Capitolul 10 — Postul

Biruința lui Hristos prin tăgăduirea apetitului

295. Atât la Hristos, cât și la perechea sfântă din Eden, pofta a stat la temelia primei mari ispite. De acolo de unde a început ruina noastră trebuia să înceapă lucrarea pentru mântuire. După cum a căzut Adam, cedând în fața poftei, tot astfel, prin înfrângerea ei, Hristos trebuia să biruie. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; în cele din urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Drept răspuns, Isus i-a zis: “Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’”.DH 185.1

De la căderea lui Adam până la Hristos, neînfrânarea a făcut să crească puterea poftelor și pasiunilor până când au ajuns să nu mai aibă aproape nici o limită. Din această cauză, oamenii au decăzut și s-au îmbolnăvit și în ei nu se găsea putere pentru biruință. Pentru binele omului, Hristos a câștigat biruința, îndurând cea mai grea încercare. Pentru fericirea noastră, El a exercitat o stăpânire de sine mai tare decât foamea sau moartea. Și tocmai în această biruință de la început erau cuprinse atâtea lucruri care se găsesc în toate luptele noastre cu puterile întunericului.DH 185.2

Când a intrat în pustie, Isus era înconjurat de slava Tatălui. Absorbit în comuniunea cu Dumnezeu, Se găsea mai presus de slăbiciunile omenești. Dar slava s-a depărtat și a fost lăsat să lupte singur cu ispita. Aceasta înainta din toate părțile. Natura Sa omenească se cutremura în fața luptei care-L aștepta. Timp de patruzeci de zile, El postise și Se rugase. Slab și sfârșit de puteri din cauza foamei, obosit și hărțuit de gânduri, “atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor.” (Isaia 52, 14.) Acum era o ocazie pentru Satana. Acum, credea el, va putea să-L biruie pe Hristos. — Hristos, Lumina lumii, 117, 118 (1898).DH 185.3

296. Hristos a fost pus la probă în privința apetitului și a rezistat ispitei timp de aproape șase săptămâni în locul omului. Postul acela lung din pustie urma să fie o lecție pentru omul căzut din toate timpurile. Hristos nu a fost biruit de ispitele puternice ale vrăjmașului, și aceasta reprezintă o încurajare pentru fiecare suflet care luptă împotriva ispitei. Hristos a făcut cu putință ca fiecare membru al familiei omenești să poată rezista ispitei. Toți cei care vor să ducă vieți evlavioase pot birui așa cum a biruit Hristos — pot birui prin sângele Mielului și cuvântul mărturisirii lor. Acel post lung al Mântuitorului L-a întărit să poată răbda. El i-a dovedit omului că va începe lucrarea în vederea biruinței chiar acolo unde a început ruina — în punctul apetitului. — Letter 158, 1909.DH 186.1

297. Când a fost asaltat de ispită, în modul cel mai feroce, Hristos n-a mâncat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu și, prin rugăciune serioasă și supunere desăvârșită față de voința Tatălui Său, a ieșit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul în aceste zile de pe urmă, mai presus de oricare altă grupă de presupuși creștini, trebuie să-L imite pe Marele Model în rugăciune. — Testimonies for the Church 2:202, 203 (1869).DH 186.2

[Pentru context vezi 70.]

298. Răscumpărătorul lumii știa că îngăduirea apetitului avea să aducă debilitate fizică și să desensibilizeze în așa măsură organele simțurilor, încât lucrurile sfinte și veșnice nu aveau să mai fie deosebite. Hristos știa că lumea era robită lăcomiei și că această slăbiciune avea să slăbească puterile morale. Dacă îngăduirea apetitului avea o asemenea înrâurire asupra neamului omenesc încât, pentru a-i zdrobi puterea, a fost nevoie ca, în locul omului, Fiul lui Dumnezeu să postească aproape șase săptămâni, ce lucrare stă înaintea creștinului pentru a birui întocmai cum a biruit Hristos! Tăria ispitei de îngăduire a apetitului stricat nu poate fi măsurată decât prin chinurile de nespus ale lui Hristos în acel post lung în pustie. — Testimonies for the Church 3:486 (1875).DH 186.3

Ca o pregătire pentru studiul Scripturii

299. În Scripturi, există unele lucruri care sunt greu de înțeles și pe care, după vorbirea lui Petru, cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Noi nu putem explica, în această viață, însemnătatea fiecărui pasaj din Scriptură; dar nu există puncte vitale de adevăr practic, care să fie învelite în mister.DH 187.1

Când, în providența lui Dumnezeu, va veni timpul ca lumea să fie pusă la probă privind adevărul pentru acel timp, minți vor fi inspirate prin Duhul Său să cerceteze Scripturile, chiar cu post și rugăciune, până când sunt descoperite verigă după verigă și unite într-un lanț perfect.DH 187.2

Fiecare adevăr în legătură cu mântuirea sufletelor va fi făcut atât de clar, încât nimeni nu va fi nevoit să rătăcească sau să umble în întuneric. — Testimonies for the Church 2:692 (1870).DH 187.3

300. La punctele dificile ale adevărului s-a ajuns prin eforturile serioase ale câtorva care au fost devotați lucrării. Postul și rugăciunea fierbinte către Dumnezeu au făcut ca Domnul să deschidă tezaurul adevărului pentru înțelegerea lor. — Testimonies for the Church 2:650, 651 (1870).DH 187.4

301. Cei care doresc cu sinceritate adevărul nu vor șovăi să-și expună convingerile pentru a fi cercetate și criticate și nu vor fi supărați dacă părerile și ideile lor sunt contrazise. Acesta era spiritul nutrit între noi acum patruzeci de ani. Ne adunam cu sufletele împovărate, rugându-ne să putem fi una în credință și învățătură; căci știam că Hristos nu este împărțit. Odată, un subiect a constituit obiectul nostru de cercetare. Solemnitatea caracteriza aceste adunări de cercetare. Scripturile erau deschise cu un sentiment de teamă plină de respect. Adesea posteam ca să fim mai bine pregătiți pentru a înțelege adevărul. — [The Review and Herald, 26 iulie, 1892] Life and Teachings 47.DH 187.5

Când este nevoie de un ajutor divin deosebit

302. Pentru anumite lucruri, postul și rugăciunea sunt recomandate și potrivite. În mâna lui Dumnezeu, acestea sunt un mijloc de curățire a inimii și de a crea o structură mintală receptivă. Primim răspunsuri la rugăciunile noastre pentru că ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu. — Letter 73, 1896.DH 187.6

303. Este conform cu voința lui Dumnezeu ca aceia care poartă responsabilități să se întâlnească des pentru a se sfătui unul cu altul și să se roage cu seriozitate pentru acea înțelepciune pe care numai El o poate atribui. În front unit, faceți cunoscute necazurile voastre lui Dumnezeu. Vorbiți mai puțin; mult timp prețios se pierde cu vorbe care nu aduc lumină. Frații să se unească în post și rugăciune pentru înțelepciunea pe care Dumnezeu a făgăduit că o va revărsa cu dărnicie. — Gospel Workers, 236 (1892) (ediția veche).DH 188.1

304. Însă ori de câte ori este necesar să existe o întâlnire cu un împotrivitor — pentru înaintarea cauzei adevărului și spre slava lui Dumnezeu — cu câtă grijă și cu ce umilință ar trebui apărătorii adevărului să intre în confruntare. Cei care se duc acolo, cu o profundă cercetare a inimii, mărturisire a păcatelor și rugăciune stăruitoare, uneori chiar cu post, trebuie să-L implore pe Dumnezeu să-i ajute într-un mod deosebit și să dea prețiosului Său adevăr mântuitor o biruință glorioasă, pentru ca păcatul să poată apărea în adevărata lui urâțenie, iar susținătorii lui să fie cu totul încurcați. — Testimonies for the Church 1:624 (1864).DH 188.2

[Postul Mântuitorului o lecție pentru noi, care trăim în vremuri înfricoșătoare — 238.]

Adevăratul post

305. Adevăratul post ce ar trebui recomandat tuturor este abținerea de la orice fel de mâncare excitantă și folosirea corectă a alimentelor simple, sănătoase, pe care le-a oferit Dumnezeu din abundență. Oamenii ar trebui să se gândească mai puțin la ceea ce vor mânca și bea ca hrană vremelnică și mai mult la hrana din cer, care va da sănătate și vitalitate experienței religioase. — [Letter 73, 1896] Medical Ministry, 283.DH 188.3

306. Acum și de acum înainte până la încheierea timpului, cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie mai hotărâți, mai prudenți, neîncrezându-se în propria lor înțelepciune, ci în înțelepciunea Conducătorului lor. Ei ar trebui să-și pună deoparte zile de post și rugăciune. Se poate ca abstinența totală de la mâncare să nu fie necesară, dar ei ar trebui să mănânce cu moderație din hrana cea mai simplă. — The Review and Herald, 11 februarie, 1904.DH 188.4

307. Tot postul din lume nu va ține locul încrederii simple în Cuvântul lui Dumnezeu. “Cereți”, spune El, “și vi se va da”.... Nu vi se cere să postiți timp de patruzeci de zile. Domnul a purtat povara acestui post pentru tine în pustia ispitei. Nu ar exista nici un merit într-un asemenea post; dar există merit în sângele lui Hristos. — Letter 206, 1908.DH 189.1

308. Spiritul adevărat de post și rugăciune este spiritul care predă lui Dumnezeu mintea, inima și voința. — Manuscript 28, 1900.DH 189.2

Ca remediu pentru boală

309. Mâncatul fără discernământ este adesea cauza îmbolnăvirii, iar lucrul de care organismul are cea mai mare nevoie este acela de a fi ușurat de povara nefirească ce a fost pusă asupra sa. În multe cazuri de boală, cel mai bun remediu este ca pacientul să postească preț de o masă sau două, pentru ca organele digestive istovite să poată avea ocazia să se odihnească. O dietă compusă din fructe timp de câteva zile a adus adesea o mare ușurare celor care lucrează intelectual. De multe ori, o perioadă scurtă de abstinență alimentară totală, urmată de o alimentație simplă, moderată, a dus la însănătoșire prin propriul efort recuperativ al organismului. O alimentație simplă timp de o lună sau două ar convinge pe mulți suferinzi că drumul îngust al tăgăduirii de sine este drumul către sănătate. — The Ministry of Healing, 235 (1905).DH 189.3

310. Sunt unii care ar avea mai mult de câștigat abținându-se de la mâncare o zi sau două pe săptămână decât de la oricât de mult tratament sau sfat medical. Pentru ei, cel mai benefic ar fi să postească o zi pe săptămână. — Testimonies for the Church 7:134 (1902).DH 189.4

311. Îngăduința în alimentația prea frecventă și în cantități prea mari apasă excesiv organele digestive și produce o stare de iritare a organismului. Sângele devine impur și apoi apar tot felul de afecțiuni....DH 189.5

Cei care suferă în astfel de cazuri pot face pentru ei înșiși ceea ce alții nu pot face la fel de bine pentru ei. Ei ar trebui să înceapă prin a elibera organismul de sarcina pe care l-au forțat s-o ia asupra sa. Ar trebui să îndepărteze cauza. Să postească pentru un scurt timp și să dea stomacului o șansă de a se odihni. Să reducă starea febrilă a organismului printr-o folosire prudentă și în cunoștință de cauză a apei. Aceste eforturi vor ajuta corpul în luptele lui de a elibera organismul de impurități. — Spiritual Gifts 4a:133, 134 (1864).DH 190.1

312. Persoanele care și-au satisfăcut apetitul mâncând fără reținere carne, sosuri foarte asezonate și tot felul de prăjituri grele și dulcețuri nu se pot bucura de îndată de o dietă simplă, sănătoasă și nutritivă. Gustul lor este atât de pervertit, încât nu sunt deloc îmbiați de o dietă cu fructe, pâine simplă și legume. Ei nu trebuie să se aștepte să aibă de la început plăcere pentru mâncarea atât de diferită de cea pe care și-au îngăduit s-o consume. Dacă nu se pot bucura de la început de hrana simplă, ei ar trebui să postească atât cât sunt în stare. Acel post se va dovedi pentru ei de un mai mare folos decât medicamentele, căci stomacul, de care s-a abuzat, va afla acea odihnă de care de mult avea nevoie, iar foamea reală poate fi potolită printr-o dietă simplă. Va fi nevoie de timp pentru ca gustul să-și revină după abuzul la care a fost supus și să-și recâștige tonusul natural. Însă perseverența pe calea tăgăduirii de sine în privința mâncatului și băutului va face curând ca hrana simplă și hrănitoare să fie gustoasă, și aceasta va fi după puțin timp mâncată cu mai mare satisfacție decât mănâncă gurmandul care se bucură de delicatesele lui bogate. — [Spiritual Gifts 4a:130, 131] Counsels on Health, 148 (1864).DH 190.2

Atenție la abținerea care aduce slăbiciune

313. În cazuri de febră mare, abstinența de la hrană pentru un scurt timp va micșora temperatura și va face ca folosirea apei să fie mai eficientă. Dar medicul curant trebuie să-și dea seama de adevărata stare a pacientului și să nu-i permită să se abțină de la mâncare pentru o lungă perioadă de timp, până ce organismul ajunge slăbit. În timpul febrei, hrana poate să irite și să excite sângele, dar de îndată ce temperatura scade, trebuie să i se dea hrană într-o manieră atentă și chibzuită. Dacă hrana este reținută prea mult, dorința stomacului după ea va da naștere la temperatură, care va fi potolită printr-o porție de hrană de bună calitate. Organismul primește ceva de care să se ocupe. Dacă senzația de foame este foarte acută, chiar și în timpul temperaturii, a satisface foamea cu o cantitate moderată de mâncare simplă va fi mai puțin vătămător decât dacă i se refuză pacientului acest lucru. Când nu se poate gândi la nimic altceva, organismul nu-i va fi împovărat cu o mică porție de hrană simplă. — Testimonies for the Church 2:384, 385 (1870).DH 190.3

Sfat pentru un pastor înaintat în vârstă

314. Am fost informată că nu ai mâncat decât o dată pe zi pentru o perioadă de timp; dar știu că este rău în cazul tău, căci mi-a fost arătat că ai nevoie de o dietă nutritivă și că te aflai în primejdia de a te abține prea mult. Puterile tale nu acceptă disciplina ta prea severă....DH 191.1

Cred că ai greșit postind două zile. Dumnezeu nu ți-a cerut acest lucru. Te implor să fii precaut și să mănânci fără rețineri de două ori pe zi hrană bună, sănătoasă. Puterea ta va scădea cu siguranță și mintea ți se va dezechilibra dacă nu-ți schimbi programul de abținere de la mâncare. — Letter 2, 1872.DH 191.2