Capitolul 6 — Nevoia omenească și ajutorul divin
Motivele lipsei de eficiență și remediul ei
Melbourne, Australia,
3 iulie 1892
Aș dori să mă adresez celor care propovăduiesc Cuvântul: “Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate”. Toate avantajele și privilegiile care pot fi înmulțite pentru binele vostru, pentru a fi instruiți, educați, întemeiați și înrădăcinați în adevăr nu vă vor fi de niciun folos real, dacă mintea și inima voastră nu sunt deschise pentru a lăsa adevărul să pătrundă și dacă nu renunțați cu conștiinciozitate la orice obicei, la orice practică și Ia orice păcat care au închis ușa în fața lui Isus. Lumina care vine de la Hristos trebuie să pătrundă în orice colț întunecat al sufletului. Hotărâți-vă cu seriozitate să mergeți pe o cale bună. Dacă rămâneți cu îndărătnicie pe o cale greșită, așa cum fac mulți dintre voi acum, dacă adevărul nu lucrează în voi cu puterea Iui transformatoare, așa încât să-l ascultați din inimă, din dragoste față de principiile lui curate, fiți siguri că adevărul își va pierde puterea înnoitoare pentru voi, iar păcatul va fi întărit.MP 159.1
Acesta este motivul din cauza căruia mulți nu sunt niște slujitori eficienți pentru Domnul. Astfel de oameni se îngrijesc fără încetare să-și placă lor înșiși și să se slăvească sau să-și cultive poftele inimii. Deși sunt de acord cu Legea Celor Zece Porunci, și mulți prezintă Legea ca teorie, totuși ei nu prețuiesc principiile ei. Ei nu ascultă porunca lui Dumnezeu de a fi curați, de a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Oare, în timp ce continuă să trăiască în minciună, pot asemenea oameni să aibă putere, pot ei să aibă credință, vor ajunge ei niște lucrători eficienți pentru Dumnezeu?MP 159.2
Mântuitorul se ruga pentru ucenicii Săi: “Sfințește-i prin adevărul Tău: cuvântul Tău este adevărul”. Ce se va întâmpla dacă aceia care acceptă cunoștința Bibliei nu fac nicio schimbare în obiceiurile și în practicile lor pentru a corespunde luminii adevărului? Duhul luptă împotriva cărnii, și carnea luptă împotriva duhului, iar una dintre ele trebuie să învingă. Când adevărul sfințește sufletul, păcatul este urât și ocolit, deoarece Domnul Hristos este primit ca oaspete de onoare. Dar Hristos nu poate locui într-o inimă împărțită. Isus și păcatul nu vor fi niciodată în parteneriat. Cel care primește adevărul cu sinceritate, cel care mănâncă și bea trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu are viața veșnică. “Cuvintele pe care vi le spun Eu”, a zis Isus, “sunt duh și viață”. Când cooperează cu Duhul Sfânt, cel ce primește adevărul va merge să le vestească oamenilor solia, având un simț al răspunderii. El nu va fi niciodată doar un predicator, ci se va angaja cu toată inima și cu tot sufletul în marea lucrare de căutare și de mântuire a celor pierduți. Prin trăirea religiei lui Hristos, el va face o bună lucrare în câștigarea sufletelor.MP 160.1
Obligația față de Dumnezeu
Fiecare credincios este obligat față de Dumnezeu să fie o persoană evlavioasă, umblând statornic pe calea luminii, ca să poată face în așa fel încât lumina lui să strălucească în lume. Când vor crește în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului lor, toți cei angajați în lucrarea sfântă a păstoririi vor urî păcatul și orice formă de egoism. Ei vor trăi o continuă înnoire morală și, în timp ce vor privi fără încetare la Domnul Isus, vor ajunge să fie făcuți asemenea chipului Său și vor fi găsiți desăvârșiți în El, nu având o neprihănire a lor înșiși, ci neprihănirea lui Hristos Isus, Domnul nostru.MP 160.2
Marele avantaj al instituțiilor pastorale nu este nici pe jumătate prețuit. Aceste instituții oferă nenumărate ocazii, dar cei care le frecventează nu realizează nici pe jumătate din cât ar trebui, pentru că nu trăiesc adevărul care le este prezentat cu claritate. Mulți dintre cei care le explică altora Scripturile nu și-au consacrat în mod conștiincios și deplin mintea, inima și viața conducerii Duhului Sfânt. Ei iubesc păcatul și sunt legați de el. Mi-a fost arătat că practicile imorale, mândria, egoismul și înălțarea de sine au închis ușa inimii, chiar și a celor care îi învață pe alții adevărul. De aceea, dezaprobarea lui Dumnezeu este îndreptată asupra lor. Oare nu este posibil ca ei să fie luați în stăpânire de o putere înnoitoare? Oare au căzut ei pradă unei boli morale și incurabile, tocmai din cauză că au refuzat să fie vindecați? Oh, dacă fiecare lucrător în domeniul cuvântului și al doctrinei ar lua în considerare cuvintele apostolului Pavel: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”.MP 160.3
Inima mea tresaltă de bucurie pentru cei care sunt umiliți, care Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El. Ei au o putere cu mult mai valoroasă decât învățătura și elocvența. “Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”, iar iubirea Domnului și temerea din partea omului sunt asemenea unei funii de aur, care unește slujitorul omenesc cu Dumnezeu. În felul acesta, toate încercările vieții sunt simplificate. Când copiii lui Dumnezeu luptă cu ispita, războindu-se cu pasiunile inimii firești, credința pune sufletul în legătură cu Dumnezeu, singurul care le poate da ajutorul, iar ei sunt biruitori.MP 161.1
Fie ca Domnul să lucreze asupra inimii celor care au primit o mare lumină, ca să se poată îndepărta de orice nelegiuire. Priviți la crucea de pe Calvar. Acolo se află Isus, care nu și-a dat viața pentru ca oamenii să poată continua în păcat sau ca să poată avea dreptul de a călca Legea lui Dumnezeu, ci pentru ca ei să poată fi eliberați de orice păcat prin acest sacrificiu infinit. Domnul Hristos a spus: “Eu Mă sfințesc, pentru ca și ei să poată fi sfințiți”, prin desăvârșirea exemplului Său. Vor cei care le predică altora adevărul să fie ei înșiși sfințiți prin acest adevăr? Vor ei să-L iubească pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lor și pe aproapele lor ca pe ei înșiși? Se vor ridica ei la cel mai înalt standard al caracterului creștin? Sunt gusturile lor înnobilate și poftele lor ținute sub stăpânire? Cultivă ei numai sentimente nobile, o simpatie puternică și adâncă și scopuri curate, astfel încât să poată fi cu adevărat niște conlucrători cu Dumnezeu? Trebuie să avem Duhul Sfânt care să ne susțină în luptă, “căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”MP 161.2
*****