Educația spirituală și cultivarea minții

“Prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute.”

Atât pentru minte, cât și pentru suflet — și de asemenea pentru trup — legea lăsată de Dumnezeu este aceea că tăria se capătă depunând efort. Exercițiul este cel care dezvoltă. În armonie cu această lege, Dumnezeu a avut grijă ca în Cuvântul Său să existe mijloacele pentru dezvoltare mintală și spirituală.Ed 123.1

Biblia cuprinde toate principiile pe care oamenii au nevoie să le înțeleagă pentru a fi pregătiți fie pentru această viață, fie pentru cea viitoare. Și aceste principii pot fi înțelese de către toți. Nici un om care are spiritul de a-i aprecia învățăturile nu poate citi un singur pasaj din Biblie fără a câștiga din acesta vreun gând folositor. Dar cea mai valoroasă învățătură a Bibliei nu trebuie câștigată prin studiu ocazional sau întrerupt. Marele său sistem al adevărului nu este prezentat în așa fel, încât să poată fi înțeles de cititorul grăbit sau neatent. Multe din comorile sale stau îngropate la o adâncime mare față de suprafață și nu pot fi obținute decât prin cercetare sârguincioasă și efort neîncetat. Adevărurile care compun marele întreg trebuie căutate și adunate, “puțin aici, puțin acolo”. Isaia 28, 10.Ed 123.2

Când sunt căutate și puse laolaltă în acest fel, se va descoperi că se potrivesc perfect unul cu celălalt. Fiecare Evanghelie este un supliment la celelalte, fiecare profeție o explicație a alteia, fiecare adevăr o dezvoltare a unui alt adevăr. Tipurile modului de închinare iudaic sunt clarificate de către Evanghelie. Fiecare principiu din Cuvântul lui Dumnezeu își are locul său, fiecare fapt însemnătatea lui. Iar structura completă, ca plan și execuție, dă mărturie despre Autorul ei. Nici o minte în afară de a Celui Infinit nu putea concepe sau împlini o asemenea structură.Ed 123.3

Cele mai înalte facultăți ale minții omenești sunt chemate la o activitate intensă când se cercetează diferitele părți scripturistice și se studiază legăturile dintre ele. Nimeni nu se poate angaja într-un asemenea studiu fără să dezvolte puterea minții.Ed 124.1

Iar valoarea mintală a studiului biblic nu rezidă numai în cercetarea adevărului și ordonarea lui. Ea constă și în efortul cerut pentru a pătrunde temele prezentate. Mintea ocupată numai cu chestiunile comune se pipernicește și slăbește. Dacă nu i se dă niciodată însărcinarea de a înțelege marile și pătrunzătoarele adevăruri, își pierde după un timp puterea de creștere. Ca o apărare împotriva acestei degenerări și ca un stimulent pentru dezvoltare, nimic nu poate egala studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Ca mijloc de educație intelectuală, Biblia este mai eficientă decât oricare altă carte sau oricare alte cărți luate laolaltă. Măreția temelor ei, simplitatea plină de demnitate a afirmațiilor sale, frumusețea imaginilor ei înviorează și înalță gândirea așa cum nimic altceva nu o poate face. Nici un alt studiu nu poate oferi o asemenea putere minții, precum efortul de a prinde adevărurile formidabile ale revelației divine. Mintea astfel adusă în contact cu gândurile Celui Infinit nu poate avea un alt curs decât acela al creșterii și întăririi.Ed 124.2

Și încă mai mare este puterea Bibliei în dezvoltarea naturii spirituale. Omul, creat pentru părtășie cu Dumnezeu, nu-și poate găsi decât într-o asemenea tovărășie adevărata viață și dezvoltare. Creat pentru a găsi în Dumnezeu cea mai înaltă bucurie a sa, el nu poate găsi în nimic altceva lucrul care să potolească focul inimii sau să satisfacă foamea și setea sufletului. Cel care studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu un spirit sincer și educabil, căutând să-i înțeleagă adevărurile, va fi adus în legătură cu Autorul lui; și nu există vreo limită a posibilităților lui de dezvoltare — în afară de cazul în care alege el însuși aceasta.Ed 124.3

