acela care a spus: “Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă”.MP 486.3
Avem o audiență divină căreia putem să-i prezentăm cererile noastre. Prin urmare, nimic să nu ne împiedice să-I adresăm rugăciunile noastre în Numele lui Isus, cu încrederea fermă că Dumnezeu ne ascultă și ne va răspunde. Să aducem greutățile noastre înaintea lui Dumnezeu, umilindu-ne înaintea Sa. Noi avem de îndeplinit o mare lucrare și, chiar dacă avem privilegiul de a ne sfătui unii cu alții, trebuie să fim foarte siguri că urmăm sfatul lui Dumnezeu în toate privințele, deoarece El nu ne va duce niciodată în rătăcire. Să nu ne bazăm pe puterile omenești. Dacă vom depinde, în primul rând, de ajutorul și de călăuzirea omenească, necredința se va strecura în sufletul nostru și ne vom pierde credința.MP 487.1
Adesea primesc scrisori de la diferite persoane care îmi vorbesc despre necazurile și greutățile lor, cerându-mi să-L întreb pe Dumnezeu pentru ele și să le spun ce să facă. Acelora pentru care Domnul nu mi-a dat nicio lumină, le răspund adesea așa: Nu am fost chemată de Dumnezeu să îndeplinesc o lucrare de felul celei cerute de voi. Domnul Isus v-a invitat să-I spuneți toate necazurile voastre Aceluia care înțelege fiecare situație a vieții.MP 487.2
“De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea. și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”MP 487.3
Dacă i-aș încuraja pe oameni să vină la mine pentru a fi sfătuiți, în timp ce ei au o invitație valabilă de a merge la Acela care este în stare să-i poarte împreună cu toate poverile lor, eu L-aș dezonora pe Domnul meu.MP 487.4
“În cărțile profeților este scris: Toți vor fi învățați de Dumnezeu. Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui, vine la Mine.... Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care Îl voi da pentru viața lumii”.MP 487.5
Dumnezeu se ocupă de oameni în mod individual, încredințându-i fiecăruia lucrarea lui. Toți trebuie să fie învățați de Dumnezeu. Prin harul lui Hristos, fiecare suflet este chemat să lucreze pentru propria neprihănire, păstrând o legătură vie cu Tatăl și cu Fiul. Aceasta este adevărata experiență de valoare.MP 488.1
Necesitatea unei lucrări armonioase
Deși este adevărat că Domnul îi călăuzește pe oameni în mod individual, de asemenea, este adevărat că El își conduce poporul ca un întreg, nu doar câteva persoane izolate, aici și acolo, care cred și împărtășesc idei diferite. Îngerii lui Dumnezeu îndeplinesc lucrarea care le este încredințată. Îngerul al treilea cheamă un popor și îl curăță, iar cei ce fac parte din acest popor trebuie să-l urmeze în unitate.MP 488.2
Cei care s-au aflat în lucrarea noastră la început, trec la odihnă. Doar câțiva dintre pionierii lucrării mai sunt printre noi acum. Multe dintre poverile grele care au fost purtate de oamenii cu o experiență îndelungată le revin acum altora mai tineri.MP 488.3
Acest transfer ai responsabilității asupra unor lucrători a căror experiență este mai mult sau mai puțin limitată este însoțit de anumite pericole cu privire la care trebuie să fim precauți. Lumea este plină de lupte pentru supremație. Spiritul de concurență și de dezorganizare este asemenea aerului pe care îl respirăm. Unii consideră că orice efort de a stabili ordinea este periculos, ca fiind o forma de restrângere a libertății individuale și, de aceea, spun că trebuie să ne temem de el ca de papalitate. Ei declară că nu vor accepta spusele nimănui și că nu sunt răspunzători față de nimeni. Mi s-a descoperit că Satana depune un efort special pentru a-i face pe oameni să creadă că Dumnezeu este de acord cu faptul că ei își aleg propriul drum, independent de sfatul fraților lor.MP 488.4
Aici se află un pericol grav pentru prosperitatea lucrării noastre. Trebuie să lucrăm cu prudență, înțelepciune și în armonie cu judecata sfătuitorilor care se tem de Dumnezeu, deoarece numai pe această cale, se găsesc puterea și siguranța noastră. Dacă nu vom proceda așa, Dumnezeu nu poate lucra cu noi, prin noi și pentru noi.MP 489.1
Oh, cât de mult s-ar bucura Satana, dacă ar reuși în eforturile lui de a intra în mijlocul acestui popor și de a dezbina lucrarea într-un timp când organizarea deplină este esențială și va fi mijlocul de apărare cel mai puternic pentru a ne feri de răzvrătirile nelegitime și pentru a respinge pretențiile nesusținute de Cuvântul lui Dumnezeu! Dorim să menținem ordinea, ca să nu aibă loc nicio cădere a sistemului de organizare care a fost instituit printr-o lucrare atentă și înțeleaptă. Să nu se manifeste nicio îngăduință față de elementele dezordonate, care doresc să controleze lucrarea în acest timp.MP 489.2
