Secțiunea 11 — Copiii — parteneri tineri

Capitolul 48 — Cum prețuiește cerul copiii

Copiii sunt răscumpărați prin sângele Domnului Hristos — Domnul Hristos îi prețuiește atât de mult pe copiii voștri, încât și-a dat viața pentru ei. Tratați-i ca pe o valoare cumpărată cu sângele Său. Educați-i cu răbdare și hotărâre pentru El. Disciplinați-i cu iubire și stăpânire de sine. Dacă veți face astfel, ei vor deveni o cunună de slavă pentru voi și vor străluci ca niște lumini în lume. ^{1The Signs of the Times, 3 aprilie, 1901. (The Review and Herald, March 7, 1907.)}CA 279.1

Cel mai mic copil, care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, este mai mare în ochii Lui decât cel mai talentat și învățat om, care neglijează o mântuire așa de mare. Copiii care își consacră inimile și viețile lui Dumnezeu s-au așezat, prin aceasta, în legătură cu Izvorul înțelepciunii supreme și al desăvârșirii. ^{2Messages to Young People, 329.}CA 279.2

“Căci împărăția cerurilor este a unora ca ei” — Sufletul copilului mic, care se încrede în Domnul Hristos, este tot atât de prețios pentru El ca și îngerii din jurul tronului Său. Ei trebuie aduși la Hristos și formați pentru El. Ei trebuie călăuziți pe cărarea ascultării, nu a îngăduirii poftei și vanității. ^{3The Review and Herald, 30 martie, 1897.}CA 279.3

Dacă noi am dori să învățăm minunatele lecții pe care Domnul Isus a vrut să le ofere ucenicilor printr-un copilaș, cât de multe lucruri, care acum ni se par greutăți de netrecut, ar dispărea cu totul! Când ucenicii au venit la Isus, întrebând: “Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”, Domnul Isus a chemat la El un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor și le-a spus: “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” ^{4Manuscript 13, 1891.}CA 279.4

Proprietatea lui Dumnezeu, încredințată părinților — Copiii dobândesc viața, ființa, de la părinții lor și, totuși, copiii voștri se bucură de viață prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieții. Fie ca acest lucru să nu se uite niciodată, și anume: copiii nu trebuie tratați ca și când ar fi proprietatea noastră personală. Copiii sunt moștenirea Domnului, iar planul de mântuire include și salvarea lor pe lângă salvarea noastră. Ei au fost încredințați părinților pentru a fi crescuți în învățătura și după îndemnurile Domnului, pentru a fi calificați pentru lucrarea pe care o au de făcut în această viață și în veșnicie. ^{5The Signs of the Times, 10 septembrie, 1894.}CA 280.1

Mamelor, tratați-i cu blândețe pe cei micuți. Și Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onorați-i pe copii. Priviți asupra lor ca la o misiune sacră, încredințată nu pentru a-i răsfăța și idolatriza, ci pentru a-i învăța să trăiască o viață curată, nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; El îi iubește și vă adresează chemarea de a colabora cu El spre a-i ajuta să-și formeze caractere desăvârșite. ^{6The Signs of the Times, 23 august, 1899.}CA 280.2

Dacă vreți să vă întâlniți cu Dumnezeu în condiții de pace, hrăniți turma Sa cu hrană spirituală; căci fiecare copil are posibilitatea să ajungă la mântuire. Copiii sunt comoara deosebită a lui Dumnezeu. ^{7Letter 105, 1893.}CA 280.3

Copiilor trebuie să li se aducă la cunoștință adevărul că talentele lor nu le aparțin. Puterea, timpul, intelectul sunt comori doar împrumutate. Ele aparțin lui Dumnezeu și este datoria oricărui tânăr de a le folosi cât mai mult cu putință. El este un lăstar de la care Dumnezeu așteaptă roade; un ispravnic al cărui capital trebuie să fie în creștere; o lumină care să lumineze în întunericul lumii. Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentru onoarea lui Dumnezeu în înnobilarea omenirii. ^{8Education, 57, 58.}CA 280.4

Cărarea către ceruri este potrivită capacității copiilor — Am văzut că Domnul Isus ne cunoaște neputințele și a împărtășit experiența noastră în toate lucrurile, cu excepția păcatului; de aceea, El ne-a pregătit o cărare potrivită puterii și capacității noastre și, ca și Iacov, a mers încet și la pas cu copiii, atât cât au putut ei suporta, ca să putem beneficia de mângâierea companiei Sale și să ne fie o călăuză continuă. El nici nu disprețuiește, nici nu neglijează și nici nu părăsește copiii turmei. El nu ne-a poruncit să mergem înainte și să-i lăsăm. El nu o ia înainte, lăsându-ne pe noi în urmă cu copiii noștri. Oh, nu; ci El a netezit cărarea vieții, chiar și pentru copii. Iar părinților li se cere, în Numele Său, să-i conducă pe copii pe calea cea strâmtă. Dumnezeu a lăsat o cărare potrivită și pentru puterea și capacitatea copiilor. ^{9Testimonies for the Church 1:388, 389.}CA 281.1