Capitolul 4 — Înaltul standard al lui Dumnezeu
Adevărata educație în bisericile noastre
Pregătirea pentru slujire
“Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.” “Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului. Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârșesc nicio nelegiuire și umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfințenie. O, de ar ținti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roși de rușine la vederea tuturor poruncilor Tale!”MP 120.1
Să învățăm din aceste pasaje. Studiați cu atenție fiecare cuvânt. Dacă sunt cultivate și practicate, principiile drepte și gândurile curate formează un caracter asemenea celui divin. O conștiință liberă de vinovăție față de Dumnezeu și față de oameni, o inimă care simte cea mai duioasă simpatie pentru făpturile omenești și o dorința deosebită ca acestea să fie câștigate pentru Domnul Hristos, vor avea aceleași atribute pe care le-a avut Domnul Hristos. Toți acești oameni vor fi plini de Duhul Său. Ei vor avea putere de convingere și elocvență.MP 120.2
În calitate de creștini, noi trebuie să lucrăm cu cea mai mare seriozitate pentru a aduce suflete la Isus Hristos. Experiența vieții noastre creștine nu trebuie să conțină niciun capitol ieftin. Din cauza ispitelor lui Satana, orice suflet dobândește o experiență de adevărată valorare numai cu prețul unui efort. Dumnezeu îi cunoaște pe aceia care flămânzesc după cunoașterea Sa și după mântuirea prin Hristos și le făgăduiește: “Binecuvântați sunt cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați”.MP 120.3
Trăsăturile adevăratului căutător
Dumnezeu le poruncește tuturor oamenilor să respecte Legea Sa. El nu vede lucrurile așa cum le văd oamenii. Standardul Său este înalt, curat și sfânt. Cu toate acestea, el poate să fie atins de toți. Domnul înțelege nevoia și foamea sufletului. El ia în considerare tendințele minții, din care pornesc toate faptele noastre. El vede dacă respectul și încrederea li sunt acordate, mai presus de toate, lui Dumnezeu. Adevăratul căutător, care se străduiește să fie asemenea lui lsus în cuvinte, viață și caracter, îl va contempla pe Mântuitorul Său și, privind la El, va fi schimbat după chipul Lui, pentru că dorește cu stăruință și se roagă pentru a primi aceleași înclinații și același gând care era în Hristos lsus. El nu se abține de la rău din cauza fricii de rușine sau pierdere, pentru că știe că tot ce are vine de la Dumnezeu și folosește binecuvântările lui pentru a-L reprezenta pe Hristos. El nu este avid după locul cel mai înalt pentru a primi laudele făpturilor omenești. Nu aceasta este dorința lui arzătoare. Printr-o folosire înțeleaptă a talentelor pe care le are, el caută să primească din ce în ce mai multă abilitate, ca să-I poată aduce lui Dumnezeu un serviciu mai mare. El este plin de dor după Dumnezeu. Viața Răscumpărătorului și sacrificiul Său nemăsurabil ajung să fie pline de semnificație pentru el. Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a ajuns sărac, pentru ca prin sărăcia Lui noi să putem ajunge bogați; nu bogați doar din punct de vedere al înzestrărilor, ci bogați în realizări.MP 121.1
Acestea sunt bogățiile pe care Domnul Hristos dorește nespus să le aibă urmașii Săi. Când citește cuvântul și își deschide mintea pentru a-l primi, cercetătorul sincer dorește din toată inima să descopere adevărul. Sufletul lui este luat în stăpânire de iubirea, mila, duioșia, amabilitatea și politețea creștină, ce vor sta la temelia locașurilor cerești pe care Domnul Hristos le pregătește pentru cei ce-L iubesc. Voința lui este statornică. El este hotărât să stea de partea neprihănirii. Adevărul și-a găsit calea în inimă și este înrădăcinat în ea prin Duhul Sfânt. Când adevărul ia inima în stăpânire, omul prezintă o dovadă sigură cu privire la aceasta, prin faptul că devine un ispravnic al harului lui Hristos.MP 121.2
