Regularitatea meselor

343. Prima educație pe care copiii ar trebui să o primească încă din pruncie de la mamele lor ar trebui să fie cea privitoare la sănătatea lor fizică. Ar trebui să li se îngăduie numai mâncare simplă, de o calitate care să le păstreze sănătatea în cea mai bună condiție, și aceasta numai la perioade regulate, nu mai des de trei ori pe zi — iar două mese ar fi mai bune decât trei. Dacă sunt disciplinați așa cum trebuie, ei vor învăța curând că nu pot primi nimic dacă plâng sau se revoltă zgomotos. În educarea copiilor ei, o mamă cu judecată nu va acționa doar pentru liniștea ei de moment, ci pentru binele lor viitor. Și având în vedere acest țel, își va învăța ea copiii lecția importantă a stăpânirii apetitului și a tăgăduirii de sine, pentru ca aceștia să mănânce, să bea și să se îmbrace ținând seama de sănătate. — How to Live, 2:47 (1865).DH 228.4

344. Copiilor voștri nu ar trebui să li se dea voie să mănânce între mese bomboane, fructe, nuci sau oricare alt aliment. Pentru ei sunt mai bune două mese decât trei. Dacă părinții dau un exemplu și acționează din principiu, copiii se vor alinia și ei curând. Lipsa regularității în mâncare distruge tonusul sănătos al organelor digestive, iar când vin la masă, copiii voștri nu găsesc plăcere pentru o mâncare hrănitoare; apetitul lor tânjește după ceea ce este cel mai vătămător pentru ei. De multe ori, copiii voștri au suferit de febră și friguri provocate de o alimentație necorespunzătoare, când părinții erau, de fapt, răspunzători de boala lor. Este datoria părinților să vegheze asupra copiilor lor, ca aceștia să-și formeze deprinderi care întrețin sănătatea, evitând astfel multă durere. — Testimonies for the Church 4:502 (1880).DH 229.1

345. Și copiilor li se dă să mănânce prea des, lucru care produce o stare febrilă și suferință în diferite feluri. Stomacul nu ar trebui să fie pus continuu la lucru, ci ar trebui să aibă perioadele lui de odihnă. Fără aceasta, copiii vor avea toane, nervozitate și vor fi adesea bolnavi. — The Health Reformer, septembrie, 1866.DH 229.2

[Copiii să fie învățați când și cum să mănânce — 288.]

[Educația din copilărie a lui Daniel, 241.]

[Vezi Secțiunea IX, Regularitatea în alimentație.]

Educarea de timpuriu a apetitului

346. Nu vom putea prețui niciodată îndeajuns importanța formării unor obiceiuri corecte de alimentare la copii. Micuții au nevoie să învețe că mănâncă pentru a trăi, nu că trăiesc pentru a mânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în brațele mamei sale. Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervale regulate și din ce în ce mai rar, pe măsură ce crește. Nu ar trebui să i se dea dulciuri sau alimente pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să le digere. Grija și regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigura sănătatea și vor avea ca rezultat faptul că vor sta cuminți și liniștiți, dar vor pune baza obiceiurilor care vor fi o binecuvântare pentru ei în anii următori.DH 229.3

Când copiii trec de perioada prunciei, ar trebui avut încă mare grijă în privința educării gusturilor și poftelor lor. Adesea li se permite să mănânce ce doresc și când doresc, fără a ține cont de sănătatea lor. Osteneala și banii atât de des aruncați pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pe cei mici la concluzia că cel mai înalt obiectiv în viață și lucrul care oferă cea mai mare fericire este acela de a putea să-ți satisfaci apetitul. Rezultatul acestei formări este lăcomia, urmată de boală, care la rândul ei precedă folosirea medicamentelor otrăvitoare.DH 230.1

Părinții ar trebui să educe poftele copiilor lor și să nu le îngăduie folosirea alimentelor nehrănitoare. Însă, în efortul de a stabili reguli în alimentație, ar trebui să fim cu luare aminte să nu cădem în greșeala de a le cere copiilor să mănânce ceea ce nu are gust bun sau să mănânce mai mult decât este nevoie. Copiii au drepturi și preferințe, iar când aceste preferințe sunt rezonabile, ele ar trebui respectate....DH 230.2

Mamele care satisfac dorințele copiilor lor cu prețul sănătății și bunei dispoziții seamănă semințele răului, care vor crește și vor da rod. Îngăduința de sine crește în ritmul creșterii celor mici, iar vigoarea intelectuală și cea fizică sunt amândouă sacrificate. Mamele care înfăptuiesc această lucrare culeg cu amărăciune roadele seminței pe care au semănat-o. Ele își văd copiii crescând cu o minte și un caracter nepotrivite pentru ca ei să poată avea un rol nobil și folositor în societate sau în familie. Atât puterile spirituale, cât și cele intelectuale și fizice suferă sub influența hranei nesănătoase. Conștiința este inhibată, iar calitatea de a fi mișcați de ceea ce este bine este slăbită.DH 230.3

Câtă vreme este adevărat că ar trebui să-i învățăm pe copii să-și stăpânească apetitul și să mănânce ținând seama de sănătate, să le fie explicat lămurit că ei nu se abțin decât de la ceea ce le-ar face rău. Ei renunță la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fie atrăgătoare și apetisantă, căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu atâta generozitate. Ora mesei să fie un moment fericit, de voioșie. În timp ce ne bucurăm de darurile venite de la Dumnezeu, să răspundem cu mulțumiri pline de recunoștință Dătătorului acestora. — The Ministry of Healing, 383-385 (1905).DH 231.1

