Capitolul 28 — Prima școală a copilului

Planul originar al lui Dumnezeu privind educația — Sistemul de educație, stabilit în Eden, avea ca centru familia. Adam era “fiul lui Dumnezeu” (Luca 3, 38), copiii Celui Preaînalt, primindu-și educația de la Însuși Tatăl lor. Școala lor, în cel mai adevărat sens, era o școală de familie.CA 181.1

În planul divin privind educația, adoptat stării omului după căderea sa, Domnul Hristos este reprezentantul Tatălui, puntea de legătură dintre Dumnezeu și om; El este marele Învățător al omenirii. El a rânduit ca bărbați și femei să fie reprezentanții Săi. Familia era școala, iar părinții erau educatorii.CA 181.2

Educația având ca centru familia era predominantă în zilele patriarhilor. Pentru școlile astfel întemeiate, Dumnezeu a oferit condițiile cele mai prielnice pentru dezvoltarea caracterului. Oamenii care erau sub călăuzirea Sa încă urmau planul de viețuire pe care El îl desemnase la început. Cei care s-au depărtat de Dumnezeu și-au construit pentru ei înșiși cetăți și, aglomerându-se în ele, glorificau splendoarea, luxul și viciul care fac din orașele de azi mândria lumii și totodată blestemul ei. Însă oamenii care au preluat principiile lui Dumnezeu locuiau în mijlocul câmpiilor și dealurilor. Ei lucrau pământul și creșteau cirezi și turme și, ducând această viață independentă, cu posibilități de lucru și meditație, ei învățau despre Dumnezeu și-i învățau pe copiii lor lucrările și căile Lui. Aceasta a fost metoda de educație pe care a dorit Dumnezeu să o întemeieze în Israel. ^{1Educație, 33, 34.}CA 181.3

În viața de zi cu zi, familia era atât școală, cât și biserică, părinții fiind profesori atât în cele vremelnice, cât și în cele religioase. ^{2Idem, 41.}CA 182.1

Cercul familiei, o școală — În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a plănuit ca familia să fie cel mai mare mijloc de educație dintre toate. În cămin trebuie începută educația copilului. Aici este prima lui școală. Aici, avându-i pe părinții săi ca profesori, el trebuie să învețe lecțiile care urmează să-l îndrume pe tot parcursul vieții — lecții cu privire la respect, ascultare, bun simț, stăpânire de sine. Educația primită în cămin reprezintă o putere decisivă spre bine sau spre rău. În multe privințe, aceasta se dă fără vorbe și în mod treptat, însă, dacă sunt puse în aplicare în direcția cea bună, ele devin o putere însemnată de partea adevărului și a neprihănirii. Dacă copilul nu este educat în mod corespunzător aici, Satana îl va educa prin mijloacele alese de el. Cât de importantă este atunci școala din cămin? ^{3Counsel to Teachers, Parents, and Students, 107.}CA 182.2

Considerați cercul familiei ca o școală de instruire, în care să vă pregătiți copiii pentru îndeplinirea datoriilor lor în cămin, în societate și în biserică. ^{4The Signs of the Times, 10 septembrie, 1894.}CA 182.3

Educația din cămin este prima ca importanță — Este o realitate tristă, aproape universal admisă și deplânsă, că educația și instruirea copiilor în cămin a fost neglijată. ^{5The Review and Herald, 30 august, 1881.}CA 182.4

Nu există câmp de activitate mai important pentru întemeietorii și păzitorii căminului. Nici o lucrare încredințată ființelor omenești nu implică rezultate mai mari și cu efecte îndelungate ca lucrarea desemnată taților și mamelor.CA 182.5

Viitorul societății este determinat de ceea ce sunt copiii și tinerii de azi, iar ceea ce vor fi acești copii și tineri depinde de cămin. În mare parte, bolile, mizeria și crimele, care sunt un blestem asupra omenirii, se datorează lipsei educației corespunzătoare din cămin. Dacă viața de cămin ar fi fost curată și trăită în credincioșie, dacă tinerii care au plecat de acolo ar fi fost pregătiți să întâmpine responsabilitățile și primejdiile vieții, ce schimbare s-ar fi văzut în lume! ^{6Divina vindecare, 351.}CA 182.6

Orice altceva să fie pe plan secundar — Orice copil care este adus pe lume este proprietatea Domnului Hristos și trebuie educat prin cuvânt și exemplu, ca să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu; însă marea majoritate a părinților au neglijat această lucrare încredințată lor de Dumnezeu, greșind în educația dată copiilor lor încă din pruncie. Prin eforturi serioase, părinții trebuie să vegheze asupra dezvoltării judecății copilului, asupra minții sale, care este deschisă și receptivă, și orice altceva din viața de cămin să fie secundar acestei datorii importante, încredințate lor de Dumnezeu — de a-și crește copiii în învățătura Domnului. ^{7Manuscript 12b, 1896.}CA 183.1

Părinții nu trebuie să îngăduie ca îndatoririle de serviciu, obiceiurile și preceptele lumești sau moda să aibă o putere dominantă asupra lor și astfel să-și neglijeze copiii în pruncie și să dea greș în a oferi copiilor lor o educație corespunzătoare, pe măsură ce anii trec. ^{8The Signs of the Times, 17 septembrie, 1894.}CA 183.2

Un motiv important pentru care există atât de mult rău în lumea de azi este acela că părinții nu își ocupă mintea cu ceea ce este cel mai important — cum să se pregătească, cu răbdare și bunătate, pentru lucrarea de educare a copiilor lor pe calea Domnului. Dacă ar putea fi dată cortina la o parte, am vedea cât de mulți copii, care au pornit în lumea largă, au fost pierduți datorită neglijării educației de către părinți. Părinți, vă puteți permite ca aceasta să fie și experiența voastră? Nu trebuie să existe vreo activitate mai importantă, care să vă rețină să dedicați copiilor voștri tot timpul care este necesar pentru a-i face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi în Domnul pe deplin....CA 183.3

