Capitolul 7 — A mânca în exces

Un păcat obișnuit, dar serios

210. Supunerea stomacului la eforturi excesive este un păcat obișnuit și, când este folosită prea multă mâncare, întregul organism este împovărat. În loc să sporească, viața și vitalitatea scad. Așa a plănuit Satana să meargă lucrurile. Omul își consumă forțele vitale prin munca inutilă de a se ocupa cu un surplus de mâncare.DH 131.1

Consumând prea multe alimente, nu numai că irosim, fără a ne păsa de viitor, binecuvântările lui Dumnezeu, prevăzute pentru necesitățile făpturii noastre, dar facem un mare rău întregului organism. Întinăm templul lui Dumnezeu; acesta este slăbit și deteriorat; iar organismul nu-și poate face lucrarea bine și cu înțelepciune, după cum a luat măsuri Dumnezeu. Din pricina îngăduirii egoiste a apetitului, omul a abuzat de puterea organismului, silindu-l să înfăptuiască o lucrare ce n-ar fi trebuit să fie niciodată silit s-o facă.DH 131.2

Dacă toți oamenii ar fi familiarizați cu mașinăria umană, vie, ei nu ar fi vinovați de înfăptuirea acestui lucru, în afară, bineînțeles, de cazul în care și-ar iubi atât de mult satisfacerea poftelor, încât și-ar continua calea sinucigașă și s-ar stinge de o moarte prematură sau ar trăi ani de-a rândul ca niște poveri pentru ei înșiși și pentru prietenii lor. — Letter 17, 1895.DH 131.3

Împovărarea mașinăriei umane

211. Putem păcătui prin necumpătare dacă mâncăm fără moderație, fie și hrană sănătoasă. Dacă cineva a renunțat la folosirea articolelor alimentare nocive în dieta sa, nu înseamnă că poate mânca atât de mult cât poftește. Alimentația în exces, indiferent care este calitatea mâncării, împovărează mașinăria vie și o frânează în lucrarea sa. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 51] Counsels on Health, 119 (1890).DH 131.4

212. Necumpătarea în mâncare, chiar și când este vorba de alimente sănătoase, are un efect vătămător asupra organismului și va slăbi facultățile mintale și morale. — The Signs of the Times, 1 septembrie, 1887.DH 131.5

213. Aproape toți membrii familiei omenești mănâncă mai mult decât are nevoie organismul. Acest surplus se alterează și devine o masă de materie urât mirositoare.... Dacă în stomac ajunge mai multă mâncare decât necesită mașinăria vie — chiar dacă hrana este simplă, acest surplus devine o povară. Organismul face eforturi disperate de a se debarasa de el, și această lucrare suplimentară creează o senzație de oboseală, de extenuare. Cei care mănâncă fără încetare numesc această senzație de “sfârșeală” foame, dar ea este provocată de starea de epuizare a organelor digestive. — Letter 73a, 1896.DH 132.1

[Efectele consumului excesiv de alimente simple, sănătoase — 33, 157.]

214. Necazuri și poveri care nu sunt necesare sunt create din dorința de a se făli cu prilejul ospătării vizitatorilor. În scopul de a pregăti multe feluri de bucate pentru masă, gospodina muncește peste măsură; din cauza multor feluri pregătite, oaspeții mănâncă mai mult decât ar trebui, iar ca rezultat apar boala și suferința, pe deoparte din cauza muncii peste măsură, iar pe de altă parte din cauza mâncării peste măsură. Aceste ospețe complicate sunt o povară și o vătămare. — Testimonies for the Church 6:343 (1900).DH 132.2

215. Petrecerile marcate de lăcomie și alimentele introduse în stomac la ore nepotrivite își lasă amprenta asupra fiecărei fibre din organism; mintea este și ea afectată în mod serios de ceea ce mâncăm și bem. — The Health Reformer, iunie, 1878.DH 132.3

216. Punerea strictă la muncă grea este dăunătoare constituției în creștere a celor tineri; însă în vreme ce sute de persoane și-au distrus organismul numai prin muncă în exces, lipsa de activitate, supraalimentația și starea de “dulce lenevie” și-au semănat semințele bolii în organismul miilor de oameni care se îndreaptă spre o degradare rapidă și sigură. — Testimonies for the Church 4:96 (1876).DH 132.4

Lăcomia, un păcat capital

217. Unii nu-și exercită controlul asupra poftelor lor, ci dau frâu liber gustului cu prețul sănătății. Drept rezultat, creierul este întunecat, gândirea lor este leneșă și nu reușesc să realizeze ceea ce ar putea să facă dacă ar da dovadă de reținere și tăgăduire de sine.DH 132.5

Pavel a fost un reformator în domeniul sănătății. El a spus: “Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.) El a simțit că pe umerii lui stă responsabilitatea de a-și păstra toate puterile așa cum sunt, pentru a le putea folosi spre slava lui Dumnezeu. Dacă Pavel era amenințat de necumpătare, noi ne aflăm într-o primejdie și mai mare, pentru că noi nu simțim și nu ne dăm seama, așa cum a făcut-o el, de necesitatea de a-L proslăvi pe Dumnezeu în trupurile și duhurile noastre, care sunt ale Lui. Supraalimentația este păcatul acestui veac.DH 133.1

Cuvântul lui Dumnezeu plasează păcatul lăcomiei în același registru cu beția. Atât de jignitor era acest păcat în ochii lui Dumnezeu, încât El i-a dat instrucțiuni lui Moise ca un copil care nu vrea să se stăpânească în ce privește apetitul, ci se îndoapă cu tot ceea ce are poftă, să fie adus înaintea conducătorilor lui Israel și să fie omorât cu pietre. Starea celui lacom era considerată fără speranță. Acesta nu avea să fie de vreun folos altora și era un blestem pentru el însuși. Nu puteai să depinzi de el în vreo privință oarecare. Influența sa avea să-i contamineze fără încetare pe ceilalți și lumea avea să fie mai bună fără un asemenea personaj; căci defectele lui aveau să fie perpetuate. Nici un om care își dă seama de răspunderea pe care o are înaintea lui Dumnezeu nu va permite ca înclinațiile instinctuale să preia controlul asupra rațiunii. Cei care fac aceasta nu sunt creștini, oricine ar fi ei și oricât de înălțătoare ar fi mărturisirea lor. Porunca lui Hristos este: “Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5, 48.) — Testimonies for the Church 4:454, 455 (1880).DH 133.2

Succesiunea felurilor de mâncare duce la lăcomie

218. Mulți din cei care au renunțat la mâncarea cu carne și alte mâncăruri dăunătoare gândesc că, mâncarea lor fiind simplă și sănătoasă, se pot lăsa pradă poftei fără restricții și pot să mănânce excesiv, uneori până la lăcomie. Aceasta este o greșeală. Organele digestive nu ar trebui să fie încărcate cu hrană care să împovăreze organismul mai mult decât este potrivit.DH 133.3

Obiceiul încetățenit a “decretat” ca hrana să fie adusă la masă pe feluri. Neștiind ce va urma, cineva ar putea mânca îndeajuns de mult dintr-un aliment care poate nu i se potrivește cel mai bine. Când este adus ultimul fel, el se aventurează să depășească limitele și să servească desertul cel ispititor, care, oricum ar fi, numai bun nu se dovedește a fi pentru el. Dacă se pune pe masă de la început toată hrana hotărâtă pentru atunci, fiecare are ocazia să ia cea mai bună hotărâre.DH 134.1

Uneori, rezultatul supraalimentării se face simțit imediat. În alte cazuri, nu există nici o senzație de durere; dar organele digestive își pierd forța vitală, iar temelia tăriei fizice este subminată.DH 134.2

Surplusul de hrană împovărează organismul și produce stări morbide, febrile. Aduce în stomac o cantitate prea mare de sânge, făcând ca membrele și extremitățile să se răcească repede. Îngreunează mult organele digestive, iar când acestea și-au împlinit sarcina, se face simțită o stare de slăbiciune sau de moleșeală. Unii dintre cei care de obicei mănâncă în exces numesc această stare de sfârșeală foame; însă ea este cauzată de starea de surmenare a organelor digestive. Câteodată, creierul este cuprins de toropeală și lipsește pofta de efort intelectual sau fizic.DH 134.3

Aceste simptome neplăcute se fac simțite pentru că organismul și-a împlinit lucrarea cu prețul unei măsuri prea mari de forță vitală și este complet epuizat. Stomacul spune: “Lasă-mă să mă odihnesc”. Dar mulți interpretează slăbiciunea ca o cerere pentru o nouă cantitate de hrană; așa că, în loc să-i oferim stomacului odihnă, îi punem în seamă altă povară. Ca urmare, organele digestive sunt adesea epuizate, când ar trebui să fie în stare să facă o bună lucrare. — The Ministry of Healing, 306, 307 (1905).DH 134.4

[Organele corpului pot pierde forța vitală, cu toate că nu se simte nici o durere — 155.]

[Lucrătorii lui Dumnezeu să practice cumpătarea în mâncare — 117.]

[E. G. White nu ar fi putut cere binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrării sale dacă ar fi mâncat în exces — Apendicele 1:7.]

Cauza debilității fizice și mintale

219. Ca popor, cu toată mărturisirea noastră despre reforma sănătății, mâncăm prea mult. Îngăduirea apetitului este cauza de căpetenie pentru debilitatea fizică și mintală și stă la temelia unei mari părți din starea de slăbiciune care se observă clar pretutindeni. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 154 (1870).DH 135.1

220. Mulți dintre cei care au adoptat reforma sănătății au părăsit tot ce era vătămător, dar să înțelegem oare că aceștia pot mânca oricât poftesc din pricină că au renunțat la aceste lucruri? Se așază la masă și, în loc să se gândească cât trebuie să mănânce, se dedau apetitului și mănâncă peste măsură de mult. Și stomacul face tot ce poate sau ce ar trebui să facă în restul zilei, spre a scăpa de povara care i-a fost impusă. Toată hrana care este introdusă în stomac de care organismul nu se poate folosi este o povară pentru el. Ea îngreunează această mașinărie vie. Organismul este împovărat și nu-și poate aduce la îndeplinire cu succes lucrarea. Organele vitale sunt împovărate fără să fie necesar, iar puterea sistemului nervos este solicitată de stomac, ca să ajute organelor digestive să aducă la îndeplinire lucrarea lor de a scăpa de mulțimea de hrană care nu-i face deloc bine organismului....DH 135.2

Și ce influență are cantitatea excesivă de mâncare asupra stomacului? Acesta ajunge slăbit, organele digestive sunt slăbite, și boala, cu toată suita ei de rele, este rezultatul. Dacă persoanele respective erau bolnave mai dinainte, ele își măresc astfel dificultățile și își micșorează vitalitatea în fiecare zi, cât trăiesc. Ele apelează la puterile lor vitale pentru acțiuni care nu sunt necesare, acelea prin care se ocupă de hrana introdusă în stomacul lor. Ce teribil este să te afli în situația aceasta!DH 135.3

Noi știm câte ceva despre dispepsie din experiență. Am avut-o în familia noastră și socotim că este o boală de temut. Când o persoană devine complet dispeptică, ea suferă mult, mintal și fizic, iar prietenii trebuie să sufere și ei, dacă nu sunt tot atât de nesimțitori ca niște brute.DH 135.4

Și totuși, veți spune: “Nu este nicidecum treaba ta ce mănânc sau ce cale urmez eu”. Suferă cei aflați în jurul dispepticilor? Fă doar ceva care să-i irite în vreun fel. Nimic mai ușor decât să fii irascibil! Dispepticii se simt rău și li se pare că copiii lor sunt foarte răi. Ei nu sunt în stare să le vorbească liniștit, nici nu pot — fără un har special — să acționeze calm în familia lor. Toți cei din jurul lor sunt afectați de boala pe care o au ei; toți trebuie să sufere consecințele infirmităților lor. Ei aruncă o umbră întunecoasă. Atunci, obiceiurile voastre de mâncare și băutură nu-i influențează pe alții? Cu siguranță că da. Și voi trebuie să fiți foarte atenți, să vă păstrați în cea mai bună stare de sănătate, ca să-I puteți aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârșită și să vă faceți datoria în societate și în familia voastră.DH 135.5

Dar chiar și adepții reformei sănătății pot greși în ceea ce privește cantitatea hranei. Ei pot să mănânce exagerat din hrană de bună calitate. — Testimonies for the Church 2:362-365 (1870).DH 136.1

221. Domnul mi-a arătat că noi, ca regulă generală, introducem prea multă hrană în stomac. Mulți își provoacă o stare de indispoziție prin supraalimentație, iar rezultatul este adesea boala. Nu Domnul a adus această pedeapsă asupra lor. Ei și-au adus-o; iar Dumnezeu dorește ca ei să-și dea seama că rezultatul călcării legii este durerea.DH 136.2

Mulți mănâncă prea repede. Mulți mănâncă la o masă hrană care nu le priește. Dacă bărbații și femeile și-ar aduce aminte cât de rău își chinuiesc sufletul atunci când își chinuiesc stomacul și cât de mult este dezonorat Hristos când stomacul este maltratat, ar fi curajoși și cu tăgăduire de sine, oferind stomacului ocazia de a-și redobândi activitatea sănătoasă. — Manuscript 93, 1901.DH 136.3

Toropeala în timpul serviciilor divine

222. Și, iarăși, când mâncăm exagerat de mult, păcătuim împotriva corpului nostru. În Sabat, în casa lui Dumnezeu, lacomii vor ședea și vor dormi sub adevărurile arzătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu pot nici să-și țină ochii deschiși, nici să înțeleagă expunerile solemne prezentate. Credeți voi că ei Îl slăvesc în felul acesta pe Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Lui? Nu. Ei Îl necinstesc. Și dispepticul — ceea ce l-a făcut dispeptic este urmarea acestui mod de viață. În loc să respecte regularitatea, el s-a lăsat sub stăpânirea apetitului și a mâncat între mese. Poate că, dacă obiceiurile lui sunt sedentare, el nu a beneficiat de aerul înviorător al cerului, care să-i ajute digestia; poate că n-a făcut suficient exercițiu pentru sănătatea lui. — Testimonies for the Church 2:374 (1870).DH 136.4

223. Nu trebuie să ne asigurăm în Sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai mare de hrană decât în alte zile. În schimb, mâncarea ar trebui să fie mai simplă și să consumăm mai puțin, pentru ca mintea să poată fi viguroasă și limpede, ca să poată înțelege lucrurile spirituale. Un stomac congestionat înseamnă un creier congestionat. Pot fi auzite cele mai prețioase cuvinte, dar să nu fie apreciate, pentru că mintea este confuză din pricina unei alimentații necorespunzătoare. Mâncând în exces în Sabat, mulți nici nu-și dau seama cum ajung incapabili să beneficieze de ocaziile sale sacre. — The Ministry of Healing, 307 (1905).DH 137.1

[Starea de toropeală la serviciile divine din Sabat — 93.]

[Dieta frugală oferă vigoare mintală și morală — 85, 117, 206.]

[Efectele supraalimentației asupra spiritualității — 56, 57, 59, 251.]

[Efectele supraalimentației asupra minții — 74.]

[Supraalimentația la întâlnirile de tabără — 57, 124.]

[Practici de efectivă sinucidere — 202.]

[Deserturile, o ispită de a mânca în exces — 538, 547, 550.]

[O sursă a încercărilor din biserică — 65.]

[Lăcomia, păcatul prevalent al acestui veac — 35.]

[Supraalimentația duce la risipă — 244.]

[Păstrarea unei conștiințe curate — 263.]

[Necumpătarea și alimentația în exces, încurajate de mame — 351, 354.]

O cauză a uitării

224. Dumnezeu mi-a dat lumină pentru tine în legătură cu subiectul cumpătării în toate lucrurile. Ești necumpătat în mâncare. Introduci adesea în stomac de două ori mai multă hrană decât are nevoie organismul tău. Această mâncare se alterează; respirația ta devine dezagreabilă; dificultățile tale catarale sunt agravate; stomacul este suprasolicitat; iar din creier sunt chemate energia și viața pentru a ține în mișcare moara care macină materialul pe care l-ai introdus în stomac. În această privință, nu ai demonstrat că ți-e milă de tine însuți.DH 137.2

Ești un gurmand când te așezi la masă. Aceasta este una dintre cauzele majore ale faptului că uiți și îți pierzi memoria. Spui lucruri pe care eu știu că le-ai rostit și apoi te întorci la o sută optzeci de grade și spui că ai zis ceva cu totul diferit. Am știut aceasta, dar am trecut-o cu vederea, ca pe un rezultat sigur al supraalimentației. La ce bun să vorbesc despre aceasta? N-ar vindeca răul. — Letter 17, 1895.DH 138.1

Sfaturi pentru pastori și lucrătorii sedentari

225. Supraalimentarea este dăunătoare îndeosebi pentru cei care au un temperament liniștit; aceștia ar trebui să mănânce frugal și să facă multă mișcare fizică. Sunt bărbați și femei deosebit de bine înzestrați natural, care nu reușesc să realizeze nici jumătate din cât ar putea, dacă ar exercita autocontrolul în ce privește tăgăduirea apetitului.DH 138.2

