Disciplina bisericească

În felul de comportare cu membrii greșiți ai bisericii, poporul lui Dumnezeu trebuie să urmeze cu grijă învățătura dată de Mântuitorul, în capitolul 18 din Matei.7M 260.1

Ființele omenești sunt proprietatea Domnului Hristos, cumpărate de El cu un preț nemărginit, legate de El prin iubirea pe care El și Tatăl Său au manifestat-o față de ei. Cât de atenți ar trebui să fim, deci, în felul cum ne purtăm unii cu alții! Oamenii nu au dreptul să născocească ceva rău cu privire la semenii lor. Membrii bisericii nu au dreptul să urmeze îndemnurile și înclinațiile lor personale în felul de purtare cu ceilalți membri care au greșit. Ei nici n-ar trebui măcar să exprime prejudecățile lor cu privire la cel care a greșit, deoarece în felul acesta așează în mintea altora aluatul răului. Vești defavorabile despre un frate sau o soră din comunitate sunt transmise de la un membru la altul. Se fac greșeli și se săvârșesc nedreptăți datorită lipsei de bunăvoință din partea cuiva de a urma îndrumările date de Domnul Isus.7M 260.2

“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta”, zice Hristos, “du-te și mustră-l între tine și el singur”. (Matei 18, 15.) Nu povesti altora greșeala. Se spune unei persoane, apoi alteia, și încă uneia: și zvonul crește mereu, răul sporește, până ce întreaga biserică ajunge să sufere. Rezolvă problema “între tine și el singur”. Acesta este planul lui Dumnezeu. “Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia”. (Proverbe 25, 8.9.) Nu îngădui păcatul la fratele tău; dar nu-l face de priveliște, și astfel să sporești greutatea, făcând ca mustrarea să pară o răzbunare. Cercetează-l în modul arătat în Cuvântul lui Dumnezeu.7M 260.3

Nu îngădui ca resentimentul să degenereze în răutate. Nu îngădui ca rana să se învenineze și să spargă, dând afară cuvinte otrăvite, care mânjesc mintea acelora care le ascultă. Nu îngădui ca gânduri dușmănoase să continue să stăpânească mintea ta și a lui. Mergi la fratele tău și, în umilință și sinceritate, vorbește cu el despre lucrul în cauză.7M 261.1

Oricare ar fi ofensa, aceasta nu schimbă planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru împăcarea neînțelegerilor și a vătămărilor personale. Vorbind singur și în spiritul lui Hristos cu cel greșit, aceasta deseori va îndepărta necazul. Mergi la cel greșit cu o inimă plină de iubirea și simpatia lui Hristos și caută să îndrepți lucrurile. Vorbește cu el în mod calm și liniștit. Nu lăsa să-ți scape de pe buze cuvinte mânioase. Vorbește într-un fel care să facă apel la cea mai bună judecată a lui. Adu-ți aminte de cuvintele: “Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate”. (Iacov 5, 20.)7M 261.2

Du fratelui tău leacul care va vindeca boala nemulțumirii. Fă-ți partea pentru a-l ajuta. De dragul păcii și unirii în biserică, socotește că a face aceasta e un privilegiu și o datorie. Dacă te ascultă, l-ai câștigat ca prieten.7M 261.3

Tot cerul e interesat de întâlnirea dintre cel care a fost vătămat și cel ce a greșit. Când cel greșit primește mustrarea făcută în iubirea lui Hristos și-și recunoaște vina, cerând iertare de la Dumnezeu și de la fratele său, o lumină cerească umple inima. Cearta s-a sfârșit, prietenia și încrederea s-au refăcut. Uleiul iubirii îndepărtează durerea pricinuită de vătămare. Duhul lui Dumnezeu leagă inimă cu inimă; și în cer e muzică datorită unirii ce a avut loc.7M 261.4

Când cei care s-au unit astfel în comuniune creștină se roagă lui Dumnezeu și-și iau angajamentul să procedeze drept, să iubească mila și să umble smerit înaintea lui Dumnezeu, o mare binecuvântare vine asupra lor. Dacă au vătămat pe alții, ei continuă lucrarea de pocăință, mărturisire și îndreptare, hotărâți pe deplin să-și facă bine unii altora. Aceasta este împlinirea legii lui Hristos.7M 262.1

“Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori”. (Matei 18, 16.) Ia cu tine oameni spirituali și vorbește cu cel vinovat cu privire la greșeală. S-ar putea ca el să cedeze la apelurile unite ale fraților săi. Când vede că și ei sunt de acord în problema aceea, s-ar putea ca mintea lui să fie luminată.7M 262.2

“Dacă nu vrea să asculte de ei”, atunci ce e de făcut? Să ia oare câteva persoane din comitet asupra lor răspunderea de a-l exclude pe cel greșit? “Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii”. (Matei 18, 17.) Biserica să fie aceea care hotărăște cu privire la membrii ei.7M 262.3

