Capitolul 86 — Viața în căminul din Eden

Edenul restaurat — Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a fost alungat din locurile plăcute ale acesteia. Neamului căzut în păcat i s-a permis mult timp să privească la căminul cel inocent, însă intrarea acestuia era blocată de îngerii păzitori. Gloria divină era descoperită la poarta păzită de heruvimi. De partea aceasta veneau Adam și fiii săi să se închine lui Dumnezeu. Aici ei și-au reînnoit legământul privind ascultarea față de Legea pe care o călcaseră, motiv pentru care fuseseră izgoniți din Eden. Când fluxul nedreptății s-a răspândit pretutindeni în lume și nelegiuirea oamenilor a dus la distrugerea lor prin apele potopului, mâna care așezase acolo Edenul l-a luat înapoi de pe pământ. Însă, la refacerea finală, când “va fi un cer nou și un pământ nou”, acesta va fi restaurat și va fi mai glorios împodobit decât la început.CA 539.1

Atunci cei ce au păzit poruncile lui Dumnezeu vor respira vigoarea nemuritoare a pomului vieții; și prin veacuri fără sfârșit, locuitorii lumilor necăzute în păcat vor putea privi, în acea grădină încântătoare, o mostră a lucrării desăvârșite a creațiunii lui Dumnezeu, neatinsă de păcat — o mostră a ceea ce întregul pământ ar fi devenit dacă ar fi împlinit gloriosul plan al Creatorului. ^{1Patriarhi și profeți, 62.}CA 539.2

Marele plan la mântuirii își va găsi împlinirea în aducerea în întregime a lumii sub protecția lui Dumnezeu. Tot ce s-a pierdut prin păcat este restaurat. Nu numai omul, dar și pământul este răscumpărat pentru a fi sălașul veșnic al celor ascultători. Timp de șase mii de ani, Satana s-a străduit să-și mențină stăpânirea asupra pământului. Acum, scopul inițial al lui Dumnezeu prin creațiunea Sa este îndeplinit. “Sfinții Celui Prea Înalt vor lua împărăția și împărăția va fi a lor pentru veșnicie, din veșnicie în veșnicie.” ^{2Idem, 342.}CA 539.3

“Răscumpărarea posesiunii cumpărate” — Scopul inițial al lui Dumnezeu prin crearea pământului va fi împlinit atunci când acesta va fi făcut locașul veșnic al celor răscumpărați. “Cei neprihăniți vor moșteni țara și vor stăpâni în ea pentru vecie.” A sosit timpul spre care au privit cu atâta dor sfinții încă de când sabia cea înfocată a împiedicat pătrunderea primei perechi în Eden — timpul pentru “răscumpărarea posesiunii cumpărate.” Pământul dat la început omului ca împărăție a sa, predat de el însuși, prin trădare, în mâinile lui Satana și deținut atât de mult timp de vrăjmașul cel puternic, a fost câștigat înapoi prin marele plan al mântuirii. ^{3The Signs of the Times, 29 decembrie 1909. (The Great Controversy, 674.)}CA 540.1

Tot ceea ce a fost pierdut de către primul Adam va fi restaurat prin al doilea. Profetul spune: “La tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” Iar Pavel îndreaptă atenția mai departe, către “răscumpărarea posesiunii cumpărate”.CA 540.2

Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuința ființelor sfinte, fericite. Acest scop va fi adus la îndeplinire atunci când, reînnoit prin puterea lui Dumnezeu și eliberat din păcat și durere, el va deveni căminul veșnic al celor răscumpărați. ^{4The Review and Herald, 22 octombrie, 1908.}CA 540.3

Adam readus în căminul său din Eden — După izgonirea sa din Eden, viața lui Adam pe pământ a fost plină de durere. Fiecare frunză care se veștejea, fiecare animal care era adus ca jertfă, orice vătămare a înfățișării plăcute a naturii, fiecare pată asupra curăției omului, toate făceau ca amintirea păcatului său să-i fie proaspătă în minte. Grozavă era agonia remușcării când privea nelegiuirea abundând și, ca un răspuns la avertizările lui, întâmpina acuzații aduse lui, ca fiind cauza păcatului. Cu umilință răbdătoare, a purtat aproape o mie de ani pedeapsa călcării de lege. S-a pocăit pe deplin de păcatul său, s-a încrezut în meritele Mântuitorului făgăduit și a murit în nădejdea învierii. Fiul lui Dumnezeu a răscumpărat greșeala și căderea omului; iar acum, prin lucrarea de ispășire, Adam este repus în prima lui stăpânire.CA 540.4