Unitatea efortului
Unii au susținut ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va lucra independent de orice organizație religioasă. Dar eu am fost instruită de Domnul că în această lucrare nu există nicio prevedere ca fiecare să fie independent. Toate stelele cerului se supun unei legi, fiecare o influențează pe cealaltă în împlinirea voinței lui Dumnezeu, fiind supuse față de legea care conduce mișcarea lor. Pentru ca lucrarea Domnului să poată înainta într-o modalitate sănătoasă și temeinică, poporul Său trebuie să fie unit.MP 489.3
Acțiunile sporadice și întâmplătoare ale unora care se declară a fi creștini este bine ilustrată prin munca unor cai puternici, dar neantrenați. Când unul împinge înainte, altul trage înapoi și, la comanda stăpânului, unul se avântă în față, iar altul stă nemișcat. În marea și grandioasa lucrare pentru timpul acesta, dacă oamenii nu vor acționa în mod armonios, va fi confuzie. Când unii refuză să se asocieze cu frații lor, preferând să lucreze independent, nu este un semn bun. În loc să se izoleze, ei trebuie să se apropie de colaboratorii lor și să lucreze în armonie. Dacă nu vor proceda așa, lucrarea lor va fi făcută într-un timp nepotrivit și pe o cale greșită. Adesea, ei acționează împotriva lucrări pe care Dumnezeu ar fi dorit-o și în felul acesta lucrarea lor este mai gravă decât o pierdere de timp.MP 489.4
Oamenii să fie sfătuitori, nu conducători
“Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” Fiecare dintre noi să nădăjduiască în Domnul, iar El ne va învăța cum să lucrăm. El ne va descoperi lucrările pentru care suntem cel mai bine pregătiți. Acest fapt nu îi va determina pe oameni să pornească într-un spirit independent pentru a răspândi teorii noi. În acest timp, când Satana caută să anuleze Legea lui Dumnezeu prin înălțarea unei științe false, trebuie să veghem cu cea mai mare atenție împotriva oricărui lucru ce tinde să ne slăbească credința și să ne irosească puterile. În calitate de colaboratori ai lui Dumnezeu, trebuie să fim în armonie cu adevărul și cu frații. Să ne sfătuim și să cooperăm.MP 490.1
Chiar și în mijlocul marilor amăgiri din zilele de pe urmă, când înaintea oamenilor se vor face minuni amăgitoare pentru a susține teoriile lui Satana, avem privilegiul de a fi apărați de Isus Hristos. Fiecare poate să caute și să primească mântuirea. În acest timp de pericol neobișnuit, trebuie să învățăm să rezistăm singuri, având credința întemeiată nu pe declarațiile omenești, ci pe făgăduințele sigure ale lui Dumnezeu.MP 490.2
În mijlocul lucrătorilor lui Dumnezeu trebuie să existe un spirit de unitate și de armonie. Pe unii, Domnul i-a binecuvântat în mod special cu o experiență care îi face capabili să fie niște sfătuitori înțelepți. În îndeplinirea diferitelor noastre răspunderi, este necesar să depindem unul de altul pentru susținere reciprocă. Despre aceasta, apostolul Petru declară:MP 491.1
“Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie: căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.”MP 491.2
Totuși aceste cuvinte nu autorizează pe nimeni să-și asume autoritatea de a le da ordine fraților lui, cerându-le în mod arbitrar să facă așa cum crede el de cuviință, fără a ține cont de convingerile lor personale cu privire la datorie. Pe de altă parte, nici lucrătorii aleși ai lui Dumnezeu nu trebuie să creadă că este necesar să aștepte până vor întreba pe cineva din conducere dacă pot sau nu să facă o lucrare. Deși cooperează din toată inima cu frații lor în aducerea la îndeplinire a planurilor generale care au fost făcute pentru realizarea lucrării, ei trebuie să-L caute fără încetare pe Dumnezeul lui Israel pentru o călăuzire personală.MP 491.3
Uneori un om care a fost pus într-o poziție de răspundere, în calitate de conducător, începe să creadă că are o autoritate supremă și că toți frații lui sunt obligați să-i ceară permisiunea înainte de a face lucrarea pe care o consideră necesară. Un asemenea om se află într-o situație periculoasă. El a pierdut rolul pe care îl are un adevărat conducător în poporul lui Dumnezeu. În loc de a fi un sfătuitor înțelept, el își asumă prerogativele unui conducător sever. Orice manifestare a înălțării de sine și a unei autorități de acest fel îl dezonorează pe Dumnezeu. Niciun om care se bazează pe propria putere nu trebuie să fie vreodată minte și rațiune pentru un alt om pe care Domnul îl folosește în lucrarea Sa. Nimeni să nu stabilească reguli și regulamente omenești pentru a stăpâni în mod arbitrar asupra tovarășilor lui de lucrare, care au o experiență personală cu privire la adevăr.MP 491.4
