Capitolul 11 — Ascultarea și sfințirea
“Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. (Efeseni 5, 2.) Domnul Hristos S-a dat pe Sine ca jertfă deplină și fără plată, în toată plinătatea divinității Sale, în toată slava naturii Sale umane neprihănite, și oricine vine Ia El trebuie să-L accepte ca și când ar fi singurul om pentru care a fost plătit acest preț. După cum toți mor în Adam, tot așa toți trebuie să fie readuși la viață în Hristos, deoarece acela care este ascultător va fi înviat pentru nemurire, iar cel nelegiuit va fi înviat pentru moarte, adică pentru a primi pedeapsa Legii pe care a călcat-o.CF 85.1
Sfințirea este ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Mulți au idei greșite cu privire la această lucrare ce are loc în suflet, dar Domnul Isus S-a rugat ca ucenicii Săi să fie sfințiți prin adevăr și a adăugat: “Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Sfințirea nu este ceva instantaneu, ci este o lucrare progresivă, după cum ascultarea este continuă. Atâta vreme cât Satana ne îndeamnă la rău, prin ispitele lui, lupta pentru biruința asupra eului va trebui să fie dată din nou și din nou, dar adevărul va sfinți sufletul prin ascultare. Prin meritele lui Hristos, cei care sunt loiali față de adevăr vor birui toate acele slăbiciuni ale caracterului, care au făcut să fie modelați de fiecare împrejurare din viața lor.CF 85.2