Capitolul 2 — Avertizări oneste și stăruitoare
Pericolul respingerii adevărului
Cooranbong, Australia,
30 mai 1896
Dragă frate _____,
M-am întors de la adunarea noastră de rugăciune. Duhul mijlocirii a venit asupra mea și m-am rugat îndelung și stăruitor pentru sufletele din Battle Creek. Cunosc pericolul în care se află. Duhul Sfânt m-a inspirat într-un mod special să înalț rugăciuni pentru ei.MP 63.1
Dumnezeu nu este autorul niciunui lucru păcătos. Nimeni nu trebuie să se teamă că va rămâne singur, când împlinirea datoriei impune acest lucru. Dacă pentru a evita păcatul este necesar să rămânem singuri, atunci singurătatea noastră nu înseamnă altceva decât o deosebire între curăție și întinare, între neprihănire și nelegiuire. Oare să alegem noi calea fărădelegii, numai pentru că mulțimile merg pe ea? Inspirația ne-a vorbit limpede: “Să nu urmați mulțimea pentru a face răul”. Poziția noastră trebuie să fie afirmată cu claritate: “Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului”.MP 63.2
“La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic, din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.” “și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Oh, ce bine ar fi dacă toți cei care își au numele scrise în registrele bisericii ar putea rosti din adâncul inimii aceste cuvinte. Membrii bisericii au nevoie să cunoască din experiență ce va face Duhul Sfânt pentru ei. Duhul va binecuvânta primitorul și îl va face să fie o binecuvântare pentru ceilalți. Este trist că nu toate sufletele se roagă pentru suflarea de viață a Duhului, pentru că, dacă nu primim inspirația Sa, vom muri.MP 63.3
Trebuie să ne rugăm pentru împărtășirea Duhului Sfânt care vindecă sufletul bolnav de păcat. Biserica are nevoie de convertire. De ce nu ne aruncăm noi la pământ, înaintea tronului harului, în calitate de reprezentanți ai bisericii, rugându-ne stăruitor, cu o inimă zdrobită și cu un spirit umilit, ca Duhul Sfânt să fie revărsat din cer asupra noastră? Să ne rugăm ca, atunci când Duhul Sfânt va fi revărsat din abundență, inima noastră rece să fie reînviată, să putem fi în stare să înțelegem că Duhul vine din partea lui Dumnezeu și să-L primim cu bucurie. Unii au tratat Duhul Sfânt ca pe un oaspete nedorit, refuzând să înțeleagă și să primească darul bogat, și i-au întors spatele, condamnându-L ca fiind o manifestare a fanatismului.MP 64.1
Când lucrează asupra omului, Duhul Sfânt nu ne întreabă cu privire la modalitatea în care trebuie să acționeze. Adesea, Duhul lucrează pe căi neașteptate. Domnul Hristos nu a venit așa cum se așteptau evreii. El nu a venit într-un fel care să le aducă gloria națională, înainte-mergătorul a pregătit calea Domnul, chemându-i pe oameni să se pocăiască de păcatele lor, pentru a fi convertiți și botezați. Solia Domnului Hristos a fost: “Împărăția lui Dumnezeu este aproape, pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. Evreii au refuzat să-L primească pe Domnul Hristos, deoarece El nu a venit într-o modalitate conformă cu așteptările lor. Ideile oamenilor limitați erau considerate infailibile, pentru că fuseseră înrădăcinate într-o tradiție de sute de ani.MP 64.2
Acesta este pericolul la care biserica este expusă — ca niște oameni limitați să stabilească modalitatea precisă în care trebuie să vină Duhul Sfânt, în conformitate cu imaginația lor. Deși nu sunt dispuși să recunoască acest fapt, unii deja au făcut așa. Pentru că Duhul Sfânt nu va veni ca să laude oamenii și să susțină teoriile lor greșite, ci să mustre păcatele lumii și să-i descopere neprihănirea și judecata, mulți îi vor întoarce spatele, respingându-L. Ei nu sunt dispuși să fie dezbrăcați de hainele neprihănirii personale. Nu doresc să schimbe neprihănirea lor, care, în realitate, este murdărită de nelegiuire, cu neprihănirea lui Hristos, care este adevărul curat și necompromis. Duhul Sfânt nu flatează niciun om, nici nu lucrează în conformitate cu planurile vreunei făpturi omenești. Oamenii limitați și păcătoși nu trebuie să comande lucrarea Duhului Sfânt. Când Duhul vine asemenea unuia care mustră și se manifestă prin intermediul slujitorului omenesc, pe care Dumnezeu îl alege, omul are datoria de a asculta și de a respecta vocea Lui.MP 64.3
