Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter şi divorţ

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Secțiunea 9 — Sfaturi pentru cei care au răspunderea bisericilor

    Capitolul 35 — William E. (partea 2-a)

    [La 15 august 1911, fratele C. F. McVagh, președintele Uniunii de Conferințe din Sud i-a scris lui W. C. White:MCS 228.1

    “Stimate frate: În Alabama, slujbașii de la conferință sunt în încurcătură în privința cazului lui William E., și mi s-a cerut să scriu o copie a ceea ce a fost scris (de Ellen White) cu privire la lucrarea sa publică în calitate de pastor și de asemenea, un sfat sau o îndrumare pentru prezent din partea Domnului. Tu cunoști trecutul lui. După cum se știe, viața lui a fost în ordine mai mulți ani, perioadă în care a vândut cărți și Biblii. Însă el simte pe suflet povara de a predica și oriunde se duce are degrabă ocazia de a predica. Are o iscusință deosebită în această privință și trezește întotdeauna de îndată interesul. El aduce dovezi vizibile de o consacrare profundă iar oamenii acceptă adevărul în urma eforturilor depuse de el.MCS 228.2

    Cu ceva mai mult de un an în urmă, el s-a mutat la Birmingham, Alabama, și curând s-a implicat activ în lucrarea bisericii. La data aceea biserica era la pământ cu totul. El a ajuns prezbiter și curând a început o lucrare pentru care mai multe familii au prezentat interes. Interesul a crescut și pe durata iernii el a ținut adunări duminică seara în clădirea unui teatru având participare mare și câțiva au primit adevărul. El s-a bucurat de încrederea membrilor bisericii care au fost mult încurajați și astfel, trebuind să consacre mult timp din timpul său ocupându-se de cei interesați de adevăr (el este un lucrător neobosit) comitetul conferinței a votat un ajutor de opt dolari pe săptămână pentru el. Desigur că el nu poate trăi din aceștia și el consideră că lucrarea are nevoie de tot timpul lui și el caută cu adevărat să-și recapete acreditarea și recunoașterea deplină ca pastor din partea conferinței. Nimeni nu pune sub semnul întrebării experiența sa din prezent însă trecutul îl marchează atât pe el, cât și pe familia lui.MCS 228.3

    Soția lui este o epavă nervoasă, iar încrederea ei a fost atât de zdruncinată încât, în timp ce, pe de o parte, dorește ca el să predice, pe de altă parte, există pericolul continuu ca el să devină popular și să se implice atât de mult în legăturile cu oamenii încât ea să devină geloasă fie că are motiv sau nu și ea să provoace un scandal vorbind și discutând despre trecut, lucru pe care este predispusă să-l facă atunci când este neîncrezătoare față de el. Toți ar fi mult ușurați dacă ar fi vreun sfat clar din partea Domnului. Sunt sigur că toți îl vor accepta, inclusiv fratele și sora E.MCS 229.1

    Personal îmi pare foarte rău pentru ei, amândoi, și am încrederea că ei doresc să trăiască așa cum se cuvine și eu doresc să-i încurajez în orice lucru bun. Trecutul lor este atât de împestrițat și atât de cunoscut încât noi ne temem să-l sfătuim să lucreze pentru cauză, însă adevărul este că el face deja acest lucru, iar Domnul îi binecuvântează în mod vizibil eforturile depuse. Să-l sfătuim să părăsească lucrarea de predicare sau conferința să-i accepte lucrarea și să-l plătească pentru aceasta? Dacă lucrează trebuie să fie plătit iar în acest caz cum rămâne cu acreditarea lui?MCS 229.2

    Cu sinceritate,

    (semnat) C. F. McVagh.”

    “Scrisă la cererea Comitetului Conferinței Alabama.”MCS 230.1

    Pe 14 septembrie, fratele White a pus această scrisoarea în mâinile sorei White, iar pe 15 septembrie fratele White a transmis sfatul sorei White în privința cazului relatat de fratele McVagh. Iată scrisoarea lui W. C. White:MCS 230.2

    “Stimate frate McVagh: sunt două sau trei săptămâni de când am primit scrisoarea ta din data de 15 august cu privire la nedumerirea Conferinței Alabama în cazul lui William E.MCS 230.3

    De când ne-am întors din sudul Californiei mama a fost slăbită și obosită și nu i-am dat scrisoarea până ieri. Atunci ea a citit-o în întregime și când și-a adus aminte experiența tristă prin care a trecut fratele E., i-a părut foarte rău pentru el și pentru frații noștri ale căror inimi au fost întristate datorită faptelor sale nelegiuite din anii trecuți.MCS 230.4