Dumnezeu le cere tuturor celor care au exercitat o autoritate necuvenită să înceteze orice manifestare de dominare asupra lucrătorilor Săi. Toți cei cărora le-au fost încredințate responsabilități sfinte să se străduiască să-și înțeleagă datoria față de Dumnezeu și să o aducă la îndeplinire cu credincioșie și umilință. Nimeni să nu se considere un stăpân care deține autoritatea de a exercita controlul asupra fraților lui. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie învățate și practicate.MP 492.1
Răspunderea față de Dumnezeu
Deși respectă autoritatea și munca în conformitate cu planurile alcătuite cu înțelepciune, fiecare lucrător este răspunzător față de Marele Învățător, atât pentru exercitarea rațiunii pe care a primit-o de la Dumnezeu, cât și pentru modul în care își folosește dreptul de a-l cere Dumnezeului cerului înțelepciune și călăuzire. Dumnezeu este Conducătorul și Stăpânul tuturor. Noi avem un Mântuitor personal și nu trebuie să înlocuim Cuvântul Său cu declarațiile niciunui om. Domnul a dat în Scriptură învățături pentru fiecare lucrător. Cuvintele Domnului trebuie să fi studiate cu atenție, deoarece ele sunt duh și viață. Lucrătorii care se străduiesc să lucreze în armonie cu aceste învățături se află sub conducerea și călăuzirea Duhului Sfânt și nu au nevoie să ceară întotdeauna permisiunea altcuiva înainte de a face orice pas. Să nu fie trasate linii precise. Lăsați-L pe Duhul Sfânt să-i îndrume pe lucrători. Dacă privesc necontenit la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor, darurile harului vor crește printr-o folosire înțeleaptă.MP 492.2
Dumnezeu dorește ca noi să avem o relație corectă cu El. El dorește ca fiecare voce să fie sfințită. El dorește ca întreaga noastră făptură — minte, suflet și trup — să fie sfințită pe deplin pentru a împlini voia Sa. Este timpul să începem să știm că suntem într-o legătură strânsă cu Domnul Isus Hristos, printr-o credință vie și lucrătoare. Este timpul să depindem de ajutorul pe care-l oferă Duhul lui Dumnezeu, iar cuvintele noastre să descopere faptul că suntem sub conducerea divină. Să ne încredem în Dumnezeu, și vom vedea puterea Sa minunată lucrând în mijlocul nostru.MP 492.3
În anul 1895, le-am scris fraților mei din lucrarea pastorală următoarele:MP 493.1
“Trebuie să le vorbesc fraților mei de aproape și de departe. Nu pot avea pace. Ei nu lucrează pe temeiul unor principii corecte. Aceia care poartă răspunderi nu trebuie să considere că poziția lor importantă îi face să aibă o judecată infailibilă.MP 493.2
Toate lucrările oamenilor se află sub jurisdicția Domnului. Ei vor fi în siguranță deplină, numai dacă vor lua în considerare faptul că știința se află la Cel Preaînalt. Cei ce se încred în Dumnezeu și în înțelepciunea Sa, și nu se bazează pe propria înțelepciune, merg pe căi sigure. Ei nu vor simți niciodată că au dreptul de a lega nici măcar gura boului care treieră grâu, dar cât de ofensator este ca oamenii să exercite controlul asupra slujitorilor lui Dumnezeu, care conlucrează cu El și pe care Domnul Isus i-a invitat: ‘Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară’. ‘Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu’.”MP 493.3
“Domnul nu a pus pe niciunul dintre slujitorii Săi omenești sub dictatura și controlul unora care, prin ei înșiși, nu sunt altceva decât niște sărmani muritori supuși greșelii. El nu le-a încredințat oamenilor autoritatea de a spune: Tu trebuie să faci aceasta, iar tu să nu faci aceea....MP 493.4
Nimeni nu este potrivit să judece îndatoririle altuia. Omul este răspunzător înaintea lui Dumnezeu și, când niște făpturi omenești limitate și supuse greșelii își asumă autoritatea de a-i conduce pe semenii lor, ca și cum Domnul le-ar fi încredințat sarcina de a înălța sau de a umili pe cineva, întreg cerul se umple de indignare. Au fost stabilite niște principii ciudate prin care niște judecători omenești exercită controlul asupra minții și lucrărilor altora, ca și când acești oameni limitați ar fi fost dumnezei....MP 493.5
Dacă nu vor fi păzite de puterea Iui Dumnezeu, organizațiile și instituțiile vor ajunge sub dictatura lui Satana pentru a-i aduce pe oameni sub controlul altor oameni, iar frauda și viclenia vor lua înfățișarea zelului pentru adevăr și pentru înaintarea împărăției lui Dumnezeu....MP 494.1