347. Mulți părinți, pentru a evita sarcina de a-și educa răbdători copiii în obiceiuri ale tăgăduirii de sine și de a-i învăța cum să se folosească în mod corect de toate binecuvântările lui Dumnezeu, îi lasă să mănânce și să bea când poftesc. Dacă nu sunt înfrânate cu hotărâre, apetitul și îngăduința egoistă cresc o dată cu copiii și se întăresc pe măsură ce aceștia capătă puteri. Când încep viața pe cont propriu și își ocupă locul în societate, acești copii sunt neputincioși în fața ispitei. Necurăția morală și nelegiuirea învederată abundă peste tot. Ispita de îngăduire a gustului și de satisfacere a înclinației nu a scăzut o dată cu trecerea anilor, iar tinerii sunt în general conduși de impulsuri și sunt robi ai poftei. În cel mâncăcios, cel devotat tutunului, în bețivan și în cel mereu amețit vedem rezultatele rele ale educației defectuoase. — Testimonies for the Church 3:564 (1875).DH 231.2

Satisfacerea poftelor și stricăciunea morală

348. Copiii care mănâncă în mod necorespunzător sunt adesea slabi, palizi, mărunți și agitați, excitabili și iritabili. Tot ceea ce este nobil este sacrificat în favoarea apetitului, iar pasiunile senzuale domină. Viețile multor copii între cinci și zece-cincisprezece ani par marcate de depravare. Ei au cunoștință despre aproape fiecare viciu. Părinții sunt, într-o mare măsură, vinovați în această privință, și pe seama lor vor fi puse păcatele pe care calea lor greșită i-a împins în mod indirect pe copii să le înfăptuiască. Ei își ispitesc copiii să-și satisfacă pofta, punând pe masă mâncăruri cu carne și alte alimente preparate cu condimente, care au tendința de a stârni pasiunile senzuale. Prin exemplul lor, ei își învață copiii necumpătarea în mâncare. Au fost lăsați să mănânce aproape în orice oră a zilei, lucru care face ca organele lor digestive să fie în mod continuu suprasolicitate. Mamele nu au avut decât puțin timp pentru a-și instrui copiii. Timpul lor prețios a fost devotat gătirii diferitelor feluri de mâncare nesănătoasă pe care s-o pună pe mesele lor.DH 231.3

Mulți părinți au îngăduit ca ruina să-i cuprindă pe copiii lor în timp ce ei încercau să-și potrivească viețile după modă. Dacă așteaptă oaspeți, ei vor ca aceștia să se așeze la o masă tot atât de bună ca la oricare dintre cei ce aparțin cercului lor de cunoștințe. Acestui obiectiv i se consacră mult timp și cheltuială. De dragul aparențelor, este pregătită o mâncare bogată, care să satisfacă apetitul, și chiar creștini declarați fac atâta paradă, încât atrag în jurul lor o categorie de persoane al căror obiectiv principal al vizitei lor este reprezentat de delicatesele pe care le mănâncă. Creștinii ar trebui să facă o reformă în această privință. Chiar dacă trebuie să-și întrețină oaspeții în mod politicos, ei nu ar trebui să fie astfel de robi ai modei și apetitului. — Spiritual Gifts 4a:132, 133 (1864).DH 232.1

Căutați simplitatea

349. Mâncarea ar trebui să fie atât de simplă, încât pregătirea ei să nu absoarbă tot timpul mamei. Este adevărat, trebuie să avem grijă să punem pe masă alimente sănătoase, pregătite într-un mod sănătos și apetisant. Să nu credeți că orice ați pune laolaltă într-un mod neglijent pentru a-l servi apoi ca fiind mâncare este suficient de bun pentru copii. Dar ar trebui devotat mai puțin timp pregătirii felurilor de mâncare nesănătoase, care să satisfacă un gust pervertit, și mai mult timp educației și pregătirii copiilor. Puterile care sunt acum acordate planurilor inutile legate de ce veți mânca, ce veți bea și cu ce vă veți îmbrăca să fie dirijate în direcția păstrării ființelor lor în curățenie și a hainelor lor în bună rânduială. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 141 (1890).DH 232.2

350. Cărnurile bogat asezonate, urmate de prăjituri grele, epuizează organele vitale digestive ale copiilor. Dacă ar fi obișnuiți cu o mâncare simplă, hrănitoare, apetitul lor nu ar tânji după articole alimentare nefirești, de lux, și după preparate de amestec.... Carnea pe care o dăm copiilor nu este cel mai bun lucru care să le asigure succesul.... A-i educa pe copiii voștri să subziste cu o dietă pe bază de carne ar fi vătămător pentru ei. Este cu mult mai lesne să creezi un apetit nefiresc decât să corijezi și să reformezi gustul după ce acesta a devenit o a doua fire a omului. — Letter 72, 1896.DH 232.3

Favorizarea necumpătării

351. Multe mame care deplâng patima beției care există peste tot nu privesc suficient de adânc pentru a vedea cauza. Ele pregătesc zilnic o varietate de feluri de mâncare și alimente foarte condimentate, care ispitesc apetitul și încurajează supraalimentația. Mesele americanilor noștri sunt în general pregătite pentru a forma bețivi. Pofta este principiul conducător pentru o categorie numeroasă. Oricine își va îngădui să mănânce prea des alimente care nu au însușiri sănătoase își va slăbi puterea de a se împotrivi în alte privințe țipetelor poftei și pasiunii în măsura în care și-a întărit înclinațiile către obiceiuri incorecte de a mânca. Mamele ar trebui să fie marcate de obligația lor față de Dumnezeu și față de lume de a oferi societății copii cu caractere bine dezvoltate. Bărbații și femeile care au principii solide când ajung la stadiul de a acționa vor fi pregătiți să rămână neîntinați în mijlocul murdăriilor morale ale acestui veac stricat....DH 233.1