Inima creștinului veritabil este plină de iubire curată și de dorința cea mai arzătoare pentru salvarea sufletelor. El nu își găsește odihna, până când nu a făcut tot ce-i stă în putere pentru a-i căuta și a-i salva pe cei pierduți. El investește energie și timp și nu evită nicio lucrare istovitoare. El simte că adevărul care a adus în sufletul lui o asemenea bucurie, pace și fericire în Duhul Sfânt trebuie să le fie oferit și altora.MP 122.1
Când sufletul cu adevărat convertit se bucură de iubirea lui Dumnezeu, el simte că este datoria lui să ia asupra sa jugul lui Hristos și să lucreze în armonie cu El. Duhul lui Hristos se află în inima lui. El descoperă iubirea și compasiunea Mântuitorului, pentru că este una cu Hristos. El este nerăbdător să-L prezinte și altora pe Isus. Când vede pericolul în care se află sufletele fără Hristos, inima lui se umple de duioșie. El veghează asupra lor, ca unul care va trebui să de-a socoteală. Prin invitații și rugăciuni, însoțite de asigurările făgăduințelor lui Dumnezeu, el caută să câștige suflete pentru Domnul Hristos, iar faptele lui sunt scrise în rapoartele cerului. El este împreună-lucrător cu Dumnezeu.MP 122.2
Oare nu este Dumnezeu modelul demn de urmat? Scopul vieții creștinului este acela de a-și însuși caracterul lui Hristos și de a ajunge la o asemănare tot mai mare cu El. Fiii și fiicele lui Dumnezeu trebuie să progreseze în asemănarea lor cu Domnul Hristos, modelul nostru. Ei trebuie să contemple zi de zi slava Lui și să mediteze la excelența Sa fără egal. Amabili, credincioși și plini de milă, ei trebuie să smulgă sufletele din foc, urând orice urmă a firii pământești din propriul caracter.MP 122.3
Nu trebuie să lucrăm singuri
Poporul lui Dumnezeu are o lucrare de îndeplinit. Care este adevărata elocvență în viața omului? Este o inimă plină de gânduri curate, o venerare a tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Până acum nu s-a făcut o lucrare serioasă. A fost îndeplinită o anumită categorie de îndatoriri, dar nu este suficient. Ieșiți din tiparele vechi. Dacă nu puteți ajunge la membrii altor biserici, nu vă descurajați. Ieșiți pe marile străzi, iar dacă aluatul adevărului nu poate pătrunde dincolo de mulțumirea de sine a acelora pentru care lucrați, părăsiți cărările vechi și mergeți la răspântii, îndeplinind lucrarea misionară acolo.MP 123.1
Dumnezeu nu vă va lăsa să lucrați singuri. Încă de la începutul proclamării soliei îngerului al treilea, îngerii lui Dumnezeu așteaptă să coopereze cu slujitorii omenești, care sunt hotărâți și dornici să lucreze. Trebuie să cercetăm minele adevărului mai adânc decât am făcut-o până acum.MP 123.2
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Oh, ce iubire a arătat Dumnezeu față de omul căzut! Oare de ce aceia care cunosc adevărul trec indiferenți pe lângă nenumărații oameni ce suferă în nevoie?MP 123.3
Întregul sistem de închinare al Israelului din vechime a fost, prin simboluri și imagini, o făgăduință cu privire la Domnul Hristos, și nu a fost doar o făgăduință, ci un mijloc real, prevăzut de Dumnezeu pentru a ajuta milioane de oameni, înălțând gândurile lor spre Acela care avea să Se descopere lumii noastre.MP 123.4
Hristos, descoperirea lui Dumnezeu
În Domnul Hristos, lumea a putut să-L vadă pe Dumnezeul cel nevăzut. “Eu sunt în Tatăl”, a declarat El, “și Tatăl este în Mine”. “Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl.” “Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, L-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. și de acum încolo îl veți cunoaște și L-ați și văzut.” În toate actele de adevărată devoțiune, privirile noastre sunt ațintite, prin credință, asupra Apărătorului nostru, care mijlocește pentru oameni înaintea tronului veșnic, așteptând să se alăture tuturor eforturilor noastre și să ne ajute prin Duhul Său la o cunoaștere mai bună a lui Dumnezeu.MP 123.5
Mielul lui Dumnezeu ne este înfățișat “stând în mijlocul tronului” lui Dumnezeu. El este mijlocul prin care omul și Dumnezeu sunt uniți și au părtășie. Prin Domnul Hristos, oamenii sunt reprezentați stând în locurile cerești. Acesta este locul stabilit pentru întâlnirea dintre Dumnezeu și omenire.MP 124.1
“și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. și mă rog, nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una. Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Domnul Hristos a adus natura umană într-o legătură personală cu propria divinitate. Astfel, El a stabilit un centru pe care să se sprijine credința întregului Univers.MP 124.2
Planul lui Dumnezeu este ca Legea Sa să fie respectată de toți cei ce cred în Domnul Isus. Satana știa că, dacă familia omenească ar putea fi determinată să creadă că Dumnezeu a desființat standardul Său moral pentru caracter, omul nu ar mai avea nicio oglindă în care să se vadă pe el însuși și să știe cum este în realitate.MP 124.3
“Căci dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Dacă cineva crede că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”MP 125.1
Acesta este Cuvântul viului Dumnezeu. Legea este marea oglindă morală a lui Dumnezeu. Creștinul trebuie să-și compare faptele, cuvintele și spiritul cu cerințele Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă noi credem că, în aceste zile din urmă, nu ne-a fost încredințată o lucrare diferită de lucrarea obișnuită a bisericilor oficiale, ne vom confrunta cu o mare dezamăgire. Marea întrebare la care trebuie să cugetăm, să o cercetăm și să luam o decizie este: Ce putem face pentru a ajunge la sufletele pierdute? Dumnezeu cere să fie îndeplinită o lucrare pe care trebuie să o facă adventiștii de ziua a șaptea și nu este necesar să o definesc. Dacă această lucrare nu se realizează mai întâi în inima lor, toate îndrumările speciale care ar putea fi date cu scopul de a le indica ce să facă vor fi o trudă zadarnică.MP 125.2
Citiți capitolul 2 din Epistola lui Iacov. Aplicați adevărul în viața voastră de zi cu zi și veți ști care este lucrarea ce v-a fost dată de Domnul. Citiți, de asemenea, capitolul 4, în special versetele 5-12, și capitolul 5, versetele 13-20. Pentru mulți dintre cei ce pretind a fi adventiști de ziua a șaptea, aceste capitole sunt o literă moartă. Am fost îndrumată să vă indic aceste pasaje, precum și capitolul 7 din Evanghelia după Matei. Trebuie să studiați fiecare cuvânt, ca și cum vi s-ar adresa în mod personal.MP 125.3
Nevoia credincioșilor bisericii din Battle Creek este să fie împlinitori ai Cuvântului. Dacă vor face așa, un mare număr dintre ei vor fi determinați să plece din Battle Creek în alte localități, orașe și sate, unde oamenii nu au avut lumina și nici ocazia de a o avea. Multe suflete se află acum în cumpănă. Ele nu sunt cu Hristos și nu adună cu Hristos. Influența lor este împărțită. Ele risipesc în loc să adune.MP 126.1
Ascultați mai des aceste cuvinte: “De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” Multe case, despre care acum se presupune că sunt sigure, vor cădea. Domnul declară ca nu va accepta o slujire împărțită.MP 126.2
Cuvinte prețioase de avertizare și făgăduință
Dacă veți acorda atenție cuvintelor de avertizare aflate în capitolele pe care sunt îndrumată să vi le prezint, vă veți schimba atitudinea și veți deveni copii ai lui Dumnezeu. Numai așa vă puteți salva sufletul, prin credința în Isus Hristos. Dacă veți primi sfatul din capitolul 58 din Isaia și dacă respectați îndrumările date, făgăduința lui Dumnezeu se va împlini. “Atunci, lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede, neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci, tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta din mijlocul tău amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua nămiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale, vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”MP 126.3