Dumnezeu nu va aproba niciun plan prin care un om să-i domine sau să-i oprime pe semenii lui, nici în cea mai mică măsură. Singura speranță pentru omul căzut este să privească la Domnul Isus și să-L primească drept unic Mântuitor. Îndată ce începe să facă reguli de fier pentru alții, să-i subjuge și să-i dirijeze pe alții după propria minte, omul Îl dezonorează pe Dumnezeu și pune în pericol atât propria mântuire, cât și mântuirea fraților săi. Cel păcătos poate găsi speranță și neprihănire numai în Dumnezeu, și nicio făptură omenească nu este mai neprihănită ca alta, dacă nu are credință în Dumnezeu și nu păstrează o legătură vie cu El. O floare de pe câmp trebuie să-și aibă rădăcinile în pământ, ea are nevoie de aer, de rouă, de ploaie și de lumina soarelui. Ea va înflori, doar dacă beneficiază de aceste condiții și toate acestea vin de la Dumnezeu. Tot așa este și cu oamenii. Noi primim de la Dumnezeu cele necesare vieții spirituale. Suntem avertizați să nu ne încredem în oameni și să nu ne bazăm pe puterea omenească.MP 494.2
Cele de mai sus au fost tipărite în Special Testimonies to Ministers and Workers (Seria A, Nr. 9, 1897).MP 494.3
În anul 1903, i-am scris președintelui unei conferințe: ‘Prin Isus Hristos, Dumnezeu a stabilit o legătura tainică între toți oamenii. El i-a încredințat fiecărui om un domeniu special de slujire, iar noi trebuie să fim înțelepți pentru a înțelege că este important să ne ferim să neglijăm lucrarea care ne-a fost dată, împiedicându-i pe alți slujitori ai lui Dumnezeu să-și îndeplinească propria lucrare, care nu este întru totul similară lucrării noastre. Niciunui om nu i-a fost încredințată lucrarea de a se implica în lucrarea vreunuia dintre tovarășii lui, încercând să o preia el însuși, deoarece, dacă va proceda așa, o va strica. Dumnezeu îi încredințează unuia o lucrare diferită de lucrarea încredințată altuia.MP 494.4
Să ne aducem aminte cu toții, că nu avem de a face cu niște oameni ideali, ci cu niște oameni obișnuiți, pe care Dumnezeu i-a ales și sunt întocmai ca noi, oameni care cad în aceleași greșeli ca noi, oameni cu aceleași ambiții și cu aceleași nedesăvârșiri. Nimeni nu a fost numit stăpân, pentru a conduce conștiința unui semen. Să fim foarte atenți la modul în care ne purtăm cu moștenirea pe care Dumnezeu a răscumpărat-o prin jertfă.MP 495.1
Niciunui om nu i-a fost încredințată lucrarea de a fi un domnitor peste semenii lui. Fiecare trebuie să-și îndeplinească propria răspundere. El poate să le adreseze tovarășilor lui de lucru cuvinte de încurajare, credință și speranță, poate să-i ajute să-și poarte poverile, recomandându-le metode de lucru mai bune, dar, în niciun caz, să nu-i descurajeze și să nu-i facă mai slabi, ca nu cumva vrăjmașul să câștige un avantaj asupra minții lor — un avantaj care, după un timp, se va întoarce împotriva lui însuși.MP 495.2
Domnul i-a unit pe toți oamenii cu Sine, prin legăturile duioase ale iubirii și simpatiei. Despre noi, El spune: “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Trebuie să recunoaștem această relație. Dacă suntem legați de Hristos, vom manifesta continuu simpatia și îndelunga Sa răbdare față de cei ce se străduiesc să-și poarte povara cu toate puterile primite de la Dumnezeu, întocmai cum și noi ne străduim să ne purtăm propriile poveri,MP 495.3
În îndeplinirea diferitelor noastre răspunderi, să depindem unii de alții și să ne ajutăm. Nimeni să nu exercite un spirit de dominare, nici chiar președintele conferinței, deoarece poziția nu schimbă un om într-o persoană care nu poate să greșească. Fiecare lucrător căruia i s-a încredințat conducerea administrativă a conferinței să lucreze așa cum a lucrat Hristos, purtând jugul Său și învățând de la El cum să fie blând și smerit. Spiritul unui președinte de conferință și comportamentul pe care îl manifestă în cuvinte și fapte vor arăta dacă își dă seama de propria slăbiciune și dependență de Dumnezeu sau crede că poziția lui influentă i-a dat o înțelepciune superioară. Dacă îl iubește și se teme de Dumnezeu, dacă înțelege valoarea sufletelor și prețuiește fiecare ajutor pe care Domnul l-a calificat pe un frate lucrător să-l acorde, el va fi în stare să lege inimă cu inimă, prin iubirea pe care Domnul Hristos a manifestat-o în timpul slujirii Sale. El va adresa cuvinte de mângâiere celui bolnav și îndurerat.MP 496.1
Dacă nu cultivă un comportament despotic, ci își aduce aminte întotdeauna că Unul singur este Stăpânul, însuși Hristos, el poate să-i sfătuiască pe aceia care nu au experiență, încurajându-i să vină în ajutorul lucrării lui Dumnezeu.MP 496.2
Mâinile slabe nu trebuie să fie oprite să facă o lucrare folositoare pentru Domnul. Cei ai căror genunchi sunt slabi nu trebuie făcuți să se poticnească. Dumnezeu dorește ca noi să îi încurajăm pe cei cu mâinile slabe, să se prindă cu mai multă tărie de brațul lui Hristos și să lucreze cu nădejde. Fiecare mână să fie întinsă în ajutorul celor ce îndeplinesc o lucrare pentru Domnul. Poate că va sosi timpul, când aceia care au susținut cândva mâinile obosite ale altora, să fie la rândul lor susținuți tocmai de cei pe care i-au susținut. Dumnezeu a organizat lucrurile în așa fel încât nimeni să nu fie întru totul independent de semenii lui.’MP 496.3
Sfat adresat celor aflați în poziții oficiale
În mijlocul poporului lui Dumnezeu sunt unii care au avut o experiență îndelungată în lucrarea Sa, oameni care nu s-au îndepărtat de credință. Oricât de mari au fost încercările prin care au trecut, ei au rămas credincioși. Acești oameni să fie priviți ca niște sfătuitori încercați și aleși. Să fie respectați, iar judecata lor să fie onorată de aceia care sunt mai tineri și mai lipsiți de experiență, chiar dacă se află în poziții oficiale.MP 497.1
Suntem angajați într-o lucrare vastă și există multe ocazii de slujire în diferitele ei domenii, Să ne rugăm stăruitor ca Dumnezeu să ne călăuzească pe o cale corectă a slujirii. Lucrătorii lui Dumnezeu nu trebuie să neglijeze nicio ocazie de a-i ajuta pe alții prin orice mijloace posibile. Dacă vor cere sfatul lui Dumnezeu în mod neegoist, Cuvântul Său, care a adus mântuirea, îi va călăuzi. Ei se vor angaja în lucrare oriunde va fi nevoie și vor face tot ce pot mai bine pentru a îndepărta din mintea altora orice îndoială și orice dificultate în înțelegerea adevărului. Duhul lui Dumnezeu va da succes lucrării lor.MP 497.2
Dumnezeu are nevoie de oameni de acțiune, care vor fi pregătiți să vorbească la timp și ne la timp, așa încât să captiveze atenția și să convingă inima. Împărăția lui Dumnezeu nu constă în lucrurile exterioare. Lumina nu va fi primită prin aplicarea unor planuri egoiste, ci privind la Isus și urmând călăuzirea Sa, nu presupozițiile oamenilor. Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.MP 497.3
Adesea se întâmplă să apară situații care cer o acțiune promptă. Uneori, ocaziile prețioase au fost pierdute din cauza întârzierii. Cel care ar fi trebuit să acționeze cu promptitudine a considerat că trebuia să se consulte mai întâi cu cineva care se afla departe și nu era familiarizat cu situația reală. Prin faptul că s-au cerut îndrumările unor oameni care nu erau în măsură să dea un sfat înțelept, s-a pierdut mult timp. Toți lucrătorii lui Dumnezeu să fie călăuziți de Cuvântul adevărului, care le arată datoria, și să urmeze fără șovăire îndrumările lui Hristos.MP 497.4
În anul 1883, m-am adresat fraților noștri adunați la Conferința Generală, spunându-le:MP 498.1
‘Satana tresaltă de bucurie, când oamenii privesc la alți oameni și se încred în ei. Cel căruia i se acordă această încredere necuvenită este expus la ispite puternice. Dacă va fi cu putință, Satana va căuta să îl facă să se încreadă în sine, pentru ca defectele omenești să prejudicieze lucrarea. Acel om va fi în pericolul de a-i încuraja pe frații lui să depindă de ei și să creadă că trebuie să-i aducă la cunoștință toate lucrurile legate de lucrarea lui Dumnezeu. În felul acesta, în loc de a purta chipul lui Dumnezeu, lucrarea va prelua un chip omenesc. Dacă toți vor învăța să depindă de Dumnezeu în mod personal, cel care conduce lucrarea va fi ferit de multe pericole. Dacă greșește și dacă îngăduie ca influența omenească să-i afecteze judecata sau dacă va cădea în ispită, el va putea fi corectat și ajutat de frații lui. Aceia care obișnuiesc să ceară sfatul și ajutorul lui Dumnezeu vor învață lecții de cea mai înaltă valoare.MP 498.2
Dacă doresc să aibă succes în îndeplinirea răspunderilor încredințate, conducătorii unei conferințe trebuie să se roage, să aibă credință, să se încreadă în Dumnezeu și să se lase conduși spre a fi folosiți ca slujitori ai lui Dumnezeu pentru a păstra bisericile conferinței în bună rânduială. Aceasta este partea lor de lucru în via spirituală pe care au fost chemați să o îngrijească. În lucrarea lui Dumnezeu este necesară cu mult mai multă răspundere personală, mult mai multă gândire și plănuire, mult mai mult efort intelectual pus la lucru pentru Domnul. În felul acesta, capacitatea intelectuală a lucrătorilor se va mări și va avea o percepție mai bună pentru a ști ce și cum trebuie să facă. Fraților, va trebui să luptați cu multe dificultăți, să purtați poveri, să sfătuiți, să alcătuiți planuri și să le îndepliniți, căutându-L fără încetare pe Dumnezeu pentru ajutor. Rugați-vă și lucrați, lucrați și rugați-vă, învățați de la Domnul Isus ca niște elevi în școala Sa.MP 498.3