Și ce veți culege ca răsplată pentru efortul vostru? Copiii voștri vor fi mereu alături de voi, dorind să pună umărul și să coopereze cu voi în lucrurile pe care voi le sugerați. Veți vedea că munca va fi ușurată. ^{9Manuscript 53, 1912.}CA 184.1

Mijloacele de învățare ale lui Dumnezeu în școala din cămin — Părinții ar trebui să se considere, într-un sens cu totul deosebit, uneltele folosite de Dumnezeu pentru educarea copiilor lor, așa cum a făcut Avraam pentru a ține calea Domnului. Ei trebuie să cerceteze Scripturile cu sârguință, pentru a cunoaște calea Domnului și a-i învăța pe cei din casa lor această cale. Mica spune: “Ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Domnul Dumnezeul tău?” (Mica 6, 8.) Pentru a-i putea învăța pe alții, părinții trebuie să învețe ei înșiși, adunând continuu lumină din Cuvântul lui Dumnezeu și, prin Cuvânt și exemplu propriu, să folosească această lumină prețioasă în educarea copiilor lor. ^{10Christian Temperance and Bible Hygiene 145.}CA 184.2

Conform cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, eu știu că soțul și soția trebuie să fie în cămin predicator, medic, soră medicală și profesor, strângându-și copiii lângă ei și lângă Dumnezeu, educându-i să evite orice obicei care ar dăuna în vreun fel lucrării lui Dumnezeu în trupul lor și să-i învețe să-și îngrijească fiecare parte a organismului. ^{11Manuscript 100, 1902.}CA 184.3

Lucrarea mamei este proeminentă în această lucrare de educare a copiilor; în timp ce tatăl are îndatoriri solemne și importante în cămin, mama, prin prezența ei aproape continuă între copii, în special în primii ani, trebuie să fie educatorul lor special și tovarășa lor. Ea trebuie să aibă mare grijă să-și învețe copiii ordinea și curățenia, să-i îndrume în vederea formării unor obiceiuri și gusturi corecte; ea trebuie să-i învețe să fie harnici, să se descurce și să-și ajute semenii; să trăiască, să acționeze și să lucreze ca și când ar fi mereu în prezența Domnului. ^{12Pacific Health Journal, ianuarie 1890. (The Health Reformer, November, 1878.)}CA 184.4

Surorile mai mari pot exercita o influență puternică asupra membrilor mai tineri ai familiei. Cel mai mic, luând exemplu de la cel mai mare, va învăța mai repede prin imitație decât prin continua repetare a unor precepte. Sora mai mare trebuie să simtă că-i revine datoria creștină de a-și ajuta mama în ducerea multelor ei poveri istovitoare. ^{13Testimonies for the Church 3:337.}CA 185.1

Părinții trebuie să fie mult timp acasă. Prin cuvânt și faptă, ei trebuie să-i învețe pe copii iubirea și frica de Domnul; învățați-i să fie inteligenți, sociabili, iubitori; să-și formeze obiceiuri bune în a fi harnici, strângători și stăpâni pe sine. Dăruindu-le copiilor lor iubire, afecțiune și încurajându-i în cămin, părinții pot oferi copiilor lor un adăpost sigur și bine venit din fața multelor ispite ale lumii. ^{14Fundamentals of Christian Education, 65.}CA 185.2

Pregătirea pentru școala Bisericii — În școala din cămin, copiii noștri se pregătesc în vederea frecventării școlii bisericii. Părinții trebuie să păstreze continuu în minte acest lucru și, ca educatori în cămin, ei trebuie să-și consacre toată puterea ființei lor lui Dumnezeu pentru a-și putea aduce la îndeplinire înalta și sfânta lor misiune. Educația consecventă, credincioasă, din cămin constituie cea mai bună pregătire pe care o pot primi copiii pentru școala vieții. ^{15Counsel to Teachers, Parents, and Students, 150.}CA 185.3

Porunca lui Dumnezeu să fie supremă — Avem reguli biblice pentru învățătura tuturor, atât a părinților, cât și a copiilor, un standard înalt și sfânt de la care nu poate exista abatere. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie supreme. Tatăl și mama să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu și să se întrebe cu sinceritate: “Ce a spus Dumnezeu aici?” ^{16The Review and Herald, 15 septembrie, 1891.}CA 185.4

Învățați-i pe copiii voștri să iubească adevărul, pentru că este adevăr, pentru că ei trebuie să fie sfințiți prin adevăr și pentru că trebuie să stea în fața deciziei — dacă sunt calificați pentru o lucrare mai înaltă și pot deveni membri ai familiei împărătești, copii ai Tatălui ceresc. ^{17The Signs of the Times, 10 septembrie, 1894.}CA 186.1

Pregătirea pentru lupta care va veni — Satana își conduce oștirile; suntem noi în mod individual pregătiți pentru lupta de temut care se află în fața noastră? Îi pregătim noi pe copiii noștri pentru criza cea mare? Suntem noi și casele noastre pregătiți pentru a înțelege atitudinea adversarului și tacticile lui de luptă? S-au obișnuit copiii noștri să fie hotărâți, ca să poată sta drepți și neclintiți în orice chestiune de principiu și datorie? Mă rog ca noi toți să putem înțelege semnele timpului, să ne putem pregăti noi și copiii noștri, pentru ca, în timp de restriște, Dumnezeu să fie adăpostul și scutul nostru. ^{18The Review and Herald, 23 aprilie, 1889.}CA 186.2