Potopul vine

Fără să țină seama de solemna manifestare a puterii lui Dumnezeu, la care ei [antediluvienii] au fost martori — felul neobișnuit în care animalele au părăsit pădurile și câmpiile și s-au dus în corabie și îngerul lui Dumnezeu, îmbrăcat în strălucire și cu o înfățișare înfricoșătoare, coborând din cer și închizând ușa — ei și-au împietrit inimile și au continuat să chefuiască și să se distreze, în ciuda manifestărilor vădite ale puterii divine. Însă în ziua a opta, cerul s-a întunecat.... Ploaia a coborât din nori peste ei. Aceasta era ceva ce ei nu mai văzuseră niciodată.... Furtuna creștea în tărie până ce se părea că apa vine din ceruri în torente puternice.... Jeturi de apă țâșneau din pământ cu o forță de nedescris, aruncând stânci masive la sute de picioare în aer, pentru ca apoi să fie îngropate în pământ....AÎ 69.6

Violența furtunii a crescut, elementele dezlănțuite ale naturii amestecându-se cu vaietele oamenilor care au disprețuit autoritatea lui Dumnezeu. Copaci, clădiri, stânci și bucăți din pământ erau aruncate în toate direcțiile. Spaima oamenilor și a animalelor era dincolo de orice putință de a fi descrisă. Chiar și Satana, care era silit să stea în mijlocul elementelor dezlănțuite ale naturii s-a temut pentru propria lui existență....AÎ 70.1

Îngeri care excelează în putere au călăuzit corabia și au ferit-o de rele. Fiecare clipă din timpul acelei furtuni înfricoșătoare, ce a durat patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în care corabia a fost păstrată în siguranță, a constituit o minune a puterii Celui atotoputernic. — The Spirit of Prophecy 1:73, 75.AÎ 70.2