Pregătirea pentru botez

E nevoie de o deplină pregătire din partea candidaților la botez. Ei au nevoie de mai multă instruire credincioasă decât li s-a dat de obicei. Principiile vieții creștine ar trebui să fie clar arătate acelora care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu trebuie să se sprijine pe mărturisirea lor de credință, ca fiind o dovadă că ei au o legătură mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar să zicem: “Cred”, ci să practicăm adevărul. Prin conformarea față de voia lui Dumnezeu, noi dovedim, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastră și prin caracterul nostru, legătura noastră cu El. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi adusă în ascultare de Lege, la o deplină ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului studiată cu băgare de seamă, glasul conștiinței, ostenelile Spiritului produc în inimă adevărata iubire față de Hristos, care S-a dat ca preț de răscumpărare a ființei în ascultare. Linia de demarcație va fi clară și distinctă între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale și aceia care nu-L iubesc și disprețuiesc preceptele Sale.6M 91.4

Creștinii credincioși, bărbați și femei, ar trebui să aibă un profund interes în a aduce sufletul convins de păcat la o corectă cunoaștere a neprihănirii lui Hristos Isus. Dacă unii dintre noi au îngăduit ca dorința după satisfacerea egoistă a poftelor să dețină locul suprem în viața lor, credincioșii sinceri ar trebui să vegheze asupra acestor suflete ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei nu trebuie să neglijeze învățarea credincioasă, duioasă și iubitoare, atât de esențială pentru tinerii convertiți, pentru ca să nu fie o lucrare făcută cu jumătate de inimă. Chiar cei dintâi pași ar trebui să fie bine făcuți.6M 92.1

Satana nu dorește ca cineva să-și dea seama de necesitatea unei totale predări față de Dumnezeu. Atunci când sufletul neglijează să facă această predare, păcatul nu e părăsit; pofte și pasiuni se luptă să devină stăpâne; ispita întunecă conștiința, așa încât adevărata consacrare nu are loc. Dacă toți și-ar da seama de lupta pe care fiecare suflet trebuie să o ducă cu agenții satanici care caută să prindă în cursă, să momească, să înșele, ar fi dată pe față o lucrare mult mai plină de sârguință pentru cei care sunt tineri în credință.6M 92.2

Sufletele acestea, lăsate singure, sunt adesea ispitite și ele nu-și dau seama de răul ascuns în ispite. Trebuie să considere că e privilegiul lor de a cere sfat. Trebuie să caute societatea acelora care pot să le ajute. Prin legătura cu aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ele vor primi putere.6M 93.1

Conversația noastră cu sufletele acestea trebuie să aibă un caracter spiritual și încurajator. Domnul notează luptele fiecărui suflet slab, cuprins de îndoieli, care se luptă, și El îi va ajuta pe toți aceia care apelează la El. Ei vor vedea cerul deschis înaintea lor și îngerii lui Dumnezeu coborând și urcând scara strălucitoare de lumină pe care ei se străduiesc să urce.6M 93.2

Lucrarea părinților. Părinții ai căror copii doresc să fie botezați au o lucrare de făcut, atât în ceea ce privește cercetarea de sine, cât și în instruirea în mod credincios a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântă și mai însemnată și trebuie să fie o deplină înțelegere a importanței ei. Ea înseamnă pocăință în ce privește păcatul și intrarea într-o viață nouă în Isus Hristos. Nu trebuie să se dea pe față o grabă necuvenită pentru a primi botezul. Atât părinții, cât și copiii trebuie să-și facă bine socotelile. Consimțind la botezarea copiilor lor, părinții își iau obligația solemnă de a fi administratori credincioși pentru acești copii, pentru a-i călăuzi la formarea caracterului lor. Ei își iau angajamentul să-i apere cu un interes deosebit pe acești miei ai turmei, pentru ca ei să nu dezonoreze credința pe care o au.6M 93.3

