Hristos este însoțit înaintea Tatălui

Iată tronul, și împrejurul lui curcubeul făgăduinței. Sunt serafimi și heruvimi. Îngerii Îl înconjoară, dar Hristos le face semn să se dea înapoi. El merge înaintea Tatălui. El arată către biruința Sa ... — cei ridicați la cer o dată cu El ca reprezentanți ai celor luați captivi de către moarte care vor ieși din mormintele lor când trâmbița va suna. El Se apropie de Tatăl și ... spune: Tată, S-a sfârșit. Am făcut voia Ta, Dumnezeul Meu. Am îndeplinit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, “vreau ca și ei, pe care Tu Mi i-ai dat, să fie cu Mine acolo unde sunt Eu.” — The Youth's Instructor, 11 august, 1898.AÎ 222.4

Mâinile Tatălui cuprind pe Fiul și se aude vocea Sa zicând: “Toți îngerii să I Se închine”. — Selected Messages 1:306.AÎ 222.5

Mulțimea îngerească ... se pleacă în adorare înaintea Lui, spunând: “Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și trăiește iarăși, ca învingător și biruitor.” — The Signs of the Times, 17 iunie, 1889.AÎ 223.1

Când Hristos a intrat prin porțile cerești, El a fost încoronat în timp ce îngerii se plecau în adorare înaintea Lui. De îndată ce a fost îndeplinită această ceremonie, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor din abundență și Hristos a fost proslăvit cu adevărat cu slava pe care o avusese de la Tatăl din veșnicie. Revărsarea Duhului la Cincizecime a fost dovada din partea cerului că Mântuitorul și-a îndeplinit misiunea. Așa cum făgăduise, El a trimis Duhul Sfânt din ceruri la urmașii Săi, ca semn că El, ca Preot și Împărat, primise toată puterea în cer și pe pământ și era Cel uns pentru poporul Său. — The Acts of the Apostles, 38.AÎ 223.2