Încântat, plin de bucurie, el vede pomii care odinioară erau desfătarea lui — chiar pomii aceia ale căror roade le adunase el însuși în zilele nevinovăției și bucuriei lui. Vede via pe care propriile lui mâini au cultivat-o, chiar acele flori pe care odinioară le iubea și le îngrijea. Mintea lui prinde realitatea scenei; înțelege că acesta este în adevăr Edenul refăcut, mai plăcut acum decât atunci când a fost alungat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vieții, rupe fructul slăvit și-i dă să mănânce. Privește în jurul lui și vede o mulțime din familia lui răscumpărată, stând în Paradisul lui Dumnezeu. Atunci își așează coroana strălucitoare la picioarele lui Isus și, căzând pe pieptul Lui, Îl îmbrățișează pe Răscumpărătorul. Atinge harfa de aur și bolțile cerului răsună de cântarea biruitoare: “Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și trăiește iarăși!” Familia lui Adam îi urmează exemplul și își așează coroanele la picioarele Mântuitorului, când se pleacă în adorare înaintea Sa.CA 541.1

La această întâlnire sunt martori îngerii care au plâns la căderea lui Adam și s-au bucurat atunci când Isus, după înviere, S-a înălțat la cer, deschizând mormântul pentru toți aceia care vor crede în Numele Său. Acum văd lucrarea de mântuire împlinită și își unesc glasurile în cântări de laudă. ^{5Tragedia veacurilor 647.}CA 541.2

Locuințe pregătite pentru peregrinii de pe pământ — Teama de a face ca moștenirea viitoare să pară prea materială i-a condus pe mulți să spiritualizeze chiar acele adevăruri legate de ceea ce va fi căminul nostru. Domnul Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi că Se duce să pregătească locuința pentru ei în casa Tatălui. Aceia care acceptă învățăturile lui Dumnezeu nu vor fi cu totul neștiutori în privința locuințelor din ceruri.... Limbajul omenesc este nepotrivit pentru a descrie răsplata celor drepți. Aceasta va fi cunoscută numai de aceia care o privesc. Nici o minte mărginită nu poate înțelege slava Paradisului lui Dumnezeu.CA 541.3

În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită o țară. Acolo, Păstorul ceresc Își conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieții aduce roadă în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt în folosul neamurilor. Sunt pâraie care curg necontenit, limpezi precum cristalul, iar de-a lungul lor copaci care se unduiesc își aruncă umbrele pe cărările pregătite pentru cei răscumpărați ai Domnului. Acolo, câmpiile întinse se măresc până ce devin dealuri de frumusețe, iar munții lui Dumnezeu își înalță piscurile impunătoare. Pe acele câmpii liniștite, lângă acele râuri de viață, poporul lui Dumnezeu, atât de mult străin și călător, va găsi un cămin. ^{6The Review and Herald, 22 octombrie, 1908.}CA 542.1

Există cămine pentru peregrinii de pe pământ. Există haine pentru cei neprihăniți, cu coroane de slavă și ramuri de palmier ale victoriei. Tot ceea ce ne-a uimit din providența lui Dumnezeu ne va fi făcut cunoscut clar în lumea viitoare. Lucrurile greu de înțeles își vor găsi atunci explicație. Tainele harului vor fi desfășurate înaintea noastră. Acolo unde mințile noastre mărginite au descoperit numai confuzie și făgăduințe neîmplinite, vom vedea cea mai desăvârșită și cea mai frumoasă armonie. Vom ști atunci că iubirea infinită a rânduit experiențele care păreau cel mai greu de îndurat. Când ne vom da seama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie nespusă și plină de slavă....CA 542.2

Suntem în drum spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul nostru de odihnă. În cetatea lui Dumnezeu nu va fi tristețe. Nu se va mai auzi niciodată vaiet de durere, nici bocet de nădejdi neîmplinite și de sentimente îngropate. În curând, veșmintele întristării vor fi schimbate cu haina de nuntă. În curând, vom fi martori la încoronarea Împăratului nostru. Aceia a căror viață a fost ascunsă cu Hristos, aceia care pe acest pământ au luptat lupta cea bună a credinței vor străluci de slava Răscumpărătorului în Împărăția lui Dumnezeu. ^{7Mărturii pentru comunitate 9:286, 287.}CA 542.3