Prin diversitatea de stiluri și subiecte, Biblia are ceva care să stârnească interesul fiecărei minți și să facă apel la fiecare inimă. În paginile ei, se găsește cea mai veche istorie; biografiile cele mai aproape de viața reală; principii de guvernare pentru controlul statal, pentru administrarea bunurilor — principii pe care înțelepciunea omenească nu le-a egalat niciodată. Ea conține cea mai adâncă filozofie, poezia cea mai delicată și mai sublimă, cea mai patetică și mai plină de pasiune. Scrierile biblice sunt infinit superioare ca valoare operei oricărui autor uman, chiar și când se crede contrariul; dar când sunt privite în relație cu marele lor gând central, ele au un orizont incomparabil mai mare, de o valoare infinit mai mare. Privit în lumina acestei idei, fiecare subiect are o nouă semnificație. În adevărurile declarate cu cea mai mare simplitate sunt implicate principii care sunt tot atât de sus precum cerul și care îmbrățișează veșnicia.Ed 125.1

Tema centrală a Bibliei, tema în jurul căreia gravitează oricare alta din întreaga carte, este planul de răscumpărare, refacerea în sufletul omului a chipului lui Dumnezeu. De la primul licăr de speranță din sentința pronunțată în Eden și până la ultima făgăduință slăvită a Apocalipsei, “Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor” (Apocalipsa 22, 4) povara fiecărei cărți și a fiecărui pasaj din Biblie este desfășurarea acestei teme minunate — ridicarea omului — puterea lui Dumnezeu, “care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos”. 1 Corinteni 15, 57.Ed 125.2

Cel care pătrunde acest gând are înaintea sa un orizont nesfârșit de studiu. Are cheia care va deschide înaintea-i întreaga vistierie a Cuvântului lui Dumnezeu.Ed 126.1

Știința mântuirii este știința tuturor științelor; știința care reprezintă studiul îngerilor și al tuturor inteligențelor din lumile necăzute; știința care angajează atenția Domnului și Mântuitorului nostru; știința care descoperă intenția născută în mintea Celui Infinit — “care a fost ținută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16, 25); știința care va constitui studiul celor răscumpărați ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor fără număr. Acesta este cel mai înalt studiu în care îi este omului cu putință să se angajeze. El va da vigoare minții și va înălța sufletul.Ed 126.2

“Un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au.” “Cuvintele pe care vi le-am spus Eu”, zicea Isus, “sunt duh și viață.” “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Eclesiastul 7, 12; Ioan 6, 63; 17, 3.Ed 126.3

Energia creatoare, care a chemat lumile la viață, există în Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt oferă putere; naște viață. Fiecare poruncă este o făgăduință; acceptată de către voință, primită în suflet, aduce cu ea viața Celui Infinit. Transformă firea și reface sufletul după chipul lui Dumnezeu.Ed 126.4

Viața astfel atribuită este susținută în același fel. “Cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4) va trăi omul.Ed 126.5

Mintea și sufletul sunt zidite din materialul folosit ca hrană pentru ele; rămâne doar ca noi să hotărâm cu ce vor fi hrănite. Stă în puterea oricărui om alegerea subiectelor cu care se vor ocupa gândurile și care vor modela caracterul. Despre fiecare făptură umană care are privilegiul de a avea acces la Scripturi, Dumnezeu spune: “Îi scriu toate poruncile Legii Mele.” “Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.” Osea 8, 12; Ieremia 33, 3.Ed 126.6

Având Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile sale, fiecare ființă omenească, oricare ar fi starea pe care o are în viață, poate avea parte de tovărășia pe care și-o alege. În paginile lui, el poate conversa cu cei mai buni și mai nobili reprezentanți ai rasei umane și poate asculta glasul Celui Veșnic când Acesta vorbește cu oamenii. În timp ce studiază și meditează la temele asupra cărora “îngerii doresc să privească” (1 Petru 1, 12), el se poate bucura de compania lor. El poate călca pe urmele pașilor Învățătorului divin și asculta cuvintele Sale, ca atunci când El propovăduia pe munte, pe câmp și pe mare. Poate trăi în această lume în atmosfera cerului, împărtășind celor întristați și ispitiți ai acestui pământ gânduri de speranță și o dorință fierbinte de a fi sfinți, el însuși venind mai aproape și mai aproape în tovărășia cu Cel Nevăzut; și, asemenea celui din vechime care umbla cu Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de pragul lumii veșnice, până când porțile se vor deschide și el va intra acolo. Nu se va simți ca un străin. Vocile care îl vor întâmpina sunt glasurile celor sfinți care, nevăzuți, i-au fost tovarăși pe pământ — glasuri pe care a învățat de aici să le deosebească și să le iubească. Cel care a trăit, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în tovărășie cu Cerul se va simți ca acasă în compania Cerului.Ed 127.1