Copiilor trebuie să li se facă o instruire religioasă din anii cei mai fragezi ai lor. Aceasta ar trebui să fie dată nu într-un spirit osânditor, ci într-un spirit de voie bună și fericire. Mamele trebuie să fie mereu de veghe, ca nu cumva asupra copiilor lor să vină ispita în așa fel, încât să nu fie recunoscută de ei. Părinții ar trebui să-i apere pe copiii lor prin învățături plăcute și înțelepte. În calitate de prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiți de experiență, ei ar trebui să-i ajute în lucrarea câștigării biruinței, pentru că a fi biruitori pentru ei înseamnă totul. Ei ar trebui să considere că scumpii lor copilași, care caută să facă ceea ce este drept, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului și ar trebui să aibă un viu interes în a-i ajuta pe aceștia să meargă pe calea ascultării de Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, părinții ar trebui să-i învețe, zi după zi, ce înseamnă a fi copii ai lui Dumnezeu și a supune voința în ascultare de El. Învățați-i că ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de părinți. Aceasta trebuie să fie o lucrare zilnică și de fiecare oră. Părinților, vegheați și vă rugați, faceți din copii prietenii voștri.6M 93.4

Când vremea cea mai fericită din viața lor a sosit, și în inima lor ei Îl iubesc pe Dumnezeu și doresc să fie botezați, atunci procedați cu ei cu credincioșie. Înainte de a primi botezul, întrebați-i dacă pentru ei principalul lor scop în viață este de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneți-le cum să înceapă. Primele lecții sunt de cea mai mare însemnătate. În simplitate, învățați-i cum să facă cel dintâi serviciu pentru Dumnezeu. Faceți ca lucrul să fie cât mai ușor de înțeles cu putință. Explicați ce înseamnă a-I preda Domnului eul, a face exact așa cum ne îndrumă Cuvântul Său, sub călăuzirea părinților creștini.6M 94.1

După o instruire credincioasă, dacă sunteți mulțumiți că fiii voștri înțeleg însemnătatea convertirii și a botezului și s-au pocăit cu adevărat, lăsați ca ei să fie botezați. Dar, repet, mai întâi pregătiți-vă pentru a acționa ca păstori credincioși în călăuzirea picioarelor neexperimentate pe cărarea îngustă a ascultării. Dumnezeu trebuie să lucreze în părinți, pentru ca ei să poată da copiilor lor o pildă bună în ceea ce privește iubirea, curtoazia și smerenia creștină, cum și în ceea ce privește predarea completă a eului, lui Hristos. Dacă consimțiți ca fiii și fiicele voastre să se boteze și apoi îi lăsați să facă ceea ce vor ei, socotind că n-aveți nici o datorie anume de a le menține picioarele pe cărarea cea dreaptă, voi înșivă sunteți atunci răspunzători, dacă ei își pierd credința, curajul și interesul față de adevăr.6M 94.2

Lucrarea pastorului. Candidații ajunși la maturitate ar trebui să înțeleagă mai bine decât cei mai tineri care este datoria lor; pastorul bisericii are și el o datorie de împlinit față de aceste suflete, aceea de a ști dacă ei au sau nu obiceiuri și deprinderi rele. E de datoria pastorului să aibă adunări speciale cu ei. Țineți-le lecturi biblice, vorbiți-le și rugați-vă cu ei și arătați-le lămurit ce anume cere Domnul de la ei. Citiți-le învățătura Bibliei cu privire la convertire. Arătați-le care sunt roadele convertirii, dovada că ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Arătați-le că adevărata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor și a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie să fie părăsite. Păcatele vorbirii de rău, geloziei, neascultării trebuie să fie îndepărtate. O luptă trebuie să se dea împotriva oricărei trăsături rele de caracter. Atunci păcătosul poate să-și însușească în chip înțelegător făgăduința: “Cereți și vi se va da”. (Matei 7, 7.)6M 95.1