Capitolul 33 — Stephen Belden

[Declarația lui W. C. White: “Sora White nu a fost de acord cu aceia care susțin că o persoană care s-a despărțit de tovarășul de viață dintr-un alt motiv decât cel biblic și s-a căsătorit din nou, trebuie să-și desfacă cea de-a doua căsătorie dacă vrea să fie acceptată sau păstrată într-o comunitate adventistă de ziua a șaptea.MCS 223.4

Sora White a recunoscut cu totul că astfel de persoane, în majoritatea cazurilor au păcătuit, că unii au păcătuit foarte grav și că ei nu trebuie acceptați în rândul membrilor bisericii noastre până ce ei nu se pocăiesc de acel păcat. Sora White nu a acceptat punctul de vedere potrivit căruia această pocăință nu este autentică dacă nu se desface noua legătură și dacă nu se fac eforturi serioase de a se întoarce la soții dinainte. Ea a recunoscut faptul că în majoritatea cazurilor o legare din nou cu cei dinainte, prin căsătorie, ar fi, fie imposibilă, fie foarte nefolositoare. Ea a recunoscut de asemenea că atunci când se face al doilea legământ este nevoie de multă iertare și bunătate din partea celor care se unesc.MCS 223.5

Uneori ea face referire la învățătura lui Pavel care, ajungând într-un anumit punct al experienței sale, a spus: ‘Însă vreau să vă cruț.’ El știa că existau situații grele în care trăiau oamenii ca urmare a păcatului. El știa de asemenea, că Domnul Hristos va accepta pocăința lor autentică și că în multe cazuri lucrurile s-ar înrăutăți dacă relațiile existente s-ar rupe pentru a pregăti unirea din nou a părților care nu au putut sta împreună, și iată de ce sora White obișnuia să spună: ‘Eu vreau să vă cruț’.MCS 224.1

Următoarea soră mai mare ca vârstă a sorei White Sarah Harmon, s-a căsătorit cu Stephen Belden și au avut cinci copii. După moartea ei, din milă pentru copii, el s-a căsătorit cu o femeie care a fost o servitoare credincioasă timp de mulți ani în casa lor. La scurt timp după aceea, a fost o epidemie de pojar în preajmă și ea, împreună cu alții a făcut o formă foarte gravă de pojar. Pojarul i-a afectat creierul, ea și-a pierdut mințile și a trebuit să fie dusă la azil. Fratele Belden s-a luptat singur un timp, încercând să aibă grijă de cei cinci copii, dar după aceea, pentru binele lor, s-a căsătorit cu o femeie foarte pricepută, o femeie bună. Ea l-a ajutat să-și refacă familia și să-și crească copiii și a fost alături de el în insula Norfolk, atunci când a murit. De câteva ori, persoane din locul unde se afla fratele Belden, au căutat să obțină excluderea lui din biserică deoarece el s-a căsătorit fără să se despartă de soția lui, acuzându-l de adulter. Când s-a cerut sfatul în această privință, sora White a spus: ‘Lăsați-l în pace.’” (W. C. White, scrisoare, 6 ianuarie, 1931)]MCS 224.2