Mulți scriitori și vorbitori dau greș în acest punct. După ce mănâncă după pofta inimii, se dedau unor ocupații sedentare — citit, studiu sau scris, neîngăduindu-și un timp pentru exercițiu fizic. Ca o consecință, curgerea liberă a gândurilor și a cuvintelor este obstrucționată. Ei nu pot scrie sau vorbi cu tăria și intensitatea necesare pentru a atinge inima; eforturile lor sunt sub semnul banalității și nerodirii.DH 138.3

Cei asupra cărora apasă răspunderi importante și, mai presus de toate, aceia care sunt păzitorii intereselor spirituale ar trebui să fie oameni cu o simțire acută și cu o înțelegere rapidă. Într-o măsură mai mare decât alții, ei trebuie să fie temperați în ce privește alimentația. Mâncarea bogată și extravagantă n-ar trebui să-și găsească locul pe masa lor.DH 138.4

Oameni care au poziții de încredere au de luat zilnic hotărâri de care depind rezultate de mare importanță. Adesea, ei trebuie să gândească rapid, și acest lucru nu poate fi făcut decât de către aceia care practică o strictă cumpătare. Mintea se întărește în urma tratării corecte a puterilor fizice și mintale. Dacă efortul depus nu este prea mare, o nouă vigoare vine cu fiecare solicitare. Însă adesea, lucrarea celor care au în seamă planuri importante și, de asemenea, au de luat decizii importante este influențată în rău de rezultatele unei alimentații necorespunzătoare. Un stomac dereglat produce o stare confuză, nesigură a minții. Deseori produce iritabilitate, asprime sau nedreptate. Multe planuri care ar fi fost o binecuvântare pentru lume au fost lăsate deoparte și multe măsuri nedrepte, opresive, chiar pline de cruzime, au fost luate ca rezultat al unor stări bolnăvicioase datorate obiceiurilor greșite de alimentație.DH 138.5

Iată o sugestie pentru toți aceia care desfășoară o activitate sedentară sau îndeosebi intelectuală; cei care au suficient curaj moral și autocontrol, s-o încerce: la fiecare masă, să consume numai două sau trei feluri de alimente simple și să nu mănânce mai mult decât este nevoie să-și satisfacă foamea. Faceți exerciții fizice zilnice și veți vedea dacă nu vă veți bucura de rezultate.DH 139.1

Bărbații puternici care sunt angajați într-o muncă fizică susținută nu sunt siliți să fie atât de atenți în privința cantității sau calității alimentelor consumate, cum trebuie să fie persoanele care au obiceiuri sedentare; dar chiar și aceștia s-ar bucura de o sănătate mai bună dacă ar exercita autocontrolul asupra a ceea ce mănâncă și beau. — The Ministry of Healing, 308-310 (1905).DH 139.2

Unii doresc să li se prescrie o regulă exactă pentru dietă. Ei mănâncă prea mult, apoi regretă și se tot gândesc la ceea ce mănâncă și beau. Nu ar trebui să fie așa. Nimeni nu poate stabili o regulă exactă pentru altul. Fiecare ar trebui să-și exercite puterea rațiunii și a stăpânirii de sine și ar trebui să acționeze în virtutea principiului.DH 139.3

[Cinele târzii deosebit de dăunătoare — 270.]

Indigestia și întâlnirile de comitet

226. La mese bogate, oamenii mănâncă adesea mult mai mult decât se poate digera ușor. Stomacul împovărat peste poate nu-și poate face lucrarea așa cum trebuie. Rezultatul, o senzație neplăcută de lenevie a creierului, iar mintea nu mai lucrează cu agerime. Combinațiile greșite de alimente dau naștere la tulburări; începe fermentarea; sângele este contaminat și creierul este confuz.DH 139.4

Obiceiul de a mânca prea mult sau de a mânca prea multe feluri la aceeași masă pricinuiește adesea dispepsie. În felul acesta se produc vătămări serioase ale organelor digestive delicate. În zadar protestează stomacul și face apel la creier să judece de la cauză la efect. Cantitatea peste măsură de mare de alimente consumate și combinarea lor nepotrivită produc vătămări. În zadar dau avertisment senzațiile neplăcute. Urmarea este suferința. Boala ia locul sănătății.DH 139.5

Unii poate întreabă: ce are aceasta de-a face cu ședințele de comitet? Are de-a face foarte mult. Efectele relei alimentații sunt aduse în ședințele de consiliu sau de comitet. Creierul este influențat de starea stomacului. Un stomac deranjat dă naștere la o stare dezordonată, nesigură a minții. Un stomac îmbolnăvit produce o stare maladivă și adesea îl face pe om să susțină cu încăpățânare păreri greșite. Presupusa înțelepciune a unuia de felul acesta este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.DH 140.1

