Salutul Domnului Hristos adresat lumii

Predica de pe munte este binecuvântarea cerului pentru lume — un glas de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată omenirii ca să fie pentru ei o lege a datoriei și o lumină cerească, nădejdea și mângâierea lor în necaz. Aici, Prințul predicatorilor, Marele Învățător, rostește cuvintele pe care Tatăl I le-a dat să le spună.7M 268.2

Fericirile sunt salutul lui Hristos nu numai pentru cei care cred, ci pentru întreaga familie omenească. Părea că El a uitat pentru o clipă că e în lume, și nu în cer; și a folosit salutarea obișnuită în lumea luminii. Binecuvântările curg de pe buzele Lui ca o înlesnire a unui curent de viață sigilat multă vreme.7M 269.1

Hristos nu ne lasă în nedumerire cu privire la trăsăturile de caracter pe care El totdeauna le va recunoaște și le va binecuvânta. De la favoriții ambițioși ai acestei lumi, El se îndreaptă către aceia de care ei se leapădă, vestind că sunt fericiți toți aceia care primesc lumina și viața Lui. Celor săraci cu duhul, celor blânzi și smeriți, întristați și disprețuiți, celor persecutați El le deschide brațele ocrotirii Sale, zicând: “Veniți la Mine ... și vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.)7M 269.2

Hristos poate privi la mizeria lumii fără nici o umbră de întristare, pentru faptul că El l-a creat pe om. În inima omului El vede ceva mai mult decât păcat și mizerie. În nemărginita Lui înțelepciune și iubire, El vede posibilitățile omului, înălțimea la care poate ajunge. El știe că, chiar dacă ființele omenești au abuzat de îndurările primite și au distrus demnitatea dată lor de Dumnezeu, totuși Creatorul urmează să fie proslăvit prin răscumpărarea lor.7M 269.3

Predica de pe munte este un exemplu de felul cum să dăm învățătura. Cât de mult S-a străduit Hristos să facă misterele să nu mai fie mistere, ci să fie adevăruri clare și simple! În învățătura Lui nu e nimic vag, nimic greu de înțeles.7M 269.4

“Apoi a început să vorbească și să-i învețe”. (Matei 5, 2.) Cuvintele Lui nu erau rostite în tonuri șoptite și nici nu erau aspre sau neplăcute. El vorbea cu claritate și accentuat, cu putere solemnă și convingătoare.7M 269.5

“După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; căci El îi învăța ca Unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor”. (Matei 7, 28.29.)7M 269.6

O cercetare sârguincioasă și cu rugăciune a Predicii de pe munte ne va pregăti să vestim adevărul, să dăm și altora lumina pe care am primit-o. În primul rând noi trebuie să învățăm pentru noi înșine, primind cu inimă smerită principiile adevărului și trăindu-le în deplină ascultare. Aceasta va aduce bucurie și pace. În felul acesta, mâncăm carnea și bem sângele Fiului lui Dumnezeu și ajungem tari în puterea Lui. Viața noastră ajunge să semene cu viața Lui. Spiritul nostru, înclinațiile și deprinderile noastre sunt conforme cu voința Aceluia cu privire la care Dumnezeu a declarat: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea”. (Matei 3, 17.)7M 270.1

În decursul tuturor timpurilor, cuvintele pe care Hristos le-a rostit pe Muntele Fericirilor își vor păstra puterea. Fiecare propoziție e un giuvaier din comoara adevărului. Principiile enunțate în cuvântarea aceasta sunt pentru toate veacurile și pentru toate clasele de oameni. Cu energie divină, Hristos și-a exprimat credința și nădejdea arătând că fiecare clasă socială este fericită datorită faptului că oamenii și-au format caractere neprihănite. Trăind viața Dătătorului de viață, prin credința în El, oricine poate ajunge la standardul susținut în cuvintele Sale. Nu e oare o astfel de realizare vrednică de eforturi neobosite, de o viață întreagă?7M 270.2