Domnul ne-a făgăduit: “Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată”. Rânduiala lui Dumnezeu este ca toți aceia care poartă răspunderi să se adune adesea pentru a se sfătui unii cu alții și pentru a se ruga stăruitor, cerând înțelepciunea pe care doar El este capabil să o ofere. Uniți-vă în rugăciune și spuneți-I lui Dumnezeu dificultățile voastre. Vorbiți mai puțin. Mult timp prețios este pierdut în conversații care nu aduc nicio lumină. Frații să se unească în rugăciune și post pentru a cere înțelepciunea pe care Dumnezeu a făgăduit să le-o dea fără rețineri.MP 499.1
Adresați-vă lui Dumnezeu și spuneți-l așa cum a făcut Moise: “Noi nu putem conduce poporul acesta, dacă nu mergi Tu însuți cu noi”. Apoi cereți mai mult, rugându-vă asemenea lui Moise; Arată-mi slava Ta!’ Ce este slava aceasta? — Este caracterul lui Dumnezeu. Aceasta este descoperirea făcută lui Moise. Fie ca sufletul vostru să se lege printr-o credință vie de Dumnezeu. Buzele voastre să rostească laude la adresa Lui. Când vă asociați în lucrare, mintea să vă fie îndreptată cu respect spre contemplarea realităților veșnice. Astfel, veți putea să vă ajutați reciproc, să aveți o gândire spirituală, și veți fi în armonie unii cu alții, iar Domnul Hristos va fi alături de voi, în calitate de sfătuitor.” — Gospel Workers, ediția veche, 1:235-237.MP 499.2
O independență nesfântă
Domnul nu l-a calificat pe niciunul dintre noi să poarte singur întreaga răspundere a lucrării. El a asociat oameni cu mentalități diferite, ca să se poată ajuta și sfătui unii pe alții. În acest fel, lipsa de experiență și defectele unuia sunt suplinite de experiența și calitățile altuia. Trebuie să studiem cu atenție învățăturile care ne-au fost date în Epistolele către Corinteni și Efeseni cu privire la relația dintre noi, ca mădulare ale trupului lui Hristos.MP 499.3
În activitatea noastră, să luăm în considerare relația pe care fiecare trebuie să o mențină cu ceilalți lucrători angajați în lucrarea lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte că sunt și alții asemenea nouă, care au de făcut o lucrare pentru Dumnezeu. Să nu ne împotrivim sfaturilor ce ne sunt date. Când alcătuim planuri pentru înaintarea lucrării, ideile și gândirea noastră trebuie să fie împletite cu ideile și gândirea altora.MP 500.1
Să cultivăm un spirit de încredere în înțelepciunea fraților noștri. Trebuie să fim dispuși să primim sfaturi și avertizări din partea conlucrătorilor noștri. Pentru că suntem asociați în slujba lui Dumnezeu, fiecare trebuie să înțeleagă că este doar o parte a unui întreg. Să cerem înțelepciune de la Dumnezeu și să învățăm ce înseamnă a avea un spirit care așteaptă și veghează. Când suntem obosiți și descurajați, să-I cerem ajutorul Mântuitorului nostru.MP 500.2
Este o greșeală să ne separăm de cei care nu sunt de acord cu ideile noastre. Această atitudine nu le va inspira fraților noștri încredere în judecata noastră. Suntem datori să ne sfătuim cu frații noștri și să dăm atenție recomandărilor lor. Să le cerem sfatul, iar când ni-l oferă, să nu-l respingem, ca și când ei ar fi vrăjmașii noștri. Dacă nu ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu, nu vom cunoaște voia Sa.MP 500.3
Să ne hotărâm să fim în armonie cu frații noștri. Aceasta este o datorie pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Faptul că respectăm sfatul lor îi va face bucuroși pe frații noștri, iar pe noi ne va face puternici, prin influența pe care o vom avea. Pe de altă parte, dacă simțim că nu avem nevoie de sfaturile fraților noștri, vom ajunge nefolositori în calitate de sfătuitori ai lor.MP 500.4
Fiecărei biserici aș dori să-i adresez solia ca omul nu trebuie să se înalțe pe sine, încrezându-se în judecata proprie. Umilința și blândețea îi va determina pe oameni să dorească a fi sfătuiți la fiecare pas. Domnul va spune: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine”. Este privilegiul nostru să fim învățați de Domnul Isus. Totuși oamenii plini de încredere în sine, care consideră că ei sunt cei îndreptățiți să-i sfătuiască pe alții, în loc de a dori să fie sfătuiți de frații lor cu experiență, vor ajunge să asculte voci străine, care îi vor duce departe de lucrarea lui Dumnezeu.MP 501.1
