Sfințenia uneltelor lui Dumnezeu
Sunt mulți aceia care nu recunosc deosebirea dintre întreprinderile obișnuite de afaceri, ca de pildă un atelier, o fabrică sau un lan de porumb, și o instituție înființată anume ca să facă să înainteze lucrarea lui Dumnezeu. Dar există aceeași deosebire pe care Dumnezeu a stabilit-o pe vremuri între cele sacre și cele de rând, între cele sfinte și cele profane. El dorește ca fiecare lucrător din instituțiile noastre să o observe și să aprecieze această deosebire. Aceia care ocupă o poziție de răspundere în editurile noastre sunt foarte mult onorați. Ei au o sarcină sfântă — sunt chemați să fie împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei ar trebui să prețuiască o legătură atât de strânsă cu uneltele cerești și ar trebui să considere că sunt foarte mult privilegiați prin faptul că li se permite să dea instituției Domnului iscusința, slujba și atenția lor neobosită. Ei ar trebui să aibă un scop hotărât, o aspirație înălțătoare, un zel de a face din casa de editură exact ceea ce Dumnezeu dorește ca ea să fie: o lumină în lume, un martor credincios al Lui, un monument al Sabatului poruncii a patra.7M 191.1
*****
“Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; și M-a făcut o săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți și Mi-a zis: ‘Israele, Tu ești robul Meu, în care Mă voi slăvi’.... ‘Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’”. (Isaia 49, 2-6.) Acesta este cuvântul Domnului, adresat tuturor acelora care, într-un mod oarecare, sunt legați de instituțiile rânduite de El. Ei sunt favorizați de Dumnezeu deoarece sunt așezați pe căile pe care strălucește lumina. Ei sunt în slujba Lui specială și n-ar trebui să considere aceasta ca ceva de mică însemnătate. În raport cu poziția lor de sfântă însărcinare, ar trebui să fie și simțul lor de răspundere și devoțiune. O vorbire ușuratică, de rând, și o purtare batjocoritoare nu ar trebui să fie tolerate. Un simț al sfințeniei locului ar trebui să fie încurajat și cultivat.7M 191.2
Asupra acestui mijloc de lucrare rânduit de El, Domnul exercită o grijă și o veghere continuă. Mașinile pot fi puse la lucru de oameni iscusiți; dar cât de ușor ar fi să fie lăsată în dezordine o mică rotiță, o mică parte din mașini, și cât de dezastruos ar putea fi rezultatul! Cine a prevenit nenorocirea? Îngerii lui Dumnezeu au supravegheat lucrul. Dacă ochii acelora care folosesc mașinile ar putea fi deschiși, ei ar discerne paza cerească. În fiecare sală a casei de editură unde se lucrează, este un martor care ia notă de spiritul în care se face lucrarea și care notează credincioșia și devotamentul dat pe față.7M 192.1
*****
Dacă n-am izbutit să prezint lumina în care Dumnezeu privește instituțiile Sale — ca centre prin care El lucrează într-un mod deosebit — atunci fie ca El să înfățișeze lucrurile acestea pentru mintea voastră prin Duhul Său Sfânt, pentru ca voi să puteți înțelege deosebirea dintre lucrarea de rând și cea sacră.7M 192.2
*****
Atât membrii bisericii, cât și angajații casei de editură ar trebui să considere că, în calitate de conlucrători cu Dumnezeu, ei au ceva de făcut în apărarea instituției Sale. Ei ar trebui să fie apărători credincioși ai intereselor ei în orice direcție, căutând să o ferească nu numai de pierderi și dezastru, dar și de orice ar putea să o profaneze și să o contamineze. Niciodată nu ar trebui să fie pătată faima ei nici prin faptele lor și nici măcar prin suflul criticării sau mustrării. Instituțiile lui Dumnezeu ar trebui să fie apărate cu aceeași gelozie cu care chivotul legii era apărat de vechiul Israel.7M 192.3
Când lucrătorii din casa de editură sunt educați să considere că acest mare centru este în legătură cu Dumnezeu și că e sub supravegherea Lui, când își dau seama că este un canal prin care lumina din cer trebuie să fie transmisă lumii, ei o vor privi cu mult respect și cu multă venerație. Ei vor cultiva gândurile cele mai bune și sentimentele cele mai nobile, pentru faptul că în lucrarea lor pot avea conlucrarea inteligentă a ființelor cerești. Atunci când lucrătorii își dau seama că sunt în prezența îngerilor, ai căror ochi sunt prea curați ca să poată privi nedreptatea, o puternică înfrânare va fi exercitată asupra gândurilor, cuvintelor și faptelor. Lor li se va da putere morală; deoarece Domnul zice: “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Fiecare lucrător va avea o experiență prețioasă și va poseda credință și putere care vor întrece împrejurările. Fiecare va fi capabil să spună: “Domnul este în locul acesta”.7M 193.1