Capitolul 25 — O colportoare

Sfat către o colportoare — Am primit două scrisori de la tine și am dorința de a-ți aduce ușurare, dacă pot. Poziția pe care o ai este importantă și Dumnezeu mi-a dat o solie hotărâtă pentru tine. Din faptele pe care mi le-ai prezentat tu, nu consider cazul tău fără nădejde; însă felul cum vezi tu lucrurile în privința a ceea ce este bine și rău este atât de șubredă, încât este cu totul nesigur pentru tine să călătorești și să umbli de ici colo și să ții studii biblice, să fii expusă la tot felul de ispite. Tu nu ai avut capacitatea de a vedea, în lumina cuvântului lui Dumnezeu, ce înseamnă păcatul, dându-ți trupul să fie mânjit de un bărbat, oricine ar pretinde el că este, și să ai pretenția de a fi iertată. Acest lucru mi-a fost arătat că este un păcat odios în ochii lui Dumnezeu și cu toate acestea, simțurile tale au fost atât de amorțite și demoralizate, încât dacă tu vei continua să umbli din loc în loc cu cărți religioase și să ții studii biblice, vei tot continua să desfrânezi.MCS 163.1

Mustrarea din partea lui Dumnezeu — Legea lui Dumnezeu a proclamat pe Muntele Sinai: “Să nu comiți adulter” și cu toate acestea tu, care ai încălcat legea într-un mod atât de vădit, înveți pe alții din Biblie. Dumnezeu nu a acceptat faptele tale. Tu mă întrebi dacă Dumnezeu mi-a dat mesajul din acea scrisoare ca să ți-l dau ție.... Eu îți răspund că El mi l-a dat. Nu poți sluji Dumnezeului sfânt al lui Israel fiind întinată de aceste păcate. Solia a fost dată de Dumnezeu. Dacă tu, din momentul în care ai primit această solie ai fi căpătat un nou simțământ a ceea ce constituie păcatul, dacă te-ai fi convertit cu adevărat și ai fi devenit un copil al lui Dumnezeu, în loc de a fi un călcător al Legii Sale, atunci persoana care s-ar fi bucurat cel mai mult de acest lucru aș fi fost eu. Nu ți-am fi putut prezenta păcatul pe care l-ai comis într-un limbaj mai puternic.MCS 163.2

Atât de puțină conștientizare a păcatului — Mi-au fost prezentate multe persoane din mai multe state, care au fost angajate în lucrarea de colportaj care nu erau corespunzătoare spre a avea vreo legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Acestea dezonorează pe Dumnezeu și aduc ocară asupra adevărului. Ele tratează cu ușurință păcatul. Își dezonorează trupurile. Însă nici una dintre acestea nu era atât de puțin conștientă de ceea ce este păcatul, așa cum ești tu. Oricine face ceea ce faci tu, dedându-se la nelegiuire și degradare atât de vădit cum o faci tu, se află într-o situație teribilă. Tu nu ai simțul grozăviei păcatului.MCS 164.1

Răbdarea lui Dumnezeu față de păcătoși — Iona a dat cetății Ninive solia că în patruzeci de zile va fi distrusă. Ninive s-a pocăit iar Dumnezeu a cruțat cetatea nelegiuită pentru că chiar și regii și nobilii s-au umilit înaintea lui Dumnezeu, iar Domnul a dat cetății Ninive ocazia de a se pocăi. Dacă Domnul, în marea Sa îndurare, ar trata cazul tău într-un mod asemănător, o, aș fi atât de mulțumită. Dacă el îți oferă timp de har în care să dovedești pocăință și să arăți că înțelegi natura adevărată a păcatului, că ești scârbită de tine însăți datorită păcatului tău și că ai oroare de păcat în general, Domnul este îndurător și îți va arăta bunătate și iubire. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1, 9.)MCS 164.2

Eu cred că tu ți-ai mărturisit păcatul și că Dumnezeu îți va ierta păcatul așa cum ți-a promis. Singurul obstacol care îmi stărui în minte este tocmai această lipsă de percepție a ceea ce constituie păcat, în faptul de a-ți pângări trupul, pe care ți l-ai dat pe mâinile unui adulter, a unui om depravat, în timp ce tu erai angajată în lucrare și cauza lui Dumnezeu, în timp ce țineai studii biblice, ca și când puteai să-L slujești pe Domnul în lucrarea ta complăcându-te în acele păcate, când te-ai dus în brațele unui adulter (este o slăbiciune a ta).MCS 164.3

Îndurare divină pentru cetatea Ninive — Ți-am prezentat aceste lucruri așa cum mi-au fost ele prezentate mie și îți spun că Dumnezeu are oroare de aceste lucruri. Simțul tău moral ar fi reînsuflețit numai prin puterea lui Dumnezeu care produce convertirea. Caracterul tău trebuie transformat și Dumnezeu știe tot în legătură cu aceasta. Și dacă tu te vei pocăi și vei ajunge să atingi un standard înalt și sfânt, n-aș putea spune că Domnul nu va privi asupra cazului tău cum a privit asupra cetății Ninive.MCS 165.1

Împăratul cetății Ninive a spus: “Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele lor de asuprire de care le sunt pline mâinile. Cine știe dacă nu se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei, și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă și nu l-a mai făcut.” (Iona 3, 8-10.) Citește acest pasaj cu atenție iar dacă Domnul te găsește vrednică să-ți încredințeze lucrarea Sa, eu nu am nici o obiecție.MCS 165.2

Acum, te rog prezintă-ți cazul înaintea Domnului și dacă ești în comuniune cu El, El îți va asculta rugăciunile și îți va călăuzi mintea în ceea ce ai de făcut. Inima mea simte împreună cu tine. Prima dată când a fost comis păcatul, s-a făcut fără prea mult timp de gândire; următoarele păcate au fost comise după ce a existat timp de gândire, după un timp când lucrul respectiv a putut fi analizat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la porunca a șaptea. Faptul ca tu, de bună voie, ți-ai lăsat trupul pe mâna unui om care te-a dus pe un drum greșit în timp ce tu erai angajată în a lumina mințile oamenilor cu privire la poruncile lui Dumnezeu, constituie o manifestare flagrantă de depravare și îmi descoperă un caracter ca cel care mi-a fost prezentat — nedemn de încredere și că tu nu ești în stare să-ți dai seama de ce nu este bine să continui cu lucrarea pe care o faci.MCS 165.3

Mărturisirea publică nu este totdeauna cel mai bun lucru — Las această problemă așa cum este. Aș putea să-ți spun să te duci la persoane demne de încredere din conferință (nu bărbați, ci femei) și să vorbești cu ele, însă sunt înclinată să cred că dacă ai face acest lucru, ai face publicitate unor lucruri care i-ar face pe toți să se îndepărteze de tine, iar ei nu te-ar încuraja sau accepta să te angajezi în vreo ramură a lucrării, dacă ar afla cum stau lucrurile. Acum las acest lucru între tine și Dumnezeu și te rog nu mă mai tulbura cu el. Nu vreau să fac public ceea ce ai făcut, ci te las să-ți schimbi caracterul. Mi-e milă de tine și nădăjduiesc că vei acționa cu discreție și că vei deveni ceea ce dorește Dumnezeu. — (Scrisoarea 95, 1893.)MCS 166.1