    Mama spune că cei care au avut de-a face cu problemele cauzate de multele lui căderi din trecut ar trebui să-și asume răspunderea de a da sfaturi cu privire la datoria noastră din prezent față de el. Mama nu dorește să-și asume o răspundere prea mare în această privință însă ea spune în dreptul fratelui E. ceea ce a spus în privința altor bărbați aflați într-o situație întrucâtva asemănătoare, că, dacă ei s-au pocăit pe deplin, dacă își trăiesc astfel viața încât îi conving pe frații lor că sunt cu totul sinceri să nu fie îndepărtați de frățietate, să nu li se interzică să lucreze pentru Hristos în umilință, însă să nu li se încredințeze funcții de răspundere.MCS 230.5

    Din aceasta eu înțeleg că ar fi neînțelept să i se reînnoiască acreditarea și să fie trimis din loc în loc printre oameni însă că, dacă, printr-o viață de creștin plină de credincioșie, el a câștigat încrederea bisericii din locul în care trăiește, nu vă puneți în calea lucrării lui în acel loc de care este responsabilă biserica aceea. De fapt, ar fi de datoria fraților lui să meargă mai departe și să-l plătească pentru lucrul lui făcut cu credincioșie. De fapt, eu nu văd cum puteți împiedica o remunerație corespunzătoare pentru el, pentru lucrul făcut cu credincioșie și în mod judicios. Însă aceasta nu înseamnă a așeza înaintea lui aceeași ispită de a-i acorda acreditarea și să-l trimitem în conferință ca pastor ce călătorește din loc în loc.MCS 230.6

    Spun din nou, așa cum a spus și mama, acesta este o chestiune care trebuie supusă atenției acelora care au avut de-a face cu cazul lui în trecut. Vă rog să considerați părerile pe care eu le-am exprimat, doar ca o sugestie.”MCS 231.1

    În încheierea acestei scrisori, Ellen White personal a scris următoarele cuvinte în semn de aprobare: “Acesta este un sfat corect în astfel de cazuri. El trebuie să umble în umilință înaintea Domnului. Nu văd vreo lumină ca să-i acordăm răspunderi.”MCS 231.2

    Nu s-a mai auzit mai mult despre acest caz până pe la începutul anului 1913, când, o scrisoare, adresată Ellenei White, cu data de 8 ianuarie 1913, a fost primită din partea lui A. J. Miller, noul președinte ales al Conferinței Alabama. El a scris:MCS 231.3

    “Stimată soră White: Îmi revine mie datoria grea de a-ți scrie cu privire la cazul fratelui William E. despre viața și istoria lui din trecut nu e nevoie să-ți scriu, deoarece cunoști în suficientă măsură faptele și având în vedere că acest caz al lui ți-a fost prezentat în scrisoarea trimisă de fratele C. F. McVagh, în data de 15 august 1911. Îmi pare rău că este nevoie să-ți aduc în atenție din nou acest caz.MCS 231.4

    Scrisoarea fratelui McVagh se referea la reînnoirea acreditării pentru fratele E. și la posibilitatea ca el să devină un lucrător în cadrul conferinței.MCS 232.1

    Problema dificilă din prezent este dacă fratele E. să fie ales sau nu prezbiter al bisericii din Birmingham, cea mai mare, iar acum cea mai influentă biserică din Conferință, sediul conferinței fiind situat în Birmingham. Biserica este în disensiuni asupra punctului în discuție, și acest lucru are o influență dăunătoare asupra lucrării din oraș și un efect mult sau mai puțin vătămător în cadrul conferinței. Majoritatea consideră că, datorită vredniciei de care a dat dovadă și a lucrării sale în ultima vreme în oraș, așa cum a afirmat și fratele McVagh în scrisoarea lui, (a cărei copie o punem alăturat), el ar trebui făcut prezbiter al bisericii și ar trebui să-și desfășoare activitatea ca pastor al ei, sau conducător, în timp ce alții nu sunt de acord din cauza trecutului său și care gândesc că cei care au avut de-a face cu el în trecut ar trebui să dea sfat cu privire la faptul dacă el să devină prezbiter al bisericii.MCS 232.2

    Sfatul dat de frații care l-au cunoscut și printr-o recentă acțiune a comitetului Uniunii de conferințe din sud, este ca el să nu fie pus prezbiter al bisericii.MCS 232.3

    La 28 decembrie fratele S. E. Wight (noul președinte al Uniunii de Conferințe din sud) a ținut o adunare cu biserica, în care chestiunea a fost discutată în mod deschis. Fratele Wight a procedat cu multă grijă și precauție în acest caz și a vorbit despre trăsăturile bune și despre calitățile fratelui E., însă a adus la cunoștința bisericii că nici el și nici eu nu putem să-l hirotonisim datorită lucrurilor pe care le spun cei care l-au cunoscut.MCS 232.4

    Singurul punct în care putem fi cu toții de acord este să așezăm cazul său înaintea servei Domnului și ceea ce va spune Domnul, aceea vom face.MCS 233.1