Mesele multor așa-zise creștine sunt pregătite zilnic cu o varietate de feluri de mâncare ce irită stomacul și produc o stare febrilă a organismului. Mâncarea pe bază de carne constituie articolul alimentar principal pe mesele multor familii, până când sângele le este plin de umori canceroase și scrofuloase. Corpurile lor sunt compuse din ceea ce mănâncă. Când vine însă boala și suferința asupra lor, se consideră că este o năpastă a Providenței.DH 233.2

Repetăm: alcoolismul începe la mesele noastre. Pofta este îngăduită până când îngăduința în toate devine o a doua natură. Prin folosirea ceaiului și a cafelei se formează pofta pentru tutun, iar acesta încurajează pofta pentru băuturi spirtoase. — Testimonies for the Church 3:563 (1875).DH 233.3

352. Părinții să pornească în căminul lor o cruciadă împotriva necumpătării prin principiile pe care îi învață pe copiii lor să le urmeze din pruncie și pot spera să aibă succes. — The Ministry of Healing, 334 (1905).DH 234.1

353. Părinții ar trebui să-și fixeze ca prim obiectiv cunoașterea modului în care să lucreze cu copiii lor, astfel încât să le poată asigura minți sănătoase în trupuri sănătoase. Principiile cumpătării ar trebui împlinite în toate detaliile vieții de familie. Copiii ar trebui să fie învățați tăgăduirea de sine și să li se pretindă aceasta, cu mare consecvență, din pruncie. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 46] Counsels on Health, 113 (1890).DH 234.2

[Apa nu va stinge setea pe care o provoacă alimentele ațâțătoare — 558.]

354. Mulți părinți educă gusturile copiilor lor și le formează poftele. Ei le permit să mănânce alimente din carne și să bea ceai și cafea. Cărnurile foarte condimentate, ceaiul și cafeaua, pe care unele mame îi încurajează pe copiii lor să le consume, pregătesc pentru aceștia calea de a râvni stimulente mai tari, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului încurajează apetitul pentru băuturile alcoolice; iar folosirea tutunului și alcoolului slăbește, în mod invariabil, puterea nervilor.DH 234.3

Dacă simțămintele morale ale creștinilor ar fi trezite asupra subiectului cumpătării în toate lucrurile, ei ar putea, prin exemplul lor, începând cu propriile lor mese, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape neputincioși să reziste îndemnurilor poftei. Dacă am putea să realizăm că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta interesele veșnice, că soarta noastră veșnică depinde de obiceiuri de strictă cumpătare, am lucra până în punctul cumpătării stricte în mâncare și băutură.DH 234.4

Prin exemplul și efortul nostru personal, am putea fi mijloacele de salvare a multor suflete de la degradarea necumpătării, crimă și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, punând pe masă numai alimente sănătoase, hrănitoare. Ele își pot întrebuința timpul prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând tăgăduirea de sine și bunăvoința pentru binele altora.DH 234.5

În ciuda exemplului pe care ni l-a dat Hristos în pustia ispitei, prin tăgăduirea apetitului și biruirea puterii lui, există multe mame creștine care, prin exemplul și educația pe care o dau copiilor lor, îi pregătesc pe aceștia să devină mâncăi și bețivani. Copiilor li se permite adesea să mănânce tot ce poftesc și când poftesc, fără a ține seama de sănătate. Există mulți copii care sunt educați ca gurmanzi încă din pruncie. Prin îngăduirea apetitului, ei sunt transformați în dispeptici de la o vârstă fragedă. Îngăduința de sine și necumpătarea în mâncare cresc o dată cu ei și se întăresc pe măsură ce se întăresc și ei. Vigoarea mintală și fizică sunt sacrificate prin îngăduința părinților. Se formează un gust pentru anumite articole alimentare de la care nu pot primi nimic bun, ci numai vătămare; și, în timp ce organismul este împovărat, constituția lor este debilitată. — Testimonies for the Church 3:488, 489 (1875).DH 235.1

[Temelia necumpătării — 203.]

Învățați-i să aibă oroare de excitante

355. Învățați-i pe copiii voștri să aibă oroare de excitante. Cât de mulți nutresc din ignoranță o poftă pentru aceste lucruri! În Europa, am văzut infirmiere punând paharul de vin sau bere la buzele micuților nevinovați, cultivând astfel în ei gustul pentru stimulente. Pe măsură ce cresc, ei învață să depindă din ce în ce mai mult de aceste lucruri până când, încetul cu încetul, sunt biruiți, sunt duși în derivă dincolo de orice posibilitate de a primi ajutor și ocupă în cele din urmă mormântul unui bețiv.DH 235.2

Dar nu numai în acest fel se pervertește apetitul și devine o capcană. Mâncarea este adesea de o așa natură, încât stârnește dorința pentru băuturi stimulative. Înaintea copiilor sunt puse feluri de mâncare de lux — alimente condimentate, sosuri grele, prăjituri și produse de patiserie. Aceste mâncăruri foarte asezonate irită stomacul și provoacă o dorință pentru stimulente și mai puternice. Nu numai că apetitul copiilor este ispitit cu mâncare nepotrivită, din care li se permite să mănânce după plac la mesele pe care le servesc, dar li se dă voie să mănânce între mese și, când aceștia sunt în vârstă de doisprezece-paisprezece ani, sunt adesea dispeptici confirmați.DH 235.3

Ați văzut probabil o imagine a stomacului unuia care este dependent de băuturi tari. O stare similară este produsă sub influența iritantă a condimentelor iuți. Cu stomacul aflat într-o asemenea condiție, există o dorință aprigă pentru altceva, care să satisfacă cererile apetitului, ceva mai tare, și mai tare. Apoi aflați că fiii voștri sunt pe stradă și învață să fumeze. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 17 (1890).DH 236.1

