Capitolul 3 — Individualitatea

Individualitatea soției — O femeie care se supune continuu și i se poruncește în cele mai mici lucruri legate de viața de gospodărie, care va renunța la identitatea ei, nu va fi niciodată de prea mult folos sau o binecuvântare în lume și nu va răspunde scopului lui Dumnezeu cu privire la existența ei. Ea este mai degrabă o mașinărie care trebuie condusă de către voința altcuiva și de mintea altcuiva. Dumnezeu a dat fiecăruia, bărbați și femei, o identitate, o individualitate pentru a putea acționa în temere de Dumnezeu în dreptul lor înșiși. — (Scrisoarea 25, 1885.)MCS 25.2

Soțul și soția au o identitate separată — Mi-a fost arătat că, deși doi oameni sunt căsătoriți și se dăruiesc unul altuia prin cel mai solemn legământ în ochii cerului și a sfinților îngeri, cei doi sunt una, totuși fiecare dinte ei au o identitate separată, distinctă pe care legământul căsătoriei nu o poate distruge. Cu toate că sunt legați unul de celălalt, fiecare în dreptul lui trebuie să exercite o anumită influență în lume și nu trebuie să fie atât de egoist absorbit de celălalt încât să se izoleze de societate și să-și înmormânteze utilitatea și influența. — (Scrisoarea 9, 1864.)MCS 25.3

O soție pasivă — Soția trebuie să decidă dacă soțul ei are drept exclusiv la o stăpânire deplină asupra trupului ei, de a-i modela mintea pentru a fi cum vrea el în toate privințele, de a gândi ca el și dacă ea renunță la individualitatea ei; identitatea ei se pierde, cufundându-se în cea a soțului ei. Ea este doar o mașină pe care o pune în mișcare și o ia în stăpânire voința soțului ei și acționează pentru ea. Ea îl dezonorează pe Dumnezeu luând această poziție de pasivitate. Ea are o răspunderea în fața lui Dumnezeu și este datoria ei de a o aduce la îndeplinire.MCS 25.4

Când soția renunță la corpul și mintea ei, lăsându-se în stăpânirea soțului ei rămânând pasivă și supunându-se voinței lui în toate lucrurile, sacrificându-și conștiința ei, demnitatea ei și chiar identitatea ei, ea pierde ocazia de a exercita acea influență puternică spre bine pe care ar trebui să o aibă pentru a-l înnobila pe soțul ei. — (The Review and Herald, 26 septembrie, 1899.)MCS 26.1

Dragoste pentru Hristos, dragoste unul pentru celălalt — Nici soțul, nici soția nu trebuie să-și cufunde individualitatea în cea a celuilalt. Fiecare are relație personală cu Dumnezeu. Pe El fiecare dintre ei trebuie să-L întrebe: “Ce este bine?”, “Ce este rău?”, “Cum pot îndeplini cel mai bine scopul vieții?” Lăsați ca prinosul sentimentelor voastre de afecțiune să se îndrepte către Acela care și-a dat viața pentru voi. Faceți din Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun dintre toate lucrurile. Pe măsură ce dragostea voastră pentru El devine tot mai adâncă și mai puternică, dragostea voastră unul pentru altul se va purifica și se va întări.MCS 26.2

Spiritul pe care trebui să-l manifeste soțul și soția unul față de celălalt este spiritul pe care îl manifestă Domnul Hristos față de noi. “Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit.” (Efeseni 5, 2.) “Și după cum biserica este supusă lui Hristos, tot așa nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5, 24.25.)MCS 26.3

Nu o stăpânire despotică — Nici soțul, și nici soția nu trebuie să încerce să exercite o stăpânire arbitrară, despotică față de celălalt. Nu încercați să-l siliți pe celălalt să cedeze în fața dorințelor voastre. Nu puteți face acest lucru și totuși să vă bucurați de dragostea celuilalt. Fiți buni, răbdători și îngăduitori, atenți și curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu, puteți avea succes a-l face fericit pe celălalt, așa cum ați promis când ați făcut legământul căsătoriei. — (The Review and Herald, 10 decembrie, 1908.)MCS 26.4

Mi-a fost arătată atunci nora sa. Ea este mult iubită de Dumnezeu însă este ținută în robie, este plină de teamă, tremură, este descurajată, plină de îndoieli și cu nervii la pământ. Această soră nu ar fi trebuit să renunțe la voința ei în fața unui tânăr necredincios care are mai puțini ani pe umerii decât ea. Ea ar trebui să-și aducă aminte că în viața de căsnicie individualitatea ei nu trebuie să fie distrusă. Dumnezeu are de la ea cerințe mai înalte decât orice cerință pământească. Domnul Hristos a cumpărat-o cu propriul Său sânge. Ea nu-și aparține sie însăși. Ea a greșit pentru că nu și-a pus toată încrederea în Dumnezeu și renunțând la convingerile ei, la conștiința ei, s-a supus unui bărbat autoritar, tiranic, ațâțat de Satana ori de câte ori maiestatea sa satanică poate lucra în mod eficient prin el pentru a intimida acest suflet tremurând, constrâns. Ea a fost tulburată de atât de multe ori încât sistemul ei nervos este dărâmat și ea nu mai este decât o epavă.MCS 27.1

Este oare voia lui Dumnezeu ca această soră să fie în această stare și Dumnezeu să fie jefuit de serviciul ei? Nu. Căsătoria ei este o amăgire a diavolului. Totuși chiar și în această situație, ea trebuie să facă tot ce poate mai bine pentru aceasta, șă-și trateze soțul cu chibzuință și să-l facă pe cât se poate de fericit fără însă a-și călca pe conștiință; iar dacă el va rămâne în aceeași stare de răzvrătire, lumea acesta va fi cerul de care se va bucura el. A se lipsi de privilegiul de a participa la adunări pentru a face pe plac unui soț tiranic stăpânit de spiritul balaurului, nu este în acord cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca acest suflet înfricoșat să vină la El. El îi va fi acoperemânt. El va fi ca umbra unei mari stânci pe un pământ obosit. Doar să aibă credință să se încreadă în Dumnezeu și El o va întări și o va binecuvânta. Toți cei trei copii ai săi sunt sensibili la influența Duhului lui Dumnezeu. Dacă acești copii ar avea privilegiile pe carele au mulți dintre copiii păzitorilor Sabatului, atunci toți ar fi convertiți și s-ar înrola în oștirea Domnului. — (Testimonies for the Church 2:99, 100.)MCS 27.2

Capul casei — Mary, ... aș dori cu toată bunătatea de soră și de mamă să te avertizez asupra unui alt lucru. Am observat adeseori, de față și cu alții, felul în care îi vorbești lui John, într-un mod dictator, tonul vocii tale fiind nerăbdător. Mary și alții au văzut acest lucru și mi-au spus. Acest lucru face rău influenței tale.MCS 28.1

Noi soțiile, trebuie să ne amintim că Dumnezeu ne-a spus să fim supuse soților. El este capul, iar judecata noastră, punctele noastre de vedere și raționamentele noastre trebuie să fie în acord cu ale lui, dacă este cu putință. Dacă nu, Cuvântul lui Dumnezeu dă prioritatea soțului în acele cazuri în care nu este vorba de o problemă de conștiință. Trebuie să ne supunem capului. — (Scrisoarea 5, 1861.)MCS 28.2

Un soț autoritar — Am câteva cuvinte să vă spun cu privire la căsătoria voastră, nu prin revelație, ci prin îngăduință. Da, mă simt constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să vă spun că am mai puțină încredere în integritatea voastră de când v-ați căsătorit decât înainte. Inima mea este greu împovărată. știam că nu ești în măsură să fii un soț potrivit pentru sora Drake. Dacă i-ai fi îngăduit să-și prezinte cazul înaintea noastră, noi am fi sfătuit-o potrivit cu lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu în cazul vostru. Voi ați știut acest lucru și de aceea nu ați vrut să ne consultați. Frate R, eu cred că motivele pentru care te-ai legat în această căsătorie au fost pur egoiste. Eu nu cred că tu ai avut de gând binele sorei Drake sau slava lui Dumnezeu. Ai folosit forța asupra ei fără să o lași să ceară părerea acelora care te cunoșteau mai bine. Ai zorit această chestiune cu spiritul tău pripit pe care l-ai avut întotdeauna.MCS 28.3

Ispravnici asupra mijloacelor — Felul cum te porți de când te-ai căsătorit luând în stăpânire și controlând banii celei care a devenit soția ta arată că motivele tale sunt greșite. Toate aceste lucruri stau ca mărturie împotriva ta și dovedesc din partea ta cel mai profund egoism și un spirit dictatorial căruia Dumnezeu nu dorește ca soția ta să se supună. Căsătoria ei nu anulează și nici nu zădărnicește isprăvnicia ei. Nici nu îi distruge identitatea. Individualitatea ei trebuie păstrată dacă ea dorește să-l proslăvească pe Dumnezeu în trupul și spiritul ei, care sunt ale Lui. Individualitatea ei nu poate fi cufundată într-a ta. Ea are îndatoriri față de Dumnezeu în care tu nu ai nici un drept să te amesteci. Dumnezeu are cerințe față de ea pentru care tu nu poți răspunde. În providența lui Dumnezeu, ea a devenit ispravnic al Său și pentru aceasta ea trebuie să refuze să ți se supună ție sau oricui altcuiva.MCS 29.1

Tu nu ești mai corect sau mai perfect decât ea astfel încât ea să aibă motive să-ți acorde ție isprăvnicia mijloacelor ei. Ea și-a format un caracter cu mult mai bun decât al tău și are o minte mult mai echilibrată decât a ta. Ea poate administra acești bani cu mâinile ei mai înțelept, mai judicios și mai mult spre slava lui Dumnezeu decât o poți face tu. Tu ești un bărbat în extreme. Tu acționezi din impuls și în majoritatea timpului ești mai mult sub stăpânirea îngerilor răi decât a îngerilor lui Dumnezeu. — (Scrisoarea 4, 1870.)MCS 29.2

Motive nepotrivite — Nu trebuie să-ți spun cât de rău îmi pare pentru căsătoria voastră. Tu nu ești bărbatul care să o poată face fericită pe soția ta. Te iubești prea mult pe tine însuți pentru a fi bun, atent, răbdător, afectuos și plin de simpatie. Cu câtă duioșie ar trebui să o tratezi pe cea cu care te-ai căsătorit. Cât de preocupat ar trebui să fii să o faci să nu regrete că și-a unit destinul cu al tău. Dumnezeu privește cum te porți în această privință și nu vei avea scuză pentru cursul pe care-l urmezi. Dumnezeu îți citește motivele. Tu ai acum o ocazie de a-ți arăta adevărata ta față, să demonstrezi dacă ai fost împins de dragoste adevărată sau de interes egoist în căsătoria voastră. Tu te-ai căsătorit, nu am nici o îndoială în legătură cu acesta, gândind că vei pune mâna pe avere și că o vei mânui după buna ta plăcere.MCS 29.3

Importanța iubirii și duioșiei — Tu nu ai dreptul de a dicta soției tale așa cum ai face cu un copil. Nu ai dobândit o reputație legată de bunătatea ta astfel ca să-ți impui respect. Tu ai nevoie, având în vedere căderile tale din trecut, să iei o poziție unită și să renunți la demnitatea pe care nu ai câștigat-o. Ești un om prea slab ca să pretinzi supunere față de voința ta până să faci o schimbare. Ai o lucrarea de făcut, de a fi stăpân pe tine însuți....MCS 30.1

Nu trebuie să te așezi niciodată mai presus de soția ta. Ea are nevoie de bunătate și iubire care se vor întoarce înapoi la tine. Dacă aștepți ca ea să te iubească, tu trebuie să câștigi această dragoste dovedind iubire și tandrețe în cuvintele și faptele tale față de ea. Ai în mâinile tale fericirea soției tale. Felul cum te porți îi spune: dacă vrei să fii fericită, trebuie să renunți cu totul la voința ta; trebuie să te supui mie, că să-mi faci plăcerea. Te-ai delectat în mod deosebit exercitându-ți autoritatea pentru că ai crezut că poți face astfel. Însă timpul va arăta că dacă vei urma calea pe care te conduce temperamentul tău, nu vei inspira dragoste în inima soției tale, ci vei fi lipsit de afecțiunea ei, iar în cele din urmă ea va disprețui această autoritate, a cărei putere nu a simțit-o niciodată înainte în viața ei de căsătorie. Ceea ce faci tu este amarnic și înverșunat însă vei secera ceea ce semeni.MCS 30.2

Răspunderea unei mame față de copilul ei — Nu îndrăznesc să fac altfel decât să îți vorbesc deschis. Situația o cere. În ce fel a contribuit căsătoria la îmbunătățirea situației sorei Drake? Nici un pic; felul cum te porți cu ea îi face viața amară și traiul aproape de nesuportat. Am știut cum va fi de îndată ce am auzit de căsătoria voastră. Ea socotea că va avea pe cineva care să o ajute să aibă grijă de băiatul ei însă tu ai vrut să smulgi mama de lângă fiul ei și să-i pretinzi să renunțe la grija ei părintească și dragostea pentru fiul ei în favoarea ta și întotdeauna invoci căsătoria voastră. Tu nu ai făcut nimic care să merite acest mare sacrificiu. Nici măcar nu te-ai străduit să-i câștigi încrederea. Cu toate acestea, tu pretinzi acest mare sacrificiu, despărțirea mamei de fiul ei. Tu poți să susții că înțelegi situația, însă noi suntem convinși că tu nu știi decât puțin în legătură cu aceasta. În loc să simți că este de datoria ta de a fi răbdător și plin de afecțiune și să acționezi cu judecată în cazul fiului său, felul tău de a fi este a unui om fără inimă, a unu tiran fără simț.MCS 30.3

O sfătuiesc pe mamă să acționeze în temere de Dumnezeu și să nu îngăduie vreunui alt străin să intre în mod asemănător în viața ei, pretinzând titlul de soț și să încerce să o despartă de fiul ei, care are nevoie de grijă și dragoste. Dumnezeu nu a dezlegat pe această mamă de răspunderea pe care o are pentru că s-a căsătorit cu tine. Tu nu posezi adevărata dragoste. Nu ești obișnuit cu acest articol curat. Dacă ai fi fost, nu te-ai fi purtat așa cum te porți. — (Scrisoarea 4, 1870.)MCS 31.1