    În ceea ce ne privește pe fiecare, în mod personal, nici unul dintre noi nu ar trebui să vorbim împotriva fratelui E., ci să-l iubim și să ne purtăm cu el frățește și să-l privim ca pe un frate. Biserica, avându-l ca președinte pe fratele Wight a cerut ca eu să aduc acest caz în fața ta și să vedem ce îndemn ne dă Domnul.MCS 233.2

    În așteptarea unui răspuns cât mai curând,MCS 233.3

    Eu, al tău frate sincer în Hristos,

    (semnat) A. L. Miller

    1700 North Seventh Avenue Birmingham, Alabama.

    P.S. Această scrisoare a fost citită în fața bisericii și acceptată.”MCS 233.4

    Crezând că, dacă se va prezenta personal în fața Ellenei White, ar putea fi privit favorabil, fratele E. s-a dus la St. Helena în cea de-a doua săptămână din ianuarie, însă sora White nu s-a simțit în larg să aibă o discuție cu el. Atunci el a prezentat în scris cazul său, pe care l-a adresat sorei White cu data de 13 ianuarie 1913. Pe 14 ianuarie, scrisoarea fratelui Miller ca și a fratelui E., au fost prezentate în fața sorei White. Ea a declarat următoarele în legătură cu aceste scrisori:]MCS 233.5

    Nu cred că astfel de chestiuni ar trebuie să-mi fie prezentate mie. Nu cred că este lucrarea mea aceea de a mă ocupa de astfel de lucruri până ce cazul nu îmi va fi cu claritate descoperit. Ar trebui să existe frați în biserică care să aibă înțelepciune de a vorbi cu hotărâre într-un astfel de caz. Eu nu pot înțelege aceste lucruri. Eu nu cred că Domnul dorește ca eu să iau astfel de poveri asupra mea. Dacă ei nu pot face rânduială în astfel de lucruri cu rugăciune și post, atunci lăsați-i să continue să postească și să se roage până când vor putea.MCS 234.1

    Asemenea cazuri vor mai fi. Vor veni — asta este și vor fi confruntați cu astfel de chestiuni dificile — și ei trebuie să învețe să le facă față. Ei trebuie să capete experiență. Ei trebuie să aducă aceste lucruri în fața Domnului și să creadă că Domnul le va asculta rugăciunea, dându-le o experiență, însă ei nu trebuie să vină cu ele la mine.MCS 234.2

    [Fratele W. C. White a citat părți din scrisoarea fratelui McVagh de la 15 august 1911, după care sora White a spus mai departe.]MCS 234.3

    Nu am primit o lumină specială pentru cazul său și din acest motiv nu pot să vorbesc în favoarea acestui caz.MCS 234.4

    El trebuie să arate dovada că Dumnezeu îl acceptă și să dea această dovadă astfel ca frații noștri să poată avea ceva palpabil de unde să înceapă să clădească. Ei să-i spună: îți vom da o șansă. Vom vedea dacă Dumnezeu acceptă eforturile tale sau nu.MCS 234.5

    Însă nu este înțelept ca eu să-mi iau responsabilitatea acestui caz. Nu-mi pot asuma nici cea mai mică răspundere. Cei care văd faptele sale zi de zi ar trebuie să știe dacă el se poate dovedi un om încercat, dacă Dumnezeu îl acceptă.MCS 234.6

    [După ce a citit scrisoarea lui William E., scrisă pe 13 ianuarie 1913, Ellen White a spus:]MCS 234.7

    Eu nu-mi pot asuma răspunderi în astfel de lucruri. Povara de a face aceasta ar fi prea mare. S-ar putea să mă coste viața. Fie ca cei rânduiți de Dumnezeu să poarte răspunderi să trateze acest caz în conformitate cu principiile creștine. — (Manuscript 2, 1913.)MCS 235.1

    [În legătură cu cele implicate în afirmațiile sale din 15 septembrie 1911, cu privire la funcții de răspundere ale celor care au trecut prin astfel de experiențe triste, fratele W. C. White, a scris la începutul anului 1913, următoarele:MCS 235.2

    “Se pare că s-a ridicat o întrebare în mințile fraților în privința sensului cuvintelor: ‘Să nu fie îndepărtați de frățietate, să li se interzică să lucreze pentru Hristos în umilință însă să nu li se încredințeze funcții de răspundere’.MCS 235.3

    Ce am înțeles eu la data când am scris aceste cuvinte și ceea ce înțeleg acum este că aceste cuvinte ‘să nu-i înălțați în funcții de răspundere’ se referă la acel fel de responsabilități și înălțare ca cele pe care le aveau în minte frații atunci când au cerut reacordarea acreditării și recunoașterea lui deplină ca pastor în cadrul conferinței. Nu mi s-a mai întâmplat ca acest lucru să poată fi aplicat conducerii bisericii. Atunci nu a fost în discuție problema conducătorilor.”]MCS 235.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents