Capitolul 56 — Divorțul

Căsătoria este un contract pentru o viață — În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantism și este dificil a o despărți de această trăsătură cu care o acoperă închipuirea și a impresiona mintea cu acel simț al responsabilității care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele a doi indivizi cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nu ar trebui să-i despartă. ^{1Testimonies for the Church 4:507.}CA 340.1

Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenția, deoarece căsătoria este un pas făcut pentru o viață întreagă. Atât bărbatul, cât și femeia trebuie să chibzuiască cu seriozitate dacă se pot alipi unul de celălalt și pot trece toate vicisitudinile vieții atât timp cât vor trăi. ^{2Letter 17, 1896.}CA 340.2

Domnul Isus a corectat concepții greșite cu privire la căsătorie — La iudei, bărbatului îi era permis să își alunge soția pentru cea mai neînsemnată ofensă, după care femeia era liberă să se mărite din nou. Această practică a dus la multă nenorocire și păcat. În Predica pe de Munte, Domnul Hristos a declarat cu claritate că legătura căsătoriei nu poate fi desfăcută decât în caz de necredincioșie față de jurământul căsătoriei. “Oricine”, a spus El, “își lasă nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.”CA 340.3

Când, după aceea, fariseii i-au pus întrebări în legătură cu legitimitatea divorțului, Domnul Isus a îndreptat atenția ascultătorilor Săi înapoi spre instituția căsătoriei, așa cum a fost aceasta rânduită la creațiune. “Datorită împietririi inimii voastre”, a spus El, “a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început nu a fost așa.” El le-a îndreptat gândurile spre acele zile binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a spus că toate lucrurile erau “foarte bune”. Din acel timp își aveau originea căsătoria și Sabatul, două instituții gemene, pentru slava lui Dumnezeu și folosul omenirii. Atunci când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte, în legământul căsătoriei, spunând: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și amândoi vor fi una”, El a enunțat de fapt legea căsătoriei pentru toți fiii lui Adam, de la el până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel veșnic a declarat a fi bun a constituit legea celei mai mari binecuvântări și dezvoltări pentru om. ^{3Thoughts From the Mount of Blessing, 99, 100.}CA 340.4

Domnul Isus a venit în această lume pentru a corecta greșeli și pentru a reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. În mintea învățătorilor lui Israel se cuibăriseră simțăminte greșite cu privire la căsătorie. Ei făceau fără efect instituția sfântă a căsătoriei. Bărbații deveniseră atât de neînduplecați, fără inimă, încât pentru cele mai neînsemnate motive își lăsau nevestele sau le luau copiii și le alungau. Aceasta era socotită o mare rușine, dezonoare, și era adesea însoțită de cea mai acută suferință de partea celei părăsite.CA 341.1

Domnul Hristos a venit pentru a corecta aceste rele, prima Sa misiune fiind făcută cu ocazia unei nunți. Astfel, El a arătat lumii că instituția căsătoriei, atunci când este păstrată în curăție, nu este pângărită, ci este o instituție sacră. ^{4Manuscript 16, 1899.}CA 341.2

Sfat pentru cel ce se gândește la divorț — Ideile tale cu privire la relațiile din cadrul căsătoriei au fost greșite. Nimic altceva decât pângărirea patului conjugal nu poate desface sau anula jurământul căsătoriei. Noi trăim vremuri pline de primejdii, când nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pe credința tare, neșovăitoare, în Isus Hristos. Nu există inimă care să nu poată fi înstrăinată de Dumnezeu prin planurile puse la cale de Satana, dacă nu veghează și nu se roagă.CA 341.3

Ai fi fost mai sănătos dacă mintea ta ar fi avut pace și odihnă; însă aceasta a ajuns confuză și dezechilibrată și ai început să gândești incorect cu privire la divorț. Vederile tale nu pot fi susținute de pe terenul de pe care judeci tu. Bărbații nu au libertatea de a-și face un standard propriu de lege pentru ei înșiși, dând astfel la o parte și evitând Legea lui Dumnezeu, făcând pe plac propriilor lor înclinații. Ei trebuie să ajungă la standardul moral cel mai înalt de neprihănire al lui Dumnezeu....CA 342.1

Dumnezeu a îngăduit un singur motiv pentru care o soție își poate lăsa soțul sau un soț își poate lăsa soția, și acesta este adulterul. Fie ca acest temei să fie luat în atenție cu rugăciune. ^{5Letter 8, 1888.}CA 342.2

Sfat pentru un cuplu despărțit — Fratele meu, sora mea, de câtva timp voi nu mai locuiți împreună. N-ar fi trebuit să apucați această cale, dacă amândoi ați fi cultivat răbdarea, bunătatea și stăpânirea de sine, care trebuie să existe întotdeauna în relația dintre soț și soție. Nici unul dintre voi n-ar fi trebuit să vă impuneți voința și să încercați să realizați propriile idei și planuri, oricare ar fi consecințele. Nici unul n-ar fi trebuit să facă doar ceea ce-i place lui. Fie ca influența transformatoare, puterea Duhului Sfânt de a supune, să lucreze asupra inimilor voastre și să vă facă în stare să vă creșteți copiii. ...Cereți ajutor Tatălui vostru ceresc ca să vă ferească de a ceda în fața ispitei de a vorbi cu nerăbdare, asprime sau încăpățânare celuilalt, soțul față de soție și soția față de soț. Amândoi aveți caractere nedesăvârșite. Din cauză că nu ați fost supuși lui Dumnezeu, comportamentul vostru unul față de celălalt a fost neînțelept.CA 342.3

Vă implor să vă supuneți lui Dumnezeu. Când sunteți ispitiți să vorbiți în mod provocator, stăpâniți-vă și nu spuneți nimic. Veți fi ispitiți în acest punct, deoarece niciodată nu ați biruit această trăsătură de caracter, care este de condamnat. Orice obicei greșit trebuie biruit. Consacrați-vă pe deplin lui Dumnezeu. Cădeți pe Stâncă — Isus Hristos — și fiți zdrobiți. Ca soț și soție, disciplinați-vă pe voi înșivă. Mergeți la Hristos pentru ajutor. El vă va oferi cu bunăvoință iubirea sa divină, harul Său, care nu vă costă nimic....CA 343.1

Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu pentru calea pe care ați pornit. Ajungeți la o înțelegere și reuniți-vă ca soț și soție. Dați la o parte experiența neplăcută, nefericită, din viața voastră trecută. Prindeți curaj, cu ajutorul Domnului. Închideți ferestrele sufletului spre pământ și deschideți-le spre ceruri. Dacă vă ridicați glasurile în rugăciune către cer pentru lumină, Domnul Isus, care este lumină și viață, pace și bucurie, vă va auzi strigătul. El, Soarele Neprihănirii, va străluci în încăperile minții voastre, luminând templul sufletului. Dacă spuneți bun venit strălucirii prezenței Sale în căminul vostru, nu veți rosti cuvinte care să producă simțăminte de nefericire. ^{6Letter 47, 1902.}CA 343.2

Către o soție maltratată, într-o situație fără speranță, iremediabilă — Am primit scrisoarea ta, iar ca răspuns la aceasta, îți spun că nu te pot sfătui să te întorci la D, dacă nu vezi schimbări decisive în el. Domnul nu privește cu plăcere ideile pe care le-a avut el în trecut în legătură cu datoria față de soție.... Dacă (el) are încă aceleași puncte de vedere, atunci viitorul nu va fi mai bun decât a fost trecutul pentru tine. El nu știe cum să se poarte cu o soție.CA 343.3

Sunt foarte tristă din această cauză. Îmi pare rău cu adevărat pentru D, însă nu te pot sfătui să treci peste judecata ta, întorcându-te la el. Îți vorbesc la fel de sincer ca și lui: Va fi periculos pentru tine să te așezi din nou sub dictatura lui. Sperasem că se va schimba....CA 343.4

Domnul înțelege tot ce este legat de experiența ta.... Fii curajoasă cu ajutorul Domnului; El nu te va părăsi și nu te va lăsa. Inima mea simte întru totul cu a ta. ^{7Letter 148, 1907.}CA 343.5

Către un soț părăsit — “ia-ți crucea” — Nu știu ce s-ar mai putea face în acest caz și cred că singurul lucru pe care-l poți face tu este să îți lași soția. Dacă este așa de hotărâtă să nu mai trăiască cu tine, amândoi — atât tu, cât și ea — ați fi cei mai nenorociți, dacă ați încerca acest lucru. Din moment ce ea și-a arătat poziția în mod hotărât, nu ai decât să-ți iei crucea și să dovedești că ești bărbat. ^{8Letter 40, 1888.}CA 344.1

Căsătoriți încă înaintea lui Dumnezeu, deși divorțați — O femeie poate fi divorțată legal de soțul ei și totuși să nu fie divorțată înaintea lui Dumnezeu și în conformitate cu Legea Sa, care este mai presus de cea omenească. Există un singur păcat, și acesta este adulterul, care îl poate situa pe soț, sau pe soție, în poziția de a fi dezlegat în fața lui Dumnezeu. Deși legile țării pot acorda divorțul, totuși ei sunt încă soț și soție, în lumina Bibliei, conform Legii lui Dumnezeu.CA 344.2

Am văzut că sora _____ nu are dreptul să se căsătorească cu un alt bărbat; însă dacă ea, sau oricare altă femeie, obține divorțul în mod legal pe temeiul că soțul ei a fost vinovat de adulter, atunci este liberă să se căsătorească cu cine dorește. ^{9Manuscript 2, 1863.}CA 344.3

Despărțirea de un soț necredincios — Dacă soția nu este în credință și este împotrivă, soțul nu poate, conform Legii lui Dumnezeu, să o alunge doar pe acest temei. Pentru a fi în armonie cu legea lui Iehova, el trebuie să stea împreună cu ea, cu excepția cazului când ea însăși alege să plece. El poate suferi împotrivire, poate fi nedreptățit și hărțuit în multe feluri, însă va găsi mângâiere, tărie și sprijin în Dumnezeu, care poate acorda harul Său în orice caz fără nădejde. El trebuie să fie un bărbat cu gânduri curate, statornic la principii, și Domnul îi va da înțelepciune în legătură cu ceea ce are de făcut. Judecata sa nu va fi stăpânită de impuls, ci rațiunea va ține frâiele sub control cu mână hotărâtă, astfel ca pofta să fie ținută în frâu. ^{10Letter 8, 1888.}CA 344.4

O soție îndemnată să-și schimbe purtarea, nu statutul conjugal — Am primit o scrisoare de la soțul tău. Eu spun că există un singur lucru pentru ca un soț să se poată despărți în mod legitim de soția sa, sau o soție de soțul ei, și acesta este adulterul.CA 345.1

Dacă felul vostru de a fi nu este asemănător cu al celuilalt, oare nu ar fi bine, pentru slava lui Dumnezeu, să vă schimbați fiecare purtarea?CA 345.2

Soțul și soția trebuie să cultive fiecare respectul și iubirea față de celălalt. Ei trebuie să vegheze asupra spiritului, cuvintelor și faptelor lor, astfel ca nimic din ceea ce spun sau din ceea ce fac să nu enerveze sau să-l supere pe celălalt. Fiecare trebuie să aibă grijă de celălalt, făcând tot ce îi stă în putere pentru a spori afecțiunea lor reciprocă.CA 345.3

Mă adresez către amândoi și vă spun să-L căutați pe Domnul. Faceți-vă datoria unul față de celălalt cu iubire și bunătate. Soțul să fie harnic, muncitor, făcând tot ce poate mai bine pentru a-și întreține familia. Acest lucru va atrage respect față de el din partea soției....CA 345.4

Sora mea, tu nu poți fi pe plac lui Dumnezeu dacă menții atitudinea prezentă. Iartă-ți soțul. El este soțul tău și vei fi binecuvântată, dacă te vei strădui să fii o soție respectuoasă, iubitoare. Legea bunătății să fie pe buzele tale. Tu poți și trebuie să-ți schimbi atitudinea. ^{11Letter 168, 1901.}CA 345.5

Amândoi aveți nevoie de studiu, ca să știți cum să vă puteți înțelege, în loc de a avea vederi diferite.... Folosirea unor metode blânde, docile, vor avea un efect surprinzător în viața voastră. ^{12Letter 157, 1903.}CA 345.6

Adulterul, divorțul și calitatea de membru în biserică — Cu privire la cazul sorei în necaz, A. G., spunem ca răspuns la întrebările lui _____ că este o trăsătură comună a celor prinși în păcat, cum este cazul soțului ei, că aceștia nu au acel simțământ vădit al ticăloșiei lor. Unii, totuși, au uneori acest simțământ și sunt reintegrați în biserică, însă nu înainte de a redobândi încrederea poporului lui Dumnezeu, după ce au făcut mărturisirea corespunzătoare și după o perioadă de pocăință sinceră. Acest caz prezintă anumite dificultăți, neîntâlnite în alte cazuri, și menționăm doar următoarele:CA 346.1

1. În cazurile de încãlcare a poruncii a șaptea, când partea vinovatã nu dovedește cã s-a pocãit cu adevãrat, dacã partea lezatã poate obține divorțul, fãrã a înrãutãți și mai mult prin aceasta situația ei și a copiilor, dacã aceștia existã, atunci ea este liberã.CA 346.2

2. Dacã prin divorț partea lezatã se expune unei situații și mai grele, nu cunoaștem nici un loc din Scripturã care sã o condamne pentru cã rãmâne în continuare alãturi de cel vinovat.CA 346.3

3. O reformã poate fi realizatã în timp, prin muncã, rugãciune, rãbdare, credințã și o viațã evlavioasã. A trãi cu cineva care a încãlcat legãmântul cãsãtoriei, îndurând dezonoarea si rușinea celui vinovat, care nu își dã seama de acest lucru, înseamnã o ranã care roade sufletul; și totuși, divorțul este o durere de o viațã întreagã, simțitã de inimã. Dumnezeu sã Se îndure de partea nevinovatã! Cãsãtoria trebuie bine cumpãnitã înainte de a o contracta.CA 346.4

4. De ce, oh, de ce! bãrbați si femei, care ar putea fi oameni demni de respect, buni, și ar putea ajunge în cer în cele din urmã, sã se vândã diavolului atât de ieftin, sã-și rãneascã prietenii apropiați, sã producã rușine familiilor lor, sã arunce blam asupra cauzei lui Dumnezeu si sã ajungã în iad în cele din urmã? Dumnezeu sã aibã milã! De ce oare cei covârsiți de nelegiuire sã nu dovedeascã pocãințã, proporțional cu enormitatea nelegiuirilor, și sã nu alerge la Hristos pentru îndurare si vindecare, atât cât este posibil, a rãnilor pe care le-au produs?CA 346.5

5. Însã, dacã ei nu fac ceea ce ar trebui sã facã, în cazul în care partea nevinovatã și-a pierdut dreptul legal de a divorța, trãind cu cel vinovat, dupã ce vinovãția acestuia este cunoscutã, noi nu considerãm cã pãcatul rãmâne asupra celui nevinovat prin faptul cã a rãmas alãturi de cel vinovat sau cã dreptul sãu moral prin abatere este îndoielnic, afarã doar de cazul în care sãnãtatea si viața îi sunt în mare mãsurã primejduite, prin faptul cã rãmâne. [ Notã: Aceasta este una dintre foarte puținele afirmații fãcute în comun de James si Ellen White. Deși a fost semnatã de amândoi, este evident cã vederile exprimate au aprobarea deplinã a Ellenei White. Trebuie observat cã redobândirea calitãții de membru, amintitã în paragraful introductiv al acestei secțiuni, nu are în vedere divorțul, ci adulterul. Paragraful respectiv nu se referã deloc la divorț. Menționarea divorțului și a calitãții de membru în bisericã din paragrafele urmãtoare se referã nu la soțul vinovat, ci la soția ofensatã, dacã aceasta ar trebui sã decidã sã divorțeze sau sã rãmânã cu soțul ei. Autorii care au compilat aceastã carte.] ^{13The Review and Herald, 24 martie, 1868.}CA 347.1