Apendice A — Masturbarea și demența

În studiul său cu privire la “Demența prin masturbație, Istoria unei idei” (Journal, lf Mental Science 108, 1, January, 1962). E. H. Hare face referință la un studiu asupra a 500 de pacienți care s-au aflat consecutiv internați în spitalul de boli psihice al statului Iowa. El afirmă că autorii studiului (Malamud. W., și Palmer. G. “Acțiunea pe care o are masturbarea în producerea de tulburări mintale, Journal of Nervous and Mental Disorders”, 76:220, 1932) au descoperit că în 22 de cazuri masturbarea a constituit “în mod evident cea mai importantă cauză a tulburărilor mintale.”MCS 268.1

Apoi el continuă: “Autorii au ajuns la concluzia că mai degrabă conflictul mintal generat de masturbare decât obiceiul în sine a fost cel care condus la boală și ei și-au susținut această concluzie prin eficiența psihoterapiei direcționată către îndreptarea și schimbarea ideilor pacientului cu privire la masturbare. Totuși faptul că 15 din cei 22 de pacienți sufereau de depresie trebuie să ridice îndoieli cu privire la valabilitatea chiar a acestei concluzii moderate deoarece pacientul deprimat este nu numai predispus să se învinuiască singur pentru ceea ce el crede a fi regulile sănătății, dar are și tendința de a-și reveni după boală, fie că este tratat prin psihoterapie, fie că nu este.” (P. 22.)MCS 268.2

Astfel Hare pune sub semnul întrebării concluziile lui Malamud și Palmer însă spune, în mod semnificativ, că studiul lor este “una din foarte puținele încercări (într-adevăr din câte am citit eu singura adevărată) de studiu științific asupra ipotezei masturbării (ipoteza că masturbarea poate produce demență).”MCS 269.1

După ce recunoaște că “nu există o modalitate prin care să se poată dezminți ipoteza despre masturbare”, Hare vine cu concluzia finală: “Tot ce putem spune, potrivit dovezilor, este că asocierea dintre masturbare și tulburările mintale este slabă și instabilă și de aceea, dacă masturbarea este într-adevăr factorul cauzal, nu este, probabil, unul foarte important.” (The Ministry of Healing, 19.)MCS 269.2

Astfel, deși această autoritate minimalizează posibilitatea că ar exista vreo legătură între masturbare și demență, el nu o neagă cu totul. Este încă și mai semnificativ faptul că el a descoperit că s-a făcut o singură încercare adevărată de a testa ipoteza din punct de vedere științific.MCS 269.3

Scriind despre masturbare în lucrarea lor Adolescent Development and Adjustment (McGraw Hill Book Company, 1965), Lester C. și Alice Crow concluzionează: “Efectele acestei perversiuni sexuale nu sunt încă în totul cunoscute.”MCS 269.4

Dr. David Horrobim, medic și farmacist la Universitatea Oxford afirmă:MCS 269.5

“Cantitatea de zinc din spermă este atât de mare încât printr-o ejaculare se poate elimina tot zincul care poate fi absorbit prin intestine într-o singură zi. Aceasta are numeroase consecințe. În afară de cazul când cantitatea pierdută ar fi înlocuită printr-o ingerare zilnică crescută, ejacularea repetată poate duce la o deficiență reală de zinc, ceea ce atrage după sine nenumărate probleme, inclusiv impotența. Este posibil, chiar având în vedere importanța zincului pentru creier, că cei care au susținut moralitatea în secolul al XIX-lea să fi avut dreptate când au spus că masturbarea repetată poate conduce la demență!” Zinc (Vitabooks: St. Albans, Vermont, 1981), p. 8.MCS 269.6

Această afirmație este asemănătoare celei pe care a făcut-o Carl C. Pfeiffer, doctor și farmacist, în cartea sa despre zinc. El spune:MCS 270.1

“Nu ne face plăcere să o spunem, însă într-o deficiență de zinc la adolescenți, excitația excesivă sexuală și masturbarea excesivă poate grăbi demența.” Zinc and Other Micronutrients (Keats: New Canaan, Conn. 1978, p. 45).MCS 270.2

Nu toate autoritățile în materie medicală vor fi de acord cu aceste concluzii, totuși este semnificativ faptul că există unii ale căror studii și cercetări i-au condus la opinii care sunt asemănătoare cu învățăturile Ellenei White.MCS 270.3

Vezi, Child Guidance (Îndrumarea Copilului, 439-456, orig.) pentru alte informații cu privire la acest subiect.MCS 270.4