Începeți să faceți lucrarea care v-a fost rânduită. Domnul își va împlini partea Sa din făgăduință. Aceste pasaje inspirate din Scriptură nu v-ar fi fost adresate niciodată, dacă Domnul nu ar fi avut încrederea că sunteți în stare să împliniți tot ce v-a cerut. Ascultați invitația Sa: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina mea este ușoară.”MP 127.1
Voi puteți să vă înălțați până la înălțimea la care vă cheamă Duhul Sfânt. Adevărata religie înseamnă a trăi Cuvântul în viața de zi cu zi. Mărturisirea voastră nu va avea nicio valoare, dacă nu puneți Cuvântul în practică. “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Aceasta este condiția uceniciei. “Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El, El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-și va ridica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ, și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.”MP 127.2
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru lucrarea care se face în afara bisericii. Biserica nu a fost educată în mod corespunzător spre a lucra pentru cei aflați în afara poporului ei. Multe suflete din afara bisericii ar fi putut fi luminate și o lumină mult mai mare ar fi fost revărsată înăuntrul ei, dacă în fiecare țară, fiecare membru care pretinde că are lumina înaintată a adevărului ar fi lucrat cu toată inima și cu tot sufletul pentru câștigarea de suflete. Membrii bisericii fac o lucrare întru totul prea mică pentru cei care se află în afara bisericii adventiștilor de ziua a șaptea și au nevoie de lumina adevărului. Domnul declară: “Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El va vesti neamurilor judecata.” Cei care cooperează cu Isus Hristos vor vedea că toate aceste făgăduințe se împlinesc în propria experiență. Domnul i-a arătat fiecărui suflet care este datoria lui. În ziua judecății, nimeni nu va avea vreo scuză, pentru că nu și-a îndeplinit datoria.MP 127.3
O verificare mai atentă a uceniciei
Verificarea uceniciei celor care se prezintă pentru botez nu este atât de atentă cum ar trebui. Trebuie să se verifice dacă cei ce pretind a fi convertiți nu fac altceva decât să-și însușească, pur și simplu, numele de adventiști de ziua a șaptea sau trec cu adevărat de partea Domnului pentru a ieși din lume, a fi niște oameni deosebiți și pentru a nu se atinge de niciun lucru necurat. Când dovedesc că au înțeles pe deplin poziția la care aderă, ei trebuie să fie primiți. Dar, dacă dovedesc că urmează tradițiile și părerile lumii, ei trebuie să fie tratați cu credincioșie. Daca nu simt nicio responsabilitate de a-și schimba viața, acești candidați nu trebuie să fie primiți ca membri ai bisericii. Domnul dorește ca aceia care alcătuiesc biserica Sa să fie niște ispravnici credincioși ai harului lui Hristos.MP 128.1
Fărădelegea acestor zile de pe urmă se află în poporul care se declară a fi al lui Dumnezeu. Prin egoism, dragoste de plăceri și de îmbrăcăminte, ei neagă faptul că Îl urmează pe Hristos, așa cum mărturisește calitatea lor de membri ai bisericii Sale. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că Isus Hristos cunoaște fiecare îndemn al inimii credinciosului. Mulți pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar nu Îl urmează pe Domnul Hristos. Frivolitatea, conversațiile lor ieftine, lipsa de evlavie și țintele lor joase îi duc în rătăcire pe mulți alții, care ar urma o cale cu totul diferită, dacă nu ar vedea exemplul acestor caractere înșelătoare, al celor ce nu îl iubesc pe Hristos și nici nu fac voia Lui, ci, pur și simplu, își urmează propriile închipuiri.MP 129.1
Domnul Isus îi cunoaște bine pe toți cei cu inima blândă și smerită. Ei trec prin încercări și fac greșeli, dar sufletul le este zdrobit de întristarea adusă Mântuitorului care i-a iubit și a murit pentru ei. Aceste inimi vin cu umilință la picioarele Sale. Ele duc lupta cea bună a lui Isus. În blândețe și în smerenie, ei caută să le facă bine altora și se străduiesc să contribuie la înaintarea cauzei adevărului, printr-o lucrare serioasă și bună.MP 129.2
Domnul Isus îi iubește pe aceia pentru care și-a dat viața, iar când influențelor lumești li se îngăduie să-i despartă de Ajutorul lor, când idolii sunt aleși în locul lui Hristos, când apelurile adresate sufletului omenesc sunt privite cu indiferență și nu primesc niciun răspuns, Domnul Isus este îndurerat. Domnul știe că ei suferă pierderi mari, pentru că sunt niște pietre de poticnire pentru păcătoși. Ei nu adună cu Hristos, ci risipesc și alungă oamenii de la El. Totuși, dacă atunci când trec prin mari suferințe, Duhul lui Dumnezeu atinge inima lor, iar ei se întorc la El, Domnul va asculta rugăciunile lor. Hristos cunoaște capacitățile pe care le-a dat fiecărui om spre a-I sluji pentru binele propriu, atât prezent, cât și veșnic. El dorește ca acești oamenii să nu-L dezamăgească. El vrea să-i aibă în împărăția Sa. Cei care se vor bucura de cea mai mare onoare sunt cei care își iau crucea în fiecare zi și îl urmează pe Hristos.MP 129.3
Faceți din adevăr o realitate
Domnul Isus cere cu insistență ca fiecare suflet să facă din adevăr o realitate în viața lui. Dovediți-vă credința și arătați că nu sunteți pe jumătate cu Hristos și pe jumătate cu lumea. Tuturor acestora, Domnul Hristos le spune: “știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Cel care prețuiește iubirea Iui Hristos va fi un conlucrător sârguincios al Său pentru a aduce și alte suflete, ca snopi în grânarul Stăpânului. Cei care se află în legătură cu Domnul Hristos vor face întotdeauna o lucrare atentă și completă. Ei aduc roadă pentru slava Sa. Dar indolența, neglijența și neseriozitatea despart sufletul de Hristos, iar Satana reușește să-și facă lucrarea cu sărmanii oameni lumești. Deși avem un adevăr mare, prin neglijență și indiferență acesta își pierde puterea asupra noastră. Satana vine cu ispite înșelătoare pentru a-i îndepărta de Conducătorul lor pe cei ce se declară a fi urmași ai lui Hristos, ducându-i în categoria fecioarelor neînțelepte.MP 130.1
Domnul vine, iar acum avem nevoie de uleiul harului în candele noastre. Vă întreb: Cine va fi acum de partea Domnului? Înainte de a pleca, Isus a făgăduit că Se va întoarce și îi va lua cu El pe cei care sunt ai Săi, “pentru ca acolo unde sunt Eu”, a zis El, “să fiți și voi împreună cu Mine”. Noi suntem niște străini și călători pe acest pământ. Trebuie să așteptăm, să veghem, să ne rugăm și să lucrăm. Ființa noastră întreagă, inima, mintea, sufletul și toată puterea noastră sunt răscumpărate cu prețul sângelui Fiului lui Dumnezeu. Nu trebuie să credem că datoria noastră este doar aceea de a îmbrăca o haină de peregrin, de aceeași culoare, același model ca aceea pe care Cuvântul Inspirației ne învață că trebuie să o purtăm. Dacă inimile noastre sunt unite cu inima lui Hristos, vom avea cea mai arzătoare dorință de a fi îmbrăcați în neprihănirea Sa. Nu vom purta nimic care să atragă atenția sau să creeze controverse.MP 130.2
Creștinismul — cât de mulți sunt necunoscători cu privire la semnificația lui! Creștinismul nu este ceva care se poate îmbrăca, asemenea unei haine. Este o viață lăuntrică împodobită cu viața lui Isus. Creștinismul înseamnă că noi purtăm haina neprihănirii lui Hristos. Cu privire la lume, creștinii vor spune: Noi nu ne vom amesteca în politică. Ei vor declara cu hotărâre: Noi suntem străini și călători, cetățenia noastră este în cer. Ei nu vor fi văzuți alegându-și o societate în scopul amuzamentului, ci vor spune: Am încetat să ne lăsăm încântați de lucruri copilărești. Noi suntem străini și călători și așteptăm o cetate al cărei întemeietor și ziditor este Dumnezeu.MP 131.1
*****