Lucrarea vizibilă a Duhului Sfânt
Chiar înainte de a-i părăsi, Domnul Hristos le-a adresat ucenicilor următoarea făgăduință: “Voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului”. “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” În timp ce rostea aceste cuvinte, Domnul S-a înălțat la cer. Un nor de îngeri L-a întâmpinat și L-a însoțit spre Cetatea lui Dumnezeu. Ucenicii s-au întors la Ierusalim, știind acum cu certitudine că Isus a fost Fiul Iui Dumnezeu. Credința lor era sigură, și ei au așteptat, pregătindu-se prin rugăciune și umilindu-și inima înaintea lui Dumnezeu, până a venit botezul cu Duhul Sfânt.MP 65.1
“În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet, ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” În mulțimea din preajmă erau batjocoritori care nu au recunoscut prezența Duhului Sfânt și au spus: “Sunt plini de must”.MP 66.1
“Atunci, Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: ‘Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele! Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel’.” Citiți pasajul biblic. Domnul lucra prin metoda aleasă de El, dar, dacă asemenea manifestări ar avea loc printre noi, cei peste care vine sfârșitul lumii, nu ar batjocori unii, ca în ocazia aceea? Cei care nu se lasă influențați de Duhul Sfânt nu-L recunosc. Pentru această categorie, ucenicii păreau a fi ca niște oameni beți.MP 66.2
Martorii crucii
După revărsarea Duhului Sfânt, ucenicii, îmbrăcați în armura divină, au continuat să mărturisească, relatând istoria minunată a crucii și a mormântului. Ei erau niște oameni umili, dar înaintau în numele adevărului. După moartea Domnului lor, ei fuseseră ca o turmă descurajată, dezamăgită și lipsită de ajutor — ca o turmă fără păstor, dar acum mergeau înainte ca martori ai adevărului, fără a avea altă armă cu care să biruiască împotrivirea, decât Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu.MP 66.3
Mântuitorul lor fusese respins, condamnat și răstignit pe crucea infamă. Preoții iudei au declarat în batjocură: “Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El!” Dar crucea, acel instrument al rușinii și al torturii, i-a adus lumii speranță și mântuire. Credincioșii s-au adunat laolaltă, simțământul de disperare și de neajutorare s-a risipit. Caracterul lor a fost transformat și s-au unit prin legăturile iubirii creștine. Deși erau lipsiți de bogății pământești, considerați de lume ca fiind doar niște pescari ignoranți, prin Duhul Sfânt, ei au devenit martori ai lui Hristos. Fără onoare și recunoaștere omenească, ucenicii erau totuși niște eroi ai credinței. Buzele lor vorbeau cu elocvență divină și cu o putere care făcea să se cutremure lumea.MP 67.1
Capitolele trei, patru și cinci, din cartea Faptelor apostolilor, prezintă un raport al mărturiei ucenicilor. Cei care L-au respins și L-au crucificat pe Mântuitorul se așteptau să-i vadă pe ucenicii Săi descurajați, deprimați și gata de a se dezică de Domnul lor. Iar acum, ascultau cu uimire mărturia clară și curajoasă, adusă sub influența puterii Duhului Sfânt. Cuvintele și faptele ucenicilor reprezentau cuvintele și faptele învățătorului lor, iar cei care îi auzeau spuneau despre ei: Au învățat de la Isus și vorbesc asemenea Lui. “Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. și un mare har era peste toți.”MP 67.2
Conducătorii și marele preot se considerau competenți să decidă ce ar trebui să facă și să predice apostolii. În timp ce continuau să-L predice pe Isus pretutindeni, oamenii care erau îndemnați de Duhul Sfânt săvârșeau multe lucruri cu care iudeii nu erau de acord. Ideile și doctrinele rabinilor erau în pericolul de a fi expuse oprobriului. Apostolii stârneau o înviorare spirituală miraculoasă. Poporul îi aducea pe bolnavi și pe cei posedați de duhuri necurate, mulțimile se aglomerau în jurul lor, iar cei care erau vindecați îl lăudau pe Dumnezeu și glorificau Numele lui Isus, chiar Numele Celui pe care iudeii L-au condamnat, L-au disprețuit, L-au scuipat, L-au încununat cu spini, L-au chinuit și L-au crucificat. Acest Isus era înălțat mai presus de conducători și de preoți. Apostolii mergeau până acolo încât declarau că El a fost înviat. Conducătorii iudei au decis că lucrarea aceasta trebuie să înceteze și să fie oprită, deoarece dovedea vinovăția lor cu privire la sângele lui Isus. Ei vedeau că aceia care erau convertiți la credință se înmulțeau. “Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult.”MP 67.3
Arestarea și întemnițarea apostolilor
“Marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor”, susțineau că nu există o înviere a morților. Afirmația apostolilor că îl văzuseră pe Isus după înviere și că Isus Se înălțase la cer dărâma tocmai principiile fundamentale ale doctrinei saducheilor. Lucrul acesta nu putea fi tolerat. Preoții și conducătorii erau plini de indignare și, prin urmare, i-au arestat pe apostoli, punându-i într-o închisoare de drept comun. Ucenicii nu s-au lăsat intimidați și descurajați. Cuvintele ultimei învățături primite de la Hristos erau vii în memoria lor: “Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește, și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” “Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul Adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. și voi, de asemenea, veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceți aminte că vi le-am spus.”MP 68.1
Predicarea contrară doctrinelor tradiționale
“Îngerul Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: ‘Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia’.” Înțelegem aici că autoritățile omenești nu trebuie să fie ascultate întotdeauna, chiar dacă cei în cauză pretind că susțin doctrinele Bibliei. În zilele noastre, sunt mulți care se simt indignați și deranjați de orice glas ce se ridică pentru a prezenta idei diferite de ale lor cu privire la unele puncte de credință. Nu și-au susținut ei atât de mult timp ideile lor ca fiind adevărul? Prin urmare, în zilele apostolilor, preoții și rabinii au gândit astfel: Ce vor să spună acești oameni neînvățați, niște simpli pescari, când învață idei contrare doctrinelor pe care conducătorii și preoții cu școală le prezintă poporului? Nu au niciun drept să se amestece în discutarea principiilor fundamentale ale credinței noastre.MP 69.1
Dar noi vedem că, uneori, Dumnezeul cerului îi însărcinează pe oameni cu misiunea de a prezenta concepții contrare celor considerate a fi doctrine tradiționale. Pentru că aceia care fuseseră cândva depozitarii adevărului au fost necredincioși față de învățăturile sacre, Domnul a ales alți oameni, dispuși să primească razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii și să susțină adevăruri contrare ideilor conducătorilor religioși. Ca urmare, în orbirea minților lor, acești conducători și-au manifestat fără nicio reținere indignarea împotriva celor care s-au îndepărtat de concepțiile de comun acceptate, considerând că atitudinea lor este întru totul corectă. Ei nu s-au gândit la posibilitatea ca tocmai ei înșiși să fie cei care au înțeles greșit Cuvântul și nu au fost dispuși să-și deschidă ochii pentru a înțelege că au interpretat și au aplicat greșit Scripturile, alcătuind teorii false, pe care le numeau doctrine fundamentale ale credinței.MP 69.2
Din când în când, Duhul Sfânt va descoperi adevărul prin slujitorii aleși de El, și niciun om, chiar dacă ar fi preot sau conducător, nu are dreptul să le spună: Nu publicați opiniile voastre, deoarece eu nu cred în ele. Acel ciudat “eu” este în stare să se opună învățăturii Duhului Sfânt. Uneori, oamenii pot încerca să înăbușe adevărul și să-i micșoreze valoarea, dar aceasta nu înseamnă că adevărul poate fi transformat în minciună sau minciuna în adevăr. Mintea inventivă a oamenilor a promovat opinii speculative în diferite domenii, dar, când Duhul Sfânt îngăduie ca lumina să strălucească asupra minții, ea nu caută să se conformeze fiecărei interpretări omenești a Cuvântului. Dumnezeu i-a îndemnat pe slujitorii Lui să rostească adevărul, indiferent de ideile pe care oamenii le-au considerat a fi sigure.MP 70.1
Pericolele actuale
Chiar și adventiștii de ziua a șaptea sunt în pericolul de a-și închide ochii față de adevăr, așa cum este el în Isus, deoarece acest adevăr contrazice concepțiile pe care ei le-au considerat a fi sigure, în timp ce Duhul Sfânt spune că nu sunt. Trebuie să fim foarte umili și să căutăm cu cea mai mare seriozitate să scoatem din discuție eul personal și să-L înălțăm pe Domnul Isus. În cele mai multe dintre controversele religioase, rădăcina problemei constă în lupta pentru supremație a eului. Care este subiectul controverselor existente? Sunt aspecte care nu constituie puncte vitale, dar sunt privite astfel, numai pentru că oamenii le acordă o importanță necuvenită. (Vezi Matei 12, 31-37; Marcu 14, 56; Luca 5, 21; Matei 9, 3.)MP 70.2
În continuare, să urmărim istoria oamenilor pe care preoții și conducătorii iudei îi considerau atât de periculoși, deoarece prezentau învățături noi și ciudate cu privire la aproape orice subiect teologic. Apostolii au respectat porunca dată de Duhul Sfânt: “Duceți-vă și stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia”. “Ei au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei care erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: ‘Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru’. Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți, și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. Cineva a venit și le-a spus: ‘Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod’. Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.” Dacă preoții și conducătorii ar fi îndrăznit să acționeze în virtutea sentimentelor pe care le nutreau față de apostoli, raportul acesta ar fi fost diferit, dar îngerul lui Dumnezeu veghea asupra acelei ocazii, ca să mărească Numele lui Dumnezeu, în caz că slujitorii Lui ar fi suferit vreun act de violență.MP 71.1
Răspunsul apostolilor
“După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. și marele preot i-a întrebat astfel: ‘Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui Om’.” (Vezi Matei 23, 34.35.) “Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El’.”MP 72.1
Apoi, Duhul Sfânt a venit asupra lui Gamaliei, un fariseu, “învățător al legii, prețuit de tot norodul”. Sfatul lui a fost: “Nu-i mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu. Ei au ascultat de el.”MP 72.2
Prejudecățile autorităților
În ciuda minunilor extraordinare, dovedite prin vindecarea bolnavilor și prin eliberarea din închisoare a slujitorilor lui Dumnezeu, Satana exercita un control atât de mare asupra minții preoților și conducătorilor, încât erau plini de ură și de prejudecată și cu greu puteau fi stăpâniți. “Și după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. Și, în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.”MP 72.3
Dovezi ale harului lui Dumnezeu
