Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii pentru comunitate, vol. 7

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Un fond pentru lucrători

    Un fond ar trebui să fie strâns pentru lucrătorii aceia care nu mai sunt capabili să lucreze. Nu putem fi curați înaintea lui Dumnezeu decât dacă facem orice efort rațional în această privință, și aceasta fără întârziere. Sunt printre noi unii care nu vor vedea necesitatea acestui fapt; dar opoziția lor nu ar trebui să ne influențeze. Aceia care intenționează în inima lor să fie drepți și să procedeze drept ar trebui să meargă mereu înainte pentru realizarea unei bune lucrări, o lucrare pe care Dumnezeu o cere să fie făcută. Sunt mulți printre noi care au avere, care au amânat lucrarea de a face bine cu avutul lor; dar să mai întârzie? Să iubim noi banii atât de mult încât să-i îngropăm în pământ?7M 294.2

    Dumnezeu cere cooperarea tuturor la lucrarea aceasta. Cei avuți ar trebui să dea din avutul lor; dar, dacă dau cu părere de rău, gândindu-se ca fiecare ban să fie investit în afaceri lumești, nu vor primi nici o răsplată.7M 294.3

    Înaintea lui Dumnezeu, darul modest adus de oameni mai săraci nu este mai prejos decât darurile mai mari ale celor mai bogați. Domnul va adăuga acestui dar binecuvântarea Sa, făcând ca serviciul de iubire al darului să fie rodnic, pe măsura dăruirii din toată inima cu care a fost adus. Bănuții veniți de la oricine trebuie să fie bine apreciați.7M 295.1

    E nevoie acum de entuziasmul tineretului. Ei ar trebui să lase la o parte vanitatea și să-și restrângă nevoile. Vreau să-i îndemn atât pe ei, cât și pe întregul nostru popor ca banii cheltuiți de obicei pe lucruri nefolositoare să fie consacrați unei întrebuințări mai înalte și mai sfinte. Faceți tot ce puteți pentru a se crea un fond pentru slujitorii Evangheliei înaintați în vârstă, istoviți de muncă și grijă neîntreruptă. Consacrați Domnului tot ce aveți. Nu vă folosiți banii pentru satisfacerea eului. Puneți-i în tezaurul Domnului. Nu îngăduiți ca mijloacele să treacă din mâinile voastre numai ca să satisfacă poftele voastre sau ale altora. În cheltuielile voastre, gândiți-vă că umblați cu banii Domnului și că trebuie să-I dați socoteală de întrebuințarea lor.7M 295.2

    Celor înaintați în vârstă, care sunt în curs de a pierde din mână viața aceasta, vă adresez un apel, acela de a dispune bine de bunurile Domnului încredințate vouă, mai înainte de a adormi în Isus. Aduceți-vă aminte că sunteți administratorii lui Dumnezeu. Înapoiați-I Domnului ce este al Lui, cât timp sunteți în viață. Nu neglijați să vă ocupați de aceasta cât sunteți în plinătatea judecății voastre. O dată cu sosirea vârstei înaintate, e de datoria noastră de a dispune ca mijloacele noastre să intre în folosința instrumentelor rânduite de Dumnezeu. Satana folosește orice născocire pentru a îndepărta de la lucrarea Domnului mijloacele atât de necesare. Mulți investesc talantul mijloacelor lor în întreprinderi lumești, când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de fiecare ban pentru înaintarea adevărului Său și pentru proslăvirea Numelui Său. Întreb: Nu trebuie să ne adunăm o comoară în cer, în pungi care nu se învechesc? Îi îndemn îndeosebi pe bătrânii care urmează ca în curând să alcătuiască un testament cu privire la mijloacele lor, să-și aducă aminte de aceia care au servit credincios prin cuvânt și învățătură. Faceți în așa fel încât, dacă sănătatea și viața vor înceta, mijloacele voastre să poată fi investite în lucrarea lui Dumnezeu. În felul acesta, ele vor fi puse la schimbător și vor spori fără încetare.7M 295.3

