Piedici în calea reformei

În oarecare măsură, Biblia a fost introdusă în școlile noastre și s-au făcut unele eforturi în direcția reformei; dar este foarte dificil să adopți principii drepte după ce o vreme atât de îndelungată ai fost obișnuit cu metode populare. Primele încercări de a schimba vechile obiceiuri au adus încercări grele asupra acelora care voiau să meargă pe calea arătată de Dumnezeu. S-au făcut greșeli care s-au soldat cu mari pierderi, au fost obstacole care au tins să ne țină pe cărări obișnuite, lumești, și să ne împiedice să prindem adevăratele principii ale educației. Celor nepocăiți, care văd lucrurile de la nivelul câmpiilor egoismului, necredinței și indiferenței omenești, principiile și metodele drepte li s-au părut ca fiind greșite.6M 141.1

Unii profesori și directori, care sunt numai pe jumătate pocăiți, sunt pietre de poticnire pentru alții. Ei admit unele lucruri și fac jumătăți de reformă; dar când vine mai multă cunoștință, ei refuză să înainteze, preferând să lucreze după propriile lor idei. Făcând astfel, ei rup și mănâncă din acel pom al cunoștinței, care pune cele omenești mai presus de cele dumnezeiești. “Acum temeți-vă de Domnul, și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de râu și în Egipt și slujiți Domnului. și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți.” “Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal.” (Iosua 24, 14-15; 1 Împărați 18, 21.) Ar fi trebuit să fim cu mult mai departe de unde suntem astăzi în cele spirituale, dacă am fi procedat pe măsura luminii ce ne-a fost date.6M 141.2

Atunci când s-au susținut metode noi, s-au prezentat atâtea întrebări pline de îndoială, s-au ținut atâtea consilii pentru ca fiecare dificultate să poată fi întrevăzută, încât reformatorii au fost biruiți, și unii au încetat să stăruie pentru reforme. Ei par a fi neputincioși în a opri curentul îndoielii și criticii. Relativ puțini au fost aceia care au primit Evanghelia la Atena, deoarece poporul nutrea o mândrie intelectuală și dădea pe față înțelepciunea lumească, și astfel a considerat Evanghelia lui Hristos drept o nebunie. Dar “nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii”. De aceea, “noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie Iudei, fie Greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1, 25.23.24.)6M 141.3

Acum noi trebuie să începem din nou. Trebuie să se treacă la reforme cu inima, cu sufletul și cu voința. Erorile poate că au încărunțit de bătrânețe, dar bătrânețea nu face din eroare adevăr și nici din adevăr eroare. Mult prea mult au fost urmate vechile obiceiuri și deprinderi. Domnul vrea acum ca orice idee care este falsă să fie îndepărtată de la profesori și elevi. Noi nu suntem liberi să învățăm ceea ce ar corespunde cu standardul lumii sau cu standardul bisericii numai pentru că așa este obiceiul să facem. Standardul trebuie să fie învățăturile date de Hristos. Ceea ce a spus Domnul Hristos cu privire la educația ce trebuie să fie dată în școlile noastre trebuie să fie respectat cu strictețe, căci, dacă nu are loc, în unele privințe, o educație de un caracter cu totul diferit de ceea ce s-a făcut în unele din școlile noastre, nu ar fi trebuit să intrăm în cheltuieli pentru a cumpăra terenuri și a ridica clădiri pentru școli.6M 142.1

Unii susțin că, dacă învățământul religios urmează să devină proeminent, școlile noastre vor deveni nepopulare, pentru că aceia care nu sunt de credința noastră nu vor veni la școlile noastre. Foarte bine; lăsați-i atunci să se ducă la alte școli, unde vor găsi un sistem de educație care ar corespunde gustului lor. E planul lui Satana ca prin considerațiile acestea să împiedice realizarea scopului pentru care au fost înființate școlile noastre. Împiedicați de uneltirile lui, administratorii judecă în felul lumii, copiază planurile ei și imită obiceiurile ei. Mulți și-au dat pe față atât de mult lipsa de înțelepciune de sus, încât au reușit să se unească cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai adevărului și să procure distracții lumești pentru elevi. Făcând astfel, ei își atrag mânia lui Dumnezeu, deoarece duc pe elevi pe o cale greșită și fac lucrarea lui Satana. Cu această lucrare, cu toate rezultatele ei, aceștia va trebui să fie confruntați la bara judecății lui Dumnezeu.6M 142.2

Cei care pornesc pe o astfel de cale arată că nu se poate avea încredere în ei. După ce răul a fost făcut, ei ar putea să-și mărturisească greșeala; dar pot ei anula influența pe care au exercitat-o? Se va rosti aprobarea cerească: “Bine rob bun” în dreptul acelora care au fost necredincioși față de însărcinarea lor? Acești lucrători necredincioși nu au clădit pe Stânca cea Veșnică, iar temelia lor se va dovedi că este nisip mișcător. Atunci când Domnul ne cere să fim deosebiți și aparte, cum putem noi pretinde popularitate sau să căutăm să imităm obiceiurile și practicile lumii? “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”? (Iacov 4, 4.)6M 143.1