Putem vedea ce fel de dovezi le-au fost date preoților și conducătorilor și cât de încăpățânată a fost împotrivirea lor față de Duhul lui Dumnezeu. Dacă îngăduie ca mintea să le fie influențată de o altă putere, când merg pe calea respingerii Duhului Sfânt, chiar și cei care pretind că au o sfințenie și o înțelepciune superioară pot săvârși cele mai teribile și fatale greșeli. Prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos era prezent în acea adunare a Sinedriului, dar participanții nu L-au recunoscut. Pentru o clipă, sub inspirația Duhului Sfânt, ei au simțit convingerea că Isus fusese Fiul lui Dumnezeu, dar au înăbușit această convingere, ajungând mai orbi și mai împietriți decât înainte. Chiar și după ce L-au crucificat pe Mântuitorul, în harul Său, Dumnezeu le-a trimis noi dovezi prin lucrările săvârșite de apostoli. El le-a adresat încă o chemare la pocăință, tocmai prin acuzația teribilă care le-a fost adusă de apostoli cu privire la uciderea Prințului vieții.MP 73.1
Ei au pierdut posibilitatea de a fi mântuiți nu numai pentru că L-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, ci din cauza respingerii continue a luminii și a convingerii inspirate de Duhul Sfânt. Spiritul care lucrează în copiii neascultării s-a manifestat în atitudinea lor, determinându-i să-i persecute tocmai pe aceia prin care Dumnezeu le aducea mărturia. Răutatea răzvrătirii s-a manifestat încă o dată și s-a accentuat cu fiecare act de respingere a slujitorilor lui Dumnezeu și a soliei pe care El le-a încredințat-o ca să o proclame.MP 73.2
Împotrivirea față de adevăr
Fiecare împotrivire face adevărul să ajungă din ce în ce mai greu de acceptat. În calitate de conducători ai poporului, preoții și membrii Sinedriului s-au simțit obligați să-și apere poziția față de lucrarea apostolilor. Ei considerau că trebuie să dovedească faptul că au dreptate. Odată ce au hotărât să se împotrivească lui Hristos, fiecare act de respingere s-a transformat într-un nou impuls de a continua să meargă pe calea pe care porniseră. Evenimentele care au marcat opoziția lor din trecut ajunseseră asemenea unei comori prețioase, ce trebuia păzită cu îndârjire. Iar ura și răutatea care inspiraseră faptele lor se concentrau acum împotriva apostolilor.MP 74.1
Duhul lui Dumnezeu și-a descoperit prezența pentru aceia care proclamau adevărul încredințat lor fără a ține cont nici de amenințarea, nici de favoarea oamenilor. Prin manifestarea puterii Duhului Sfânt, iudeii și-au înțeles vinovăția cauzată de respingerea faptelor care dovedeau că Dumnezeu este la lucru, dar nu au fost dispuși să renunțe la împotrivirea lor nelegiuită. Încăpățânarea lor a ajuns tot mai hotărâtă și a dus la ruina sufletului lor. Problema nu era că nu ar fi putut renunța la atitudinea lor, pentru că ar fi putut renunța, dar n-au vrut. Ei nu numai că fuseseră vinovați și meritau să sufere mânia lui Dumnezeu, dar și-au însușit atributele lui Satana și au continuat cu îndârjire să se împotrivească lui Dumnezeu. Prin refuzul lor de a se pocăi, ei își înnoiau răzvrătirea zi de zi. Ei se pregăteau să culeagă ce semănaseră. Mânia Iui Dumnezeu nu este pronunțată împotriva oamenilor doar din cauza păcatelor pe care le-au săvârșit, ci și din cauza alegerii de a persista în starea lor de împotrivire, pentru că, deși au lumina și cunoștința, ei repetă păcatele din trecut. Dacă s-ar supune lui Dumnezeu, oamenii ar putea fi iertați, dar ei sunt hotărâți să nu cedeze. Ei Îl sfidează pe Dumnezeu prin încăpățânarea lor. Acele suflete se pun la dispoziția lui Satana, iar el le conduce după propria voință.MP 74.2
Cum s-a întâmplat cu locuitorii răzvrătiți ai lumii antediluviene? După ce au respins solia lui Noe, ei s-au adâncit în păcat cu mai multă indiferență ca oricând înainte și au dublat enormitatea practicilor lor imorale. Cei care refuză să se schimbe prin primirea lui Hristos nu găsesc nimic reformator în păcat, mintea lor este hotărâtă să nutrească spiritul de revoltă, iar ei nu pot și nici nu vor putea fi determinați să se supună vreodată. Judecata pe care Dumnezeu a adus-o asupra lumii antediluviene a declarat că acea lume era incurabilă. Distrugerea Sodomei a proclamat că locuitorii celei mai frumoase țări din lume erau niște păcătoși incorigibili. Focul și pucioasa căzute din cer au nimicit totul, în afară de Lot, soția și cele două fiice ale sale. Pentru că a desconsiderat porunca lui Dumnezeu și a privit înapoi, soția lui Lot s-a transformat într-un stâlp de sare.MP 75.1