Privilegiile celor mântuiți — Cerul este un loc bun. Tânjesc să fiu acolo, să-L privesc pe iubitul meu Domn Isus, care și-a dat viața pentru mine, și să fiu schimbată după chipul Său slăvit. Oh, ce limbaj ar putea să exprime slava strălucirii lumii viitoare! Sunt însetată după acea apă a vieții, care aduce bucurie în cetatea Dumnezeului nostru.CA 543.1

Domnul mi-a dat să văd o priveliște a altor lumi. Mi-au fost date aripi și un înger m-a însoțit într-un loc strălucitor și plin de slavă. Iarba din acel loc era de un verde viu, iar păsările ciripeau un cântec dulce. Locuitorii acelui loc erau de toate dimensiunile; erau nobili, maiestuoși și iubitori. Ei erau asemenea lui Isus, iar fețele lor radiau de sfântă bucurie, expresie a libertății și fericirii acelui loc. L-am întrebat pe unul dintre ei de ce erau mult mai atrăgători decât ființele de pe pământ. Răspunsul a fost: “Noi am trăit în strictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu și nu am căzut prin neascultare, ca cei de pe pământ....” L-am implorat pe îngerul meu însoțitor să mă lase să rămân în acel loc. Nu puteam suporta gândul de a mă întoarce din nou în această lume întunecată. Atunci îngerul a spus: “Trebuie să te întorci; iar dacă ești credincioasă, împreună cu cei o sută patruzeci și patru de mii, vei avea privilegiul să vizitezi toate lumile și să privești lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.” ^{8Early Writings, 39, 40.}CA 543.2

Unirea familiei din ceruri și de pe pământ — Acolo, cei mântuiți vor “cunoaște așa cum sunt cunoscuți”. Dragostea și simpatia pe care Însuși Dumnezeu le-a sădit în suflet vor fi trăite acolo în modul cel mai autentic și mai plăcut. Comuniunea curată cu ființele sfinte, viața socială armonioasă cu îngerii binecuvântați și cu cei credincioși din toate veacurile, care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc laolaltă întreaga familie din cer și de pe pământ — toate acestea contribuie la fericirea celor răscumpărați. ^{9Tragedia veacurilor 677.}CA 544.1

Popoarele celor răscumpărați nu vor cunoaște o altă lege decât legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată cu veșminte de laudă și recunoștință. În această priveliște, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor sălta de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Domnul Hristos vor declara împreună: “Nu va mai fi păcat, nu va mai fi moarte.” ^{10Profeți și regi 732, 733.}CA 544.2

De la acea scenă a bucuriei cerești (înălțarea lui Hristos), vine înapoi la noi, pe pământ, ecoul cuvintelor minunate ale Domnului Hristos: “Mă duc la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru”. Familia din ceruri și de pe pământ sunt una. Pentru noi S-a înălțat la cer Domnul nostru și pentru noi trăiește El. “De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.” ^{11Hristos, Lumina lumii, 835.}CA 544.3

Deși a întârziat, făgăduința este sigură — Mult am așteptat noi întoarcerea Mântuitorului nostru. Însă aceasta nu înseamnă că făgăduința este mai puțin sigură. Curând, vom fi în căminul promis. Acolo, Domnul Isus ne va conduce la râul de viață, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu, și ne va explica providența prin care ne-a călăuzit pe acest pământ, ca să ne desăvârșim caracterele. Acolo, noi vom privi cu ochii limpezi frumusețile Edenului restabilit. Aruncând la picioarele Mântuitorului coroanele pe care El le-a așezat pe capul nostru și atingând harfele de aur, noi vom umple cerul întreg de laudă pentru Acela care șade pe tron. ^{12Testimonies for the Church 8:254.}CA 544.4

Fie ca tot ce este frumos în căminul nostru de pe pământ să ne amintească de râul de cristal și de câmpiile cele verzi, de pomii care se unduiesc și de fântânile vii, de cetatea strălucitoare și de cântăreții îmbrăcați în haine albe — să ne amintească de căminul nostru din ceruri — acea lume de o frumusețe pe care nici un artist nu o poate înfățișa și nici o limbă nu o poate descrie. “Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, și la inima omului nu s-au suit — așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” ^{13The Review and Herald, 11 iulie, 1882.}CA 545.1