“Și dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș”. (Matei 18, 17.) Dacă nu vrea să asculte de glasul bisericii, dacă refuză toate străduințele făcute pentru îndreptarea lui, asupra bisericii zace răspunderea de a-l despărți de comunitate. Atunci, numele lui trebuie să fie șters din registre.7M 262.4

Nici un slujbaș al bisericii nu ar trebui să dea sfatul, nici un comitet nu ar trebui să recomande și nici o comunitate nu ar trebui să voteze ca numele vreunui vinovat să fie îndepărtat din registrele bisericii, până nu s-a urmat cu credincioșie învățătura dată de Domnul Hristos. Atunci când s-a urmat această învățătură, biserica e justificată înaintea lui Dumnezeu. Răul trebuie să fie făcut atunci să apară așa cum este și trebuie să fie îndepărtat, pentru ca să nu se tot răspândească. Sănătatea și curăția bisericii trebuie să fie păstrate, pentru ca ea să poată sta înaintea lui Dumnezeu nepătată, îmbrăcată în hainele neprihănirii lui Hristos.7M 262.5

Dacă cel greșit se pocăiește, îi pare rău de ceea ce a făcut și se supune disciplinei lui Hristos, trebuie să i se dea un nou prilej. Și chiar dacă nu se pocăiește, chiar dacă stă în afara bisericii, slujitorii lui Dumnezeu încă mai au ceva de făcut pentru el. Ei trebuie să caute în mod stăruitor să-l câștige la pocăință. Și, oricât de gravă i-ar fi fost vina, dacă cedează la insistențele Duhului Sfânt, mărturisindu-și și părăsindu-și păcatul, dând dovadă de pocăință, trebuie să fie iertat și primit din nou în staul. Frații lui trebuie să-l încurajeze pe calea cea bună, tratându-l așa cum ar vrea să fie tratați ei dacă ar fi în locul lui, luând seama ca nu cumva să fie ispitiți și ei.7M 263.1

“Adevărat vă spun”, a continuat Hristos, “că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer”. (Matei 18, 18.)7M 263.2

Declarația aceasta își menține valabilitatea în toate veacurile. Bisericii i-a fost încredințată puterea de a lucra în locul lui Hristos. Ea este organismul rânduit de Dumnezeu să păstreze ordinea și disciplina în mijlocul poporului Său. Ei i-a dat Domnul, prin delegație, puterea de a rezolva toate problemele privind prosperitatea, curăția și ordinea în mijlocul ei. Asupra ei stă răspunderea de a-i exclude din părtășia ei pe cei nevrednici, care prin purtarea lor necreștinească aduc dezonoare asupra adevărului. Tot ce face biserica și este în acord cu îndrumările date de Dumnezeu va fi ratificată în cer.7M 263.3

Probleme de importanță gravă se ivesc spre a fi tratate de biserică. Slujitorii lui Dumnezeu, rânduiți de El pentru a fi călăuză poporului Său, după ce și-au făcut partea, trebuie să supună bisericii întreaga problemă pentru ca să fie unitate în hotărârea luată.7M 263.4

Domnul dorește ca urmașii Săi să dea pe față multă grijă cu privire la felul cum se poartă unii față de alții. Ei trebuie să ridice, să refacă, să vindece. Dar nu trebuie să se dea pe față neglijență în ceea ce privește disciplina cuvenită în biserică. Membrii trebuie să se considere ca elevi într-o școală, învățând cum să-și formeze caractere vrednice de înalta lor chemare. În biserica de aici, de jos, copiii lui Dumnezeu trebuie să fie pregătiți pentru marea întâlnire a bisericii de sus. Aceia care trăiesc aici în armonie cu Hristos pot aștepta o viață nesfârșită în familia celor răscumpărați.7M 264.1

*****

Iubirea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc decăzut este o manifestare aparte a iubirii — o iubire născută din îndurare; deoarece ființele omenești sunt toate nevrednice. Îndurarea implică nedesăvârșirea obiectului față de care aceasta se manifestă. Din cauza păcatului a fost nevoie ca îndurarea să se exercite activ.7M 264.2

*****

S-ar putea să fie nevoie să se lucreze mult la construirea caracterului vostru; s-ar putea să fiți o piatră necioplită care are nevoie să i se dea o formă și să fie lustruită mai înainte de a-și putea ocupa locul în templul lui Dumnezeu. Nu e nevoie să fiți surprinși dacă, cu ciocanul și cu dalta, Dumnezeu taie și îndepărtează colțurile ascuțite ale caracterului vostru, până sunteți pregătiți să ocupați locul pe care Dumnezeu îl are pentru voi. Nici o ființă omenească nu poate face lucrarea aceasta. Ea poate fi făcută numai de Dumnezeu. Și să fiți siguri că El nu va da nici o lovitură zadarnică. Fiecare lovitură a Lui e dată din iubire, pentru fericirea voastră veșnică. El vă cunoaște slăbiciunile și lucrează pentru a reface, nu pentru a nimici.7M 264.3