În lumea noastră sunt atât îngerii lui Dumnezeu, cât și îngerii lui Satana. Mi-a fost îngăduit să văd că anumite persoane sunt înclinate să se lase conduse de trăsăturile rele ale propriului caracter. Dacă acești oameni vor refuza să ia jugul alături de cei care au avut o lungă experiență în lucrare, încrederea în sine îi va orbi, și nu vor mai fi capabili de a discerne între adevăr și minciună. Este un pericol ca asemenea oameni să fie lăsați să stea în poziții de conducători, pentru a-și urma judecata și planurile proprii.MP 501.2
Numai aceia care acceptă avertizările și recomandările vor umbla pe căi sigure. Nimeni să nu cedeze dorinței arzătoare de a ajunge un mare conducător sau dorinței de a plănui în mod independent atât pentru el însuși, cât și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Vrăjmașului îi este ușor să lucreze prin aceia care, în ciuda faptului că ei înșiși au nevoie să fie sfătuiți la orice pas, își asumă răspunderea de a se îngriji de sufletul altora, fără să fi învățat umilința lui Hristos. Ei au nevoie de sfatul Aceluia care spune: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați”.MP 501.3
Pastorii și conducătorii noștri trebuie să înțeleagă necesitatea de a se sfătui cu frații lor, care au fost multă vreme în lucrare și au câștigat o experiență adâncă în căile Domnului. Înclinația unora de a se izola și de a se simți competenți să plănuiască și să lucreze în conformitate cu propria judecată și propriile preferințe, îi duce în situații periculoase. O asemenea modalitate independentă de a lucra nu este corectă și nu ar trebui să fie urmată. Pastorii și profesorii din conferințele noastre trebuie să lucreze în unitate cu frații lor care au experiență, cerându-le sfatul și acordând atenție recomandărilor lor.MP 501.4
Fraților noștri, care urmează sfatul Domnului cu o inimă umilită, pot să le spun fără nicio reținere: Dacă știți că Dumnezeu dorește să vă angajați în vreo lucrare, mergeți înainte. Aceia care au lumina și convingerea că Dumnezeu îi conduce nu au nevoie să depindă de nici un alt om care să le dicteze ce să facă. Ei trebuie să urmeze sfatul celei mai înalte Autorități. Siguranța și pacea se află numai în respectarea sfatului celui mai mare învățător care a trăit vreodată în lumea noastră. Să nu respingem sfatul Său sigur.MP 502.1
Părerile și impresiile noastre nu sunt întotdeauna o călăuză sigură. Impulsul omenesc va încerca să ne facă să credem că suntem călăuziți de Dumnezeu, în timp ce, în realitate, mergem pe propria cale. Totuși, dacă veghem cu atenție și ne sfătuim cu frații noștri, vom înțelege voia lui Dumnezeu, căci El a făgăduit: “El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.” Nu trebuie să îngăduim ca ideile omenești și înclinațiile firești să câștige supremația.MP 502.2
Un apel la unitate
Toți cei ce lucrează pentru Hristos trebuie să lupte pentru unitate. Suntem copiii aceleași familii și avem un singur Tată ceresc. Să nu îmbrăcăm hainele răutății, cultivând îndoieli și neîncredere în frații noștri. Să nu culegem spinii și pălămida, care rănesc sufletul, ci să adunăm trandafiri, crini și garoafe, răspândind parfumul plăcut în cuvintele și faptele noastre.MP 502.3
Partea care urmează este din cuvântarea adresată pastorilor adunați la Conferința Generală din anul 1883:MP 503.1
“Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”.MP 503.2
“Adesea, lucrările lui Dumnezeu cu poporul Său par să fie de neînțeles. Căile Lui nu sunt căile noastre și gândurile Lui nu sunt gândurile noastre. De multe ori, modul Iui Dumnezeu de a lucra este atât de contrar planurilor și așteptărilor noastre, încât suntem derutați și uimiți. Noi nu înțelegem influența naturii noastre pervertite și, în timp ce ne satisfacem propriile dorințe, urmând înclinațiile firii noastre, ne flatăm cu gândul că împlinim voia lui Dumnezeu. De aceea trebuie să cercetăm Scripturile și să ne rugăm mult, pentru ca Domnul să ne dea înțelepciune, în acord cu făgăduința lui Dumnezeu.MP 503.3
Deși avem o lucrare și o responsabilitate individuală înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să ne lăsăm călăuziți de propria judecată fără a ține cont de opiniile și simțămintele fraților noștri, deoarece acest mod de lucru va conduce la dezordine în biserică. Pastorii au datoria să respecte judecata fraților lor. Cu toate acestea, atât relațiile dintre ei, cât și învățăturile pe care le prezintă altora, trebuie să fie supuse testului legii și mărturiei. Dacă vor proceda așa și dacă inima lor este dispusă să se lase învățată, nu va exista nicio dezbinare în mijlocul nostru. Unii sunt înclinați să fie nedisciplinați și se îndepărtează de marile pietre de hotar ale credinței, dar Dumnezeu îi îndeamnă pe lucrătorii Săi să fie una în doctrină și în spirit.MP 503.4