A coborî stindardul pentru a asigura popularitatea și a spori numărul, și apoi a face din această sporire un motiv de bucurie dovedește multă orbire. Dacă numărul ar fi o dovadă a succesului, Satana ar putea pretinde întâietatea, deoarece, în lumea aceasta, marea majoritate o formează urmașii săi. Ceea ce constituie o dovadă a prosperității unei școli este gradul de putere morală care predomină. Ceea ce ar trebui să fie un izvor de bucurie și recunoștință nu este numărul, ci virtutea, inteligența și evlavia celor care alcătuiesc școlile noastre. Atunci e cazul ca școlile noastre să se schimbe după felul lumii și să se țină de obiceiul și modelele ei? “Vă îndemn dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12, 1.2.)6M 143.2

Oamenii vor folosi toate mijloacele cu putință pentru a face mai puțin vizibilă deosebirea dintre adventiștii de ziua a șaptea și cei care țin ziua întâi a săptămânii. Mi-a fost prezentată o grupă sub numele de adventiști de ziua a șaptea, care sfătuiau ca steagul, sau semnul care face din noi un popor deosebit, să nu fie înălțat așa de izbitor, deoarece, pretindeau ei, nu aceasta este calea cea mai bună pentru obținerea succesului de către instituțiile noastre. Dar acum nu e un timp când să coborâm steagul nostru, să ne rușinăm de credința noastră. Steagul acesta distinctiv, descris în cuvintele: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, trebuie să fie purtat în toată lumea, până la încheierea timpului de probă. Acum trebuie să se facă eforturi sporite pentru a înainta în diferite locuri; nu trebuie să aibă loc o ascundere a credinței noastre pentru a ne asigura susținerea din partea oamenilor. Adevărul trebuie să fie dus sufletelor gata să piară, iar dacă el e ascuns în vreun fel sau altul, Dumnezeu este dezonorat, și sângele oamenilor va fi pe hainele noastre.6M 144.1

Atâta vreme cât cei angajați în instituțiile noastre umblă smeriți cu Dumnezeu, ființele inteligente ale cerului vor conlucra cu ei; dar nimeni să nu uite că Dumnezeu a zis: “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Nici măcar pentru o clipă nu ar trebui să aibă cineva impresia că ar fi spre folosul lui să-și ascundă credința și doctrina de cei necredincioși din lume, temându-se că el nu va mai fi atât de mult stimat, dacă principiile sale vor fi cunoscute. Hristos cere de la toți urmașii Săi o mărturisire sinceră și bărbătească a credinței. Fiecare să-și ocupe poziția și să fie ceea ce Dumnezeu intenționează ca el să fie — o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Universul întreg privește cu un interes ce nu poate fi descris, spre a vedea lucrarea de încheiere a unei lupte dintre Hristos și Satana. Fiecare creștin trebuie să fie o lumină care să nu fie ascunsă sub obroc sau sub pat, ci pusă în sfeșnic, ca să poată da lumină tuturor celor care sunt în casă. Nu lăsați niciodată ca, din lașitate sau din socoteli lumești, adevărul să fie pus pe planul al doilea.6M 144.2

Deși în multe privințe instituțiile noastre de învățământ s-au dezvoltat după felul lumii, deși pas cu pas au înaintat către lume, ele sunt totuși prizoniere ale nădejdii. Soarta nu și-a țesut plasa în jurul activităților lor în așa fel, încât să fie nevoie ca ele să rămână neajutorate și în nesiguranță. Dacă vor asculta de glasul Lui și vor merge pe căile Lui, Dumnezeu le va corecta, le va lumina și le va aduce înapoi la poziția lor dreaptă de deosebire față de lume. Când se va vedea folosul adus de lucrarea după principiile creștine, când eul va fi ascuns în Hristos, va avea loc un proces mult mai mare, deoarece fiecare lucrător își va da seama de propria sa slăbiciune omenească; el se va ruga stăruitor spre a primi înțelepciune și har de la Dumnezeu, și va primi ajutorul dumnezeiesc făgăduit pentru orice împrejurare grea.6M 145.1

Situațiile potrivnice ar trebui să creeze o hotărâre fermă de a le înfrânge. O barieră doborâtă va da mai multă îndemânare și mai mult curaj de a merge înainte. Înaintați în direcția cea bună și faceți o schimbare în mod categoric și inteligent. Împrejurările vor fi sprijinitorii și nu împotrivitorii voștri. Faceți un început. Stejarul este în ghindă.6M 145.2