Prezint aceste probleme ca fiind cauza stărilor de lucruri din multe ședințe de comitet și consilii de administrație, în care unele probleme care cereau un studiu îngrijit au primit puțină atenție și au fost luate în grabă hotărâri de cea mai mare importanță. Adesea, când ar fi trebuit să fie unanimitate de păreri în direcția afirmativă, negativisme categorice au schimbat complet atmosfera care domina în comitet. Rezultatele acestea mi-au fost prezentate mereu și mereu.DH 140.2

Prezint lucrurile acestea acum deoarece sunt somată să le spun fraților mei din corpul pastoral: prin necumpătare în mâncare nu mai sunteți în stare să vedeți în mod clar deosebirea dintre focul sacru și cel obișnuit. Și, de asemenea, prin necumpătarea aceasta voi dați pe față dispreț față de avertismentele pe care vi le-a dat Domnul. Cuvântul Lui pentru voi este: “Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui”.... N-ar trebui oare să ne apropiem de Domnul, ca El să ne scape de orice necumpătare în mâncare și băutură, de orice pasiune nesfântă a poftelor și de orice nelegiuire? N-ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, lepădând tot ceea ce ar corupe trupul și spiritul, pentru ca, în temere de El, să ducem la desăvârșire sfințenia caracterului? — Testimonies for the Church 7:257, 258 (1902).DH 140.3

Persoane care nu constituie o recomandare pentru reforma sănătății

227. Predicatorii noștri nu sunt destul de exigenți în privința obiceiurile lor alimentare. Ei consumă cantități mari de hrană și o varietate prea mare la o singură masă. Unii sunt reformatori numai cu numele. Nu au nici un fel de reguli prin care să-și ordoneze dieta, ci își îngăduie să mănânce fructe sau nuci între mese și impun astfel poveri prea mari asupra organelor digestive. Unii mănâncă trei mese pe zi, când două ar promova mai bine sănătatea fizică și spirituală. Dacă legile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru conducerea organismului sunt violate, pedeapsa trebuie cu certitudine să urmeze.DH 140.4

Din cauza nechibzuinței în mâncare, simțurile unora par să fie pe jumătate paralizate și sunt leneșe și adormite. Acești pastori trași la față, care suferă din pricina îngăduirii egoiste a apetitului, nu reprezintă nicidecum o recomandare pentru reforma sănătății. Când suferă de pe urma lucrului în exces, ar fi cu mult mai bine să renunțe la câte o masă când și când și să dea astfel ocazie organismului să-și recapete forțele. Lucrătorii noștri ar putea face mai mult pentru înaintarea reformei sănătății prin exemplul lor decât prin predicarea ei. Când prieteni de-ai lor — bine intenționați — fac pregătiri minuțioase pentru ei, aceștia sunt puternic ispitiți să lase deoparte principiul; însă refuzând felurile de mâncare delicate, condimentele bogate, ceaiul și cafeaua, ei pot dovedi că sunt în mod practic reformatori în domeniul sănătății. Unii suferă acum ca o consecință a încălcării legilor vieții, aruncând astfel un stigmat asupra cauzei reformei sănătății.DH 141.1

Îngăduința excesivă în mâncare, băutură, somn și privit este păcat. Acțiunea armonioasă, sănătoasă a tuturor puterilor trupului și minții are ca rezultat fericirea; și cu cât sunt mai înălțate și mai rafinate aceste puteri, cu atât este mai curată și mai senină fericirea. — Testimonies for the Church 4:416, 417 (1880).DH 141.2

Săpându-și mormântul cu dinții

228. Motivul pentru care mulți dintre pastorii noștri se plâng că sunt bolnavi este că nu fac destul exercițiu fizic și își îngăduie să mănânce prea mult. Ei nu-și dau seama că o asemenea comportare pune în primejdie și cea mai tare constituție. Cei care, asemenea dumitale, au o fire apatică ar trebui să mănânce foarte puțin și să nu evite efortul fizic serios. Mulți dintre pastorii noștri își sapă mormântul cu dinții. Ocupându-se de povara pusă asupra organelor digestive, organismul suferă și creierului i se sustrage o foarte mare cantitate de energie. Pentru fiecare delict comis împotriva legilor sănătății, păcătosul trebuie să plătească pedeapsa în propriul său trup. — Testimonies for the Church 4:408, 409 (1880).DH 141.3