Uneori, frații sunt asociați în lucrare mai mulți ani la rând și ajung să considere că se cunosc atât de bine, încât se pot încrede unii în alții, așa cum se încred în membrii propriei familii. în acest fel de asociere, se manifestă o libertate și o încredere, care nu ar putea să existe niciodată între cei ce nu sunt de aceeași credință. Atâta vreme cât este păstrat spiritul iubirii frățești, acest lucru este foarte plăcut, dar, îndată ce reușește să pătrundă în inima unuia, ‘pârâșul’ fraților pune stăpânire pe gândirea și pe imaginația lui, apare gelozia și se manifestă invidie și suspiciune. Ca urmare, cel care credea că este în siguranță, bazându-se pe dragostea și prietenia fratelui său, descoperă că este tratat cu neîncredere și motivele îi sunt judecate greșit. Falsul frate își uită propriile slăbiciuni omenești și obligația de a nu gândi sau vorbi de rău, dezonorându-L în felul acesta pe Dumnezeu și rănindu-L pe Domnul Hristos în persoana sfinților Săi. Toate defectele care pot fi bănuite sau inventate sunt comentate fără milă, iar caracterul fraților este reprezentat ca fiind îndoielnic și întunecos.MP 503.5
Este trădată o încredere sfântă. Lucrurile spuse în spiritul unei încrederi frățești sunt repetate și răstălmăcite și fiecare cuvânt, fiecare faptă, oricât de nevinovate și bine intenționate ar fi, sunt criticate cu răceală și cu suspiciune de aceia despre care se credea că sunt prea nobili, prea onorabili pentru a încerca să obțină chiar și cel mai mic avantaj de pe urma încrederii frățești și a relației de prietenie. Inimile se închid înaintea harului, a dreptății și iubirii iui Dumnezeu și se manifestă un spiritul rece, disprețuitor și arogant, cu care își tratează Satana victimele lui.MP 504.1
Dacă poate să-i determine pe așa-ziși credincioși să fie niște pârâși ai fraților lor, Satana este mulțumit pe bună dreptate, deoarece aceia care fac lucrul acesta îi slujesc cu aceeași credincioșie ca luda când L-a trădat pe Domnul Hristos, chiar dacă ei nu sunt conștienți de fapta lor. Satana nu este mai puțin activ acum, decât a fost în zilele Iui Hristos, iar cei care se vor angaja să-i îndeplinească lucrarea vor manifesta spiritul lui.MP 504.2
Adesea, zvonurile care se răspândesc sunt elementele care nimicesc unitatea între frați. Unii veghează cu urechi și minți atente pentru a sesiza orice motiv de ceartă. Ei adună micile incidente, care în ele însele ar putea fi neînsemnate, dar care sunt exagerate și repetate până când omul ajunge să fie considerat un ofensator pentru un singur cuvânt. Mottoul lor pare să fie: ‘Spune-mi mie și eu voi spune mai departe’. Acești purtători de povești îndeplinesc lucrarea lui Satana cu o credincioșie surprinzătoare, fără a-și da seama cât de ofensator este comportamentul lor înaintea lui Dumnezeu.... Porțile minții ar trebui să fie închise față de orice expresie de felul: ‘se spune’ sau ‘am auzit’. În loc de a îngădui ca bănuiala rea și gelozia să intre în inima noastră, de ce să nu mergem la frații noștri și, după ce le-am prezentat în mod deschis și cu bunăvoință lucrurile pe care le-am auzi, în detrimentul caracterului și al influenței lor, să ne rugăm pentru ei? Deși nu putem avea o relație de părtășie cu aceia care sunt vrăjmașii cei mai înverșunați ai lui Hristos, noi trebuie să cultivăm spiritul de iubire și de blândețe care L-a caracterizat pe Domnul nostru — o iubire care nu se gândește la rău și nu se lasă ușor provocată....MP 504.3
‘Să cultivăm cu sârguința principiile curate ale Evangheliei lui Hristos — religia care nu se întemeiază pe imaginea de sine, ci pe iubirea, smerenia și blândețea inimii. Dacă vom proceda așa, îi vom iubi pe frații noștri și îi vom privi ca fiind mai presus de noi înșine. Mintea noastră nu va stărui asupra zvonurilor și certurilor. Ci vom fi însuflețiți de “tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă”.’MP 505.1
Dumnezeu ne-a mustrat ca popor, deoarece am făcut atât de puțin. Prin urmare, cât de important este să veghem cu atenție împotriva a tot ce ar putea să descurajeze sau să slăbească influența oricărui suflet ce îndeplinește lucrarea pe care Dumnezeu o dorește. Dacă vom alcătui un front unit și dacă fiecare îi va cere lui Dumnezeu putere și călăuzire, vom avea încă multe biruințe de câștigat.”MP 505.2