Alimente vătămătoare mai ales pentru copii

356. Celor care dau frâu liber apetitului le este imposibil să atingă desăvârșirea creștină. Dacă nu aveți grijă în privința alegerii alimentelor lor, sensibilitatea morală a copiilor voștri nu poate fi trezită. Multe mame pun mese care sunt capcane pentru familiile lor. Mâncarea din carne, untul, brânza, prăjiturile grele, alimentele condimentate sunt consumate fără restricții și de cei mai în vârstă, și de cei tineri. Aceste lucruri își fac lucrarea, deranjând stomacul, excitând nervii și slăbind intelectul. Organele care produc sânge nu pot preschimba asemenea lucruri într-un sânge bun. Grăsimea intrată în alimente când sunt gătite le face greu digerabile. Efectul brânzei este dăunător sănătății. Pâinea din făină albă nu oferă organismului aportul hrănitor pe care îl găsim în pâinea din făina integrală de grâu. Folosirea ei curentă nu va menține organismul în cea mai bună condiție. La început, condimentele irită mucoasa fină a stomacului, însă în cele din urmă distrug sensibilitatea acestei membrane delicate. Sângele ajunge febril, sunt deșteptate înclinațiile senzuale, în timp ce puterile morale și intelectuale sunt slăbite și devin roabe ale pasiunilor josnice. Mama ar trebui să studieze pentru a stabili o dietă simplă și totuși hrănitoare pentru familia sa. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 46, 57] Counsels on Health, 114 (1890).DH 236.2

Contracararea tendințelor rele

357. Vor simți mamele acestei generații sfințenia misiunii lor și nu se vor lua ele la întrecere — în cele ce se văd — cu vecinii lor mai bogați, ci vor căuta să-i depășească în împlinirea cu credincioșie a lucrării de instruire a copiilor lor pentru viața aceea mai bună? Dacă tinerii și copiii ar fi pregătiți și educați în obiceiuri de tăgăduire de sine și autocontrol, dacă ar fi învățați că nu trăiesc pentru a mânca, ci mănâncă pentru a trăi, ar fi mai puțină boală și mai puțină stricăciune. Nu ar fi o mare nevoie să se inițieze campanii împotriva alcoolului, care aduc rezultate așa de mici, dacă în tinerii care formează și modelează societatea ar putea fi sădite principiile corecte ale cumpătării. Ei ar avea atunci valoarea și integritatea morală de a se împotrivi, în puterea lui Isus, murdăriilor acestor ultime zile....DH 236.3

Se poate ca părinții să fi transmis copiilor lor tendințe spre poftă și pasiune, care vor face mai dificilă lucrarea de educare și pregătire a acestora pentru a fi strict cumpătați și a avea obiceiuri curate și virtuoase. Dacă pofta pentru mâncare nesănătoasă și pentru stimulente și narcotice le-a fost transmisă ca o moștenire din partea părinților, ce responsabilitate înfricoșător de solemnă apasă asupra acestora din urmă de a neutraliza tendințele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cu câtă seriozitate și sârguință ar trebui să lucreze părinții pentru a-și împlini datoria, cu credință și cu nădejde, față de vlăstarele lor nefericite!DH 237.1

Părinții ar trebui să considere ca primă obligație a lor înțelegerea legilor vieții și sănătății, ca să nu facă nimic prin pregătirea mâncării sau prin oricare alte obiceiuri care să dezvolte tendințe greșite în copiii lor. Cu câtă atenție ar trebui mamele să studieze pentru a pregăti mesele cu cele mai simple și sănătoase mâncăruri, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, puterile nervilor să nu fie dezechilibrate și învățăturile date copiilor lor să nu fie zădărnicite prin alimentele pe care le pun înaintea acestora. Această hrană fie că slăbește, fie că întărește organele stomacului și are mult de-a face cu păstrarea sub control a sănătății fizice și morale a copiilor, care reprezintă proprietatea lui Dumnezeu cumpărată cu preț de sânge. Ce încredere sacră este acordată părinților, de a păzi constituția fizică și morală a copiilor lor, astfel încât sistemul lor nervos să fie bine echilibrat și sufletul să nu le fie pus în primejdie! Cei care îngăduie pofta copiilor lor și nu le țin sub control pasiunile vor vedea greșeala îngrozitoare pe care au făcut-o în persoana celui care este robit iubirii de tutun și alcool, ale cărui simțuri sunt amorțite și ale cărui buze rostesc neadevăruri și hule. — Testimonies for the Church 3:567, 568 (1875).DH 237.2

Nemiloasa bunătate a îngăduinței

358. Mi s-a arătat că o mare cauză a deplorabilei stări de lucruri din prezent este că părinții nu simt că au obligația de a-și crește copiii conform legilor care guvernează organismul. Mamele își iubesc copiii cu o dragoste idolatră și le satisfac poftele, când știu că acest lucru le va zdruncina sănătatea și vor aduce astfel asupra lor boala și nefericirea. Această bunătate plină de cruzime se manifestă într-o mare măsură la generația de acum. Dorințele copiilor sunt împlinite cu prețul sănătății și stării de fericire, pentru că mamei îi este mai ușor, pe moment, să îi potolească decât să rețină lucrul pentru care aceștia fac gălăgie. DH 238.1

Mamele sădesc astfel sămânța care se va ridica și va aduce roade. Copiii nu sunt educați să-și înfrâneze poftele și să-și restrângă dorințele. Și devin egoiști, pretențioși, neascultători, nerecunoscători și nesfinți. Mamele care înfăptuiesc această lucrare vor culege cu amărăciune roadele ieșite din sămânța pe care au sădit-o. Ele au păcătuit împotriva Cerului și împotriva copiilor lor, iar Dumnezeu le va considera răspunzătoare. — Testimonies for the Church 3:141 (1873).DH 238.2

359. Când părinții și copiii se vor întâlni în ziua socotelilor finale, ce scenă se va arăta! Mii de copii care au fost robi ai apetitului și ai viciului înjositor, ale căror vieți sunt niște epave morale, vor sta față în față cu părinții care au făcut din ei ceea ce sunt. Cine trebuie să poarte această înfricoșătoare responsabilitate, dacă nu părinții? Domnul i-a stricat pe acești tineri? O, nu! Atunci cine a făcut această lucrare înfricoșătoare? Nu au fost transmise păcatele părinților asupra copiilor prin pofte și pasiuni pervertite? Și nu a fost oare lucrarea completată de aceia care au neglijat să-i educe conform modelului pe care l-a dat Dumnezeu? Tot atât de sigur precum este faptul că ei există, toți acești părinți vor trece pe dinaintea lui Dumnezeu spre cercetare. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 76, 77 (1890).DH 238.3

Observații pentru cei care călătoresc

360. Călătorind cu trenul, am auzit părinți afirmând că poftele copiilor lor erau delicate și, dacă nu aveau carne și prăjitură, nu puteau mânca. Când a fost luată masa de prânz, am observat calitatea alimentelor date acestor copii. Era pâine din făină albă, felii de șuncă acoperite cu piper negru, murături picante, prăjituri și dulcețuri. Înfățișarea palidă, trasă a acestor copii arăta clar la ce abuzuri era supus stomacul lor. Doi dintre acești copii au observat copii dintr-o altă familie mâncând și brânză împreună cu alte alimente și n-au mai avut nici un chef pentru ceea ce era pus înaintea lor până când mama lor îngăduitoare nu a cerșit o bucată de brânză pe care să o dea copiilor ei, temându-se că dragii de copii nu vor reuși să mai termine masa. Mama a remarcat: Copiii mei iubesc cutare sau cutare lucru atât de mult, iar eu îi las să ia ce doresc ei; căci apetitul dorește tipul de mâncare de care are nevoie organismul.DH 239.1

Acest lucru poate fi corect dacă apetitul nu a fost niciodată pervertit. Există un apetit natural și unul stricat. Părinții care și-au învățat copiii să mănânce toată viața hrană nesănătoasă, stimulativă, până când gustul a fost pervertit, și aceștia ajung să dorească pământ, creioane de ardezie, cafea prăjită, zaț de ceai, scorțișoară, cuișoare și condimente aromate, nu pot susține că apetitul cere ceea ce îi este necesar organismului. Apetitul a fost educat în mod greșit până când a fost stricat. Elementele constitutive fine ale stomacului au fost stimulate și pârjolite până când și-au pierdut sensibilitatea delicată. Hrana simplă și sănătoasă li se pare insipidă acestora. Stomacul de care s-a abuzat nu-și va mai împlini lucrarea ce i-a fost dată dacă nu este forțat prin cele mai stimulative substanțe. Dacă acești copii ar fi fost educați din pruncie să nu consume decât hrană sănătoasă, pregătită în maniera cea mai simplă, păstrându-i proprietățile naturale cât mai mult posibil și evitând carnea, grăsimea și toate condimentele, gustul și apetitul nu ar fi fost vătămate. În starea sa naturală, gustul ar putea indica într-o mare măsură care sunt alimentele cele mai potrivite pentru nevoile organismului.DH 239.2

În timp ce părinții și copiii mâncau din delicatesele lor, eu și soțul meu luam din alimentele simple pe care le aveam — la ora noastră obișnuită, ora unu după-amiază — pâine graham fără unt și o provizie generoasă de fructe. Ne-am consumat alimentele cu o mare plăcere și cu inimile pline de recunoștință că nu suntem nevoiți să cărăm o întreagă alimentară cu noi pentru a avea ce oferi unui apetit capricios. Am mâncat din belșug și nu am mai simțit nici o senzație de foame până dimineața următoare. Băiatul care vindea portocale, nuci, floricele de porumb și acadele a considerat că suntem niște clienți săraci.DH 239.3

Mâncarea de calitate proastă care a fost consumată de părinți și copii nu a putut fi preschimbată în sânge bun sau într-o dispoziție agreabilă. Copiii erau palizi. Unii aveau niște urme dezgustătoare pe față și pe mâini. Alții erau ca și orbi, având o durere la ochi, ceea ce făcea ca frumusețea feței să aibă foarte mult de suferit. Alții nu prezentau încă nici o erupție pe piele, dar erau afectați de tuse, guturai sau probleme ale gâtului și plămânilor. Am sesizat un băiat în vârstă de trei ani care suferea de diaree. Avea febră destul de mare, dar părea că se gândea la mâncare ca fiind tot ceea ce i-ar fi fost de folos. Cerea, la intervale de câteva minute, prăjitură, carne de pui, murături. Mama răspundea fiecărui apel ca o roabă ascultătoare; iar când mâncarea pe care o ceruse nu venea atât de repede pe cât dorea el, pe măsură ce plânsetele și cererile deveneau neplăcut de presante, mama răspundea: “Da, da, dragul mamei, le vei primi”. După ce mâncarea era pusă în mâna lui, era aruncată de acesta cu furie pe podeaua vagonului, pentru că nu venise atât de repede pe cât se așteptase. O fetiță de șase ani mânca șuncă fiartă, murături condimentate și pâine cu unt, când privirile ei iscoditoare au căzut asupra platoului meu. Era ceva ce ea nu avea — și a refuzat să mai mănânce. Fetița în vârstă de șase ani a spus că dorește un platou. M-am gândit că dorea mărul cel roșu și frumos din care mâncam; și, cu toate că aveam o cantitate limitată, mi-a fost atât de milă de părinți, încât i-am oferit un măr superb. Ea l-a smuls din mâna mea și, repede, l-a aruncat cu dispreț pe jos. Acest copil, m-am gândit eu, dacă i se permite să facă tot ce vrea în felul acesta, va aduce rușine asupra mamei ei.DH 240.1

Această etalare a pasiunii a fost rezultatul căii de îngăduință a mamei. Calitatea proastă a mâncării pe care o oferea copilului ei era o suprasolicitare continuă a organelor digestive. Sângele era impur, iar copilul, bolnăvicios și iritabil. Calitatea mâncării date zilnic acestui copil era de o așa natură, încât stârnea pasiunile de cea mai joasă speță și cobora nivelul moral și intelectual. Părinții formau obiceiurile copilei lor. O făceau egoistă și lipsită de iubire. Ei nu-i înfrânau dorințele și nici nu-i controlau pasiunile. La ce se puteau aștepta de la un asemenea copil, când acesta avea să ajungă la maturitate? Mulți par să nu înțeleagă legătura pe care o întreține mintea cu trupul. Dacă organismul este deranjat printr-o hrană necorespunzătoare, creierul și nervii sunt afectați, iar pasiunile sunt stârnite cu ușurință.DH 240.2

O fată în vârstă de aproape zece ani avea friguri și febră și nu dorea să mănânce nimic. Mama o îmbia: “Mănâncă puțin chec. Uite și niște pui gustos. N-ai vrea să guști și din dulcețurile acestea?” În cele din urmă, copilul a luat cât mănâncă o persoană sănătoasă la o masă. Mâncarea ce i-a fost impusă nu era potrivită pentru stomac nici dacă ar fi fost sănătoasă și în nici un caz nu ar fi trebuit luată în caz de boală. Timp de circa două ore mama tot uda capul copilului, spunând că nu poate să înțeleagă de ce are o asemenea febră mare. Ea pusese gaz peste foc și se mira că focul s-a întețit. Dacă fata ar fi fost lăsată să acționeze așa cum simțea organismul ei și dacă stomacul și-ar fi primit odihna atât de necesară, suferințele ei ar fi fost cu mult mai mici. Aceste mame nu erau pregătite să crească niște copii. Cauza cea mai mare legată de suferința umană este ignoranța cu privire la subiectul legat de modul în care să ne purtăm cu propriile noastre trupuri.DH 241.1

Întrebarea multora este: Ce să mănânc și cum să trăiesc pentru a mă bucura cel mai bine de timpul de acum? Datoria și principiile sunt lăsate deoparte pentru satisfacerea plăcerilor de moment. Dacă vrem să avem sănătate, trebuie să trăim pentru aceasta. Dacă ne desăvârșim un caracter creștin, trebuie să trăim pentru aceasta. Părinții sunt, într-o mare măsură, răspunzători pentru sănătatea fizică și morala copiilor lor. Ei ar trebui să-și instruiască copiii și să insiste ca aceștia să se conformeze legilor sănătății pentru propriul lor bine, pentru a scăpa de nefericire și suferință. Cât de ciudat este că mamele își răsfață copiii spre ruinarea sănătății fizice, mintale și morale a acestora! Care poate fi natura unei asemenea afecțiuni? Aceste mame fac în așa fel, încât copiii lor devin nepregătiți pentru fericirea din această viață și pun sub semnul unei mari nesiguranțe perspectiva vieții viitoare. — The Health Reformer, decembrie, 1870.DH 241.2

Cauza iritabilității și neliniștii

361. Regularitatea ar trebui să caracterizeze toate obiceiurile copiilor. Mamele fac o mare greșeală permițându-le să mănânce între mese. Stomacul devine deranjat de această practică și este pusă temelia pentru suferința viitoare. Se poate ca irascibilitatea lor să fi fost cauzată de mâncarea nesănătoasă, încă nedigerată; dar mama simte că nu poate petrece timp ca să mediteze asupra acestei chestiuni și să-și corecteze modul vătămător în care se îngrijește de familie. Și nici nu se poate opri pentru a alina îngrijorările lor nerăbdătoare. Ea dă micilor suferinzi o felie de tort sau vreo altă delicatesă pentru a-i liniști, dar aceasta nu face decât să sporească răul. Unele mame, în dorința lor febrilă de a termina un volum mare de muncă, ajung într-o asemenea surescitare din pricina grabei, încât sunt mai nervoase decât copiii și, certându-i și chiar bătându-i, încearcă să-i înfricoșeze pe micuți ca să tacă.DH 242.1

Mamele se plâng adesea de sănătatea delicată a copiilor lor și consultă un medic. Dar, dacă ar da dovadă de puțin bun simț, ar vedea că necazul este cauzat de greșeli în dietă.DH 242.2

Trăim într-un veac al lăcomiei, iar obiceiurile în care sunt educați cei tineri, chiar și de către mulți adventiști de ziua a șaptea, sunt în contradicție directă cu legile firii. M-am așezat odată la masă cu mai mulți copii care nu împliniseră doisprezece ani. Carnea a fost servită din belșug, iar apoi o fată delicată, agitată, a cerut murături. I s-a întins un borcan de chowchow — care erau foc din cauza muștarului și ardeau din pricina condimentelor — din care și-a luat din belșug. Fetei i se dusese vestea pentru firea agitată și nervoasă, iar aceste condimente erau bine calculate pentru a produce o astfel de stare. Copilul cel mai în vârstă credea că nu poate sta la masă dacă nu i se dă și carne și arăta o mare neplăcere, și chiar lipsă de respect, dacă nu se avea în vedere aceasta pentru el. Mama îi făcuse toate poftele până când devenise o femeie doar cu puțin mai vrednică de numele de sclavă a capriciilor lui. Băiatului nu i se dădea nimic de lucrat și își petrecea cea mai mare parte a timpului citind ceea ce era nefolositor sau mai rău decât nefolositor. Se plângea aproape tot timpul de dureri de cap și nu agrea deloc mâncarea simplă.DH 242.3

Părinții ar trebui să dea ceva de făcut copiilor lor. Nimic nu va fi o sursă mai sigură de rău decât lenevia. Munca fizică, cea care provoacă o oboseală sănătoasă a mușchilor, va aduce o poftă pentru mâncarea simplă, sănătoasă, iar tânărul ale cărui puteri au fost întrebuințate corespunzător nu se va ridica de la masă mormăind pentru că nu vede înaintea lui un platou cu carne și diferite delicatese care să-i ispitească apetitul.DH 243.1

Isus, Fiul lui Dumnezeu, muncind cu mâinile în atelierul de tâmplărie, a dat un exemplu tuturor tinerilor. Cei cărora li se pare nedemn să se ocupe de îndatoririle obișnuite ale vieții să-și aducă aminte că Isus a fost supus părinților Săi și și-a adus contribuția pentru traiul familiei Sale. Puține lucruri de lux erau văzute pe masa lui Iosif și a Mariei, căci ei se aflau printre cei săraci, de condiție socială umilă. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 61, 62] Fundamentals of Christian Education, 150, 151 (1890).DH 243.2

Legătura dintre dietă și dezvoltarea morală

362. Puterea pe care o are Satana asupra tinerilor din acest veac este înfricoșătoare. Dacă mințile copiilor noștri nu sunt bine echilibrate prin principiile religioase, moralitatea lor se va degrada prin exemplele vicioase cu care vin în contact. Cea mai mare primejdie a tinerilor vine dintr-o lipsă de stăpânire de sine. Părinții îngăduitori nu-i învață tăgăduirea de sine pe copiii lor. Chiar mâncarea pe care o pun înaintea acestora este de o așa natură, încât irită stomacul. Starea de excitare produsă în felul acesta este transmisă creierului și, ca rezultat, sunt stârnite pasiunile. Nu se poate repeta niciodată prea des că orice este introdus în stomac nu afectează numai trupul, ci, în cele din urmă, și mintea. Hrana grea și stimulativă inflamează sângele, excită sistemul nervos și, prea adesea, slăbește percepția morală, astfel încât rațiunea și conștiința sunt învinse de pornirile senzuale. Este dificil și adesea aproape imposibil pentru cineva care este necumpătat în dietă să exercite răbdarea și autocontrolul. De aici rezultă importanța deosebită de a nu îngădui copiilor ale căror caractere sunt încă neformate să primească altceva în afară de hrană sănătoasă și nestimulativă. Din iubire a trimis Tatăl nostru ceresc lumina reformei sănătății, pentru a ne păzi de relele care rezultă din îngăduirea neîngrădită a apetitului.DH 243.3

“Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Fac oare părinții aceasta când pregătesc mâncarea și își cheamă familia să se bucure de ea? Pun ei înaintea copiilor lor numai ceea ce știu că va produce cea mai bună calitate de sânge, ceea ce le va păstra organismul în starea cea mai puțin febrilă și îl vor plasa în cea mai bună relație cu viața și sănătatea? Sau, fără a ține cont de binele viitor al copiilor lor, le oferă hrană nesănătoasă, stimulativă și iritantă? — Christian Temperance and Bible Hygiene, 134 (1890).DH 244.1

363. Dar chiar și adepții reformei sănătății pot greși în ceea ce privește cantitatea hranei. Ei pot să mănânce exagerat din hrană de bună calitate. Unii din această comunitate greșesc cu privire la calitate. Ei niciodată n-au luat poziție față de reforma sănătății. Au ales să mănânce și să bea ce le place și când le place. În felul acesta, ei își vatămă organismul. Dar nu numai atât, ci fac rău și familiilor lor, punându-le pe masă o dietă excitantă, care mărește pasiunile senzuale ale copiilor lor și îi face să se îngrijească prea puțin de lucrurile cerești. În felul acesta, părinții întăresc puterile instinctuale și slăbesc puterile spirituale ale copiilor lor. Ce pedeapsă grea va trebui să plătească în cele din urmă! Și apoi se miră de ce copiii lor sunt atât de slabi din punct de vedere moral! — Testimonies for the Church 2:365 (1870).DH 244.2

Stricăciunea în rândurile copiilor

364. Trăim într-un veac stricat. Este un timp în care Satana pare să aibă aproape un control perfect asupra sufletelor care nu sunt pe deplin consacrate lui Dumnezeu. De aceea, este o foarte mare răspundere care apasă asupra părinților și a tutorilor care au de crescut copii. Părinții și-au luat răspunderea să dea naștere acestor copii; și acum, care este datoria lor? Este oare aceea să-i lase să crească așa cum pot și cum vor ei? Dați-mi voie să vă spun că acești părinți au o răspundere grea....DH 244.3

Am spus că unii dintre voi sunt egoiști. Voi n-ați înțeles ce-am vrut să spun. Ați cercetat care hrană ar fi cea mai gustoasă. Gustul și plăcerea au stăpânit în locul slavei lui Dumnezeu, al dorinței de înaintare în viața spirituală și de sfințire desăvârșită în temere de Dumnezeu. Voi v-ați luat după plăcerea și apetitul vostru; și, în timp ce ați făcut aceasta, Satana a câștigat teren față de voi și, așa după cum s-a dovedit a fi cazul în general, v-a zădărnicit eforturile de fiecare dată.DH 244.4

Unii dintre voi, taților, i-ați dus pe copiii voștri la medic, să vedeți ce-i cu ei. Eu puteam să vă spun în două minute care era necazul. Copiii voștri sunt corupți. Satana a obținut stăpânire asupra lor. El a intrat, fără să țină seama de voi, în timp ce voi, care sunteți ca Dumnezeu pentru ei în ce privește păzirea lor, erați liniștiți, amorțiți și adormiți. Dumnezeu v-a poruncit să-i creșteți în frica și educația Domnului. Dar Satana a intrat pe fir înaintea voastră și a țesut în jurul lor legături puternice.Și totuși, continuați să dormiți. Fie ca Cerul să aibă milă de voi și de copiii voștri, pentru că fiecare dintre voi aveți nevoie de îndurarea Lui. — Testimonies for the Church 2:359-362 (1870).DH 245.1

Lucrurile ar fi putut sta altfel

Dacă ați fi luat poziție față de reforma sănătății, dacă ați fi adăugat la credința voastră fapta, la faptă cunoștința, la cunoștință înfrânarea, lucrurile ar fi putut fi diferite. Dar voi ați fost treziți numai în parte de nelegiuirea și corupția care există în casele voastre....DH 245.2

Trebuie să-i educați pe copiii voștri. Trebuie să-i instruiți cum să se ferească de viciile și corupția acestui veac. În loc de aceasta, mulți caută să obțină ceva bun de mâncat. Voi puneți pe masă unt, ouă și carne și copiii voștri au parte de ele. Ei sunt hrăniți chiar cu acele lucruri care vor excita pasiunile lor animalice și apoi veniți la adunare și cereți ca Dumnezeu să vă binecuvânteze copiii și să vi-i salveze. Până la ce înălțime urcă rugăciunile voastre? Mai întâi, aveți de făcut o lucrare. Când ați făcut pentru copiii voștri tot ceea ce a lăsat Dumnezeu pe seama voastră să faceți, atunci puteți solicita cu toată încrederea ajutorul special pe care Dumnezeu a făgăduit să vi-l dea.DH 245.3

Ar trebui să căutați cumpătarea în toate lucrurile. Trebuie s-o căutați în ceea ce mâncați și în ceea ce beți. Și totuși, spuneți: “Nu este treaba nimănui ce mănânc, ce beau sau ce pun pe masa mea”. Nu este treaba cuiva, afară de cazul că vă luați copiii și-i închideți sau mergeți în pustie, unde nu veți fi o povară pentru alții și unde copiii voștri neascultători și vicioși nu vor strica societatea în care sunt amestecați.DH 245.4

Învățați-i pe copii cum să înfrunte ispitele

365. Puneți o strajă peste apetit; învățați-i pe copiii voștri și prin exemplu, și prin precepte să folosească o dietă simplă. Învățați-i să fie sârguitori, nu doar ocupați, ci angajați în muncă utilă. Căutați să treziți sensibilitatea morală. Învățați-i că Dumnezeu are pretenții de la ei chiar din anii cei mai fragezi ai copilăriei lor. Spuneți-le că la fiecare pas sunt de înfruntat stricăciuni morale, că au nevoie să vină la Isus și să se predea Lui trup și suflet și că în El vor găsi tăria de a rezista fiecărei ispite. Țineți înaintea minții lor faptul că nu au fost creați numai pentru a-și face lor înșile pe plac, ci pentru a fi uneltele Domnului pentru scopuri nobile. Când ispitele îi împing pe cărările îngăduinței egoiste, când Satana caută să-L ascundă pe Dumnezeu dinaintea ochilor lor, învățați-i să privească la Isus cu rugăciunea: “Salvează-mă, Doamne, ca să nu fiu biruit”. Îngeri se vor aduna în jurul lor ca răspuns la rugăciune și îi vor conduce pe cărări sigure.DH 246.1

Hristos nu S-a rugat ca ucenicii Săi să fie luați din lume, ci să fie păziți de rău — să poată fi feriți, ca să nu cedeze ispitelor pe care aveau să le întâlnească la fiecare pas. Aceasta este o rugăciune care ar trebui înălțată de fiecare tată și mamă. Însă ar trebui ei să se roage lui Dumnezeu în favoarea copiilor lor și apoi să-i lase pe aceștia să facă ce poftesc? Ar trebui ei să răsfețe apetitul până când acesta capătă stăpânire deplină și apoi să se apuce să-și înfrâneze copiii? Nu; ar trebui să-i învețe cumpătarea și stăpânirea de sine încă din leagăn. Asupra mamei trebuie să apese în cea mai mare parte responsabilitatea acestei lucrări. Cea mai gingașă legătură pământească este aceea dintre mamă și copilul ei. Copilul este mai repede impresionat de viața și exemplul mamei decât de acela al tatălui din pricina acestei legături mai puternice și mai delicate. Totuși, responsabilitatea mamei este grea și ea ar trebui să aibă ajutorul neîntrerupt al tatălui. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 63, 64] Fundamentals of Christian Education, 152, 153 (1890).DH 246.2

366. Mamelor, veți fi răsplătite pentru folosirea orelor prețioase pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru formarea caracterelor copiilor voștri și în scopul de a-i învăța cum să se țină strict de principiile cumpătării în mâncare și băutură....DH 247.1

Satana vede că nu poate avea o putere tot atât de mare asupra minții când apetitul este ținut sub control ca atunci când acesta este satisfăcut și el lucrează neîncetat pentru a-i face pe oameni să dea frâu liber poftelor. Sub influența alimentelor nesănătoase, conștiința este paralizată, mintea este întunecată, iar calitatea ei de a fi impresionată este deteriorată. Însă vina păcătosului nu este micșorată pentru motivul că și-a încălcat conștiința până când a devenit insensibilă. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 79, 80] Fundamentals of Christian Education, 143 (1890).DH 247.2

367. Mame și tați, vegheați în rugăciune. Feriți-vă cu strictețe de necumpătare, orice formă ar putea lua aceasta. Învățați-i pe copiii voștri principiile adevăratei reforme a sănătății. Învățați-i care sunt lucrurile de care să se ferească pentru a-și păstra sănătatea. Mânia lui Dumnezeu a început deja să se reverse asupra copiilor neascultării. Ce crime, ce păcate, ce practici nelegiuite se descoperă la tot pasul! Ca popor, noi avem datoria de a manifesta mare grijă în păzirea copiilor noștri de tovărășiile stricate. — Testimonies for the Church 9:160, 161 (1909).DH 247.3

[Locuința de la țară; legătura pe care o are cu dieta și morala — 711.]