Câtă răbdare a avut Dumnezeu cu cei din poporul iudeu, atunci când au murmurat și s-au răzvrătit, încălcând Sabatul și toate celelalte percepte ale Legii! Ei a declarat de repetate ori că sunt mai răi decât păgânii. Fiecare generație a depășit vinovăția generației precedente. Domnul a îngăduit să fie duși în robie, dar, după eliberare, cerințele Sale au fost iarăși uitate. Tot ce le poruncea să respecte ca fiind sfânt era pervertit și înlocuit cu invențiile oamenilor răzvrătiți. În ziua venirii Sale, Domnul le-a spus: “Nu v-a dat Moise legea aceasta, și totuși niciunul dintre voi nu o respectă”. Iar cei cărora le vorbea erau tocmai aceia care și-au asumat rolul de judecători și de supraveghetori ai oamenilor, pe care Duhul Sfânt îi îndemna să vestească poporului Cuvântul lui Dumnezeu. (Vezi Ioan 7, 19-23.27.28; Luca 11, 37-52.)MP 75.2
Duhul Sfânt nu trebuie să fie împiedicat să lucreze
Citiți-le oamenilor aceste pasaje ale Scripturii. Citiți-le atent și cu solemnitate, iar Duhul Sfânt va fi alături de voi pentru a impresiona mintea celor ce vă ascultă. Dar nu cumva să citiți fără a avea în inima voastră adevărata însemnătate a Cuvântului. Dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, atunci aceste scripturi înseamnă foarte mult pentru aceia care le ascultă.MP 76.1
Oamenii limitați trebuie să fie precauți, ca să nu caute să exercite controlul asupra semenilor lor, luând astfel locul desemnat Duhului Sfânt. Niciun om să nu creadă că are dreptul de a vesti lumii o învățătură pe care o presupune a fi adevărul și de a se opune vestirii oricărei alte învățături aflate în contradicție cu ideile lui. Aceasta nu este lucrarea lui. Cei care cred că propriile interpretări cu privire la Scriptură sunt întotdeauna corecte nu vor considera vrednice de primit multe învățături care se vor evidenția în mod clar ca fiind adevărate. În privința ideilor pe care unii le-au acceptat ca fiind lipsite de orice greșeală posibilă vor fi necesare schimbările cele mai hotărâte. Asemenea oameni dovedesc că sunt supuși greșelii în foarte multe feluri. Ei susțin principii pe care Cuvântul lui Dumnezeu le condamnă. Ceea ce mă face să fiu convinsă până în adâncul ființei mele și să știu că lucrările lor nu sunt lucrările lui Dumnezeu este faptul că acești oameni consideră că au autoritatea de a-i conduce pe semenii lor. Domnul nu le-a dat lor un drept de a-i conduce pe alții, mai mare decât le-a dat altora dreptul de a-i conduce pe ei. Cei care își asumă controlul asupra semenilor iau în mâinile lor limitate o lucrare ce îi revine numai lui Dumnezeu.MP 76.2
Acei oameni trebuie să-și amintească fără încetare că spiritul care s-a dezlănțuit la Minneapolis este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Întregul cer este indignat de spiritul care s-a manifestat mulți ani la rând în instituția noastră de publicații din Battle Creek. Nelegiuirea care este săvârșită nu va fi tolerată de Dumnezeu. El își va trimite pedeapsa pentru aceste lucruri. ,S-a auzit un glas care a arătat aceste greșeli și a cerut, în Numele Domnului, o schimbare decisivă. Dar cine a respectat îndrumările date? Cine și-a umilit inima, alungând din ea orice urmă a spiritului opresiv și nelegiuit? M-am simțit responsabilă într-o mare măsură să prezint aceste lucruri înaintea poporului, așa cum sunt. știu că ei le vor înțelege și știu că aceia care citesc aceste cuvinte vor fi convinși.MP 76.3
*****