    Invit biserica în totalitatea ei și pe membrii ei în mod individual, să-I înapoieze cu dobândă lui Dumnezeu capitalul care le-a fost încredințat. În felul acesta, veți avea o comoară în cer. Inima să vă fie sinceră față de Isus. Cu toate că ar putea să vi se pară că sunteți cei mai neînsemnați dintre toți sfinții, totuși sunteți mădulare ale trupului lui Hristos și prin El sunteți identificați cu toate instrumentele Lui omenești și cu măiestria și puterea inteligentelor ființe cerești. Nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine. Fiecăruia i-a fost încredințat un post al datoriei; nu pentru interesele sale înguste, egoiste, ci pentru ca influența fiecăruia să poată fi tărie pentru toți. Dacă într-adevăr am fi crezut că suntem în mod individual o priveliște pentru lume, îngeri și oameni, n-am fi manifestat noi, ca biserică, un spirit diferit de acela pe care-l dăm pe față acum? N-am fi noi o biserică vie și lucrătoare?7M 296.1

    Pâraiele mai mici sau mai mari ale facerii de bine trebuie să fie lăsate să curgă fără oprire. Providența divină e cu mult înaintea noastră, înaintând mult mai repede decât darurile noastre. Calea pentru înaintarea și dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu e blocată de egoism, mândrie, lăcomie, extravaganță și plăcerea de a face paradă. Întregii biserici i s-a dat o răspundere solemnă de a susține fiecare ramură a lucrării. Dacă Îl urmează pe Hristos, membrii ei vor înfrânge prin tăgăduire de sine înclinația spre a face paradă, pofta după îmbrăcăminte luxoasă, după locuințe elegante și mobilă costisitoare. Trebuie să se dea pe față o mult mai mare smerenie, o mult mai mare deosebire de lume, printre adventiștii de ziua a șaptea. Altfel, Dumnezeu nu ne va primi, indiferent care ne-ar fi poziția sau caracterul lucrării în care suntem angajați. Economia și tăgăduirea de sine vor pune la îndemâna multora care trăiesc în împrejurări modeste mijloace pentru binefacere. E datoria tuturor de a învăța de la Isus Hristos, a umbla smerit pe cărarea tăgăduirii de sine pe care a călcat Maiestatea cerului. Întreaga viață de creștin ar trebui să fie o viață de tăgăduire de sine, pentru ca, atunci când se fac apeluri pentru ajutor, să putem fi gata să răspundem.7M 296.2

    Câtă vreme Satana lucrează cu o energie neobosită ca să distrugă suflete, câtă vreme este o cerere pentru lucrători în orice parte a câmpului întins al secerișului, atâta vreme vor fi și apeluri de a da pentru sprijinirea lucrării lui Dumnezeu în vreuna din multele ei ramuri. Satisfacem o nevoie numai pentru ca să facem drum spre a satisface o altă nevoie de același fel. Tăgăduirea de sine necesară pentru a obține mijloace pentru investit în ceea ce Dumnezeu apreciază în cel mai înalt grad va dezvolta deprinderi și un caracter care va câștiga pentru noi aprobarea: “Bine”, și ne va face să fim pregătiți să locuim pururea în prezența Aceluia care S-a făcut sărac pentru noi, ca noi, prin sărăcia Lui, să putem moșteni bogății veșnice.7M 297.1

    *****

    Bărbații din poziții de răspundere sunt în primejdia de a fi zdrobiți sub multele poveri pe care le poartă, dar Dumnezeu nu impune nimănui poveri prea grele de purtat. El apreciază fiecare greutate înainte de a îngădui ca ea să apese asupra inimii celor care sunt împreună lucrători cu El. Fiecăruia dintre lucrătorii Săi, Tatăl nostru ceresc îi spune: “Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini”. (Psalmii 55, 22.) Purtătorii de poveri să creadă că El va purta orice sarcină, fie mare, fie mică.7M 297.2

    Isus consimte să poarte poverile noastre numai când ne încredem în El. El zice: “Veniți la Mine toți cei obosiți și greu împovărați; dați-Mi Mie sarcina voastră; lăsați pe seama Mea să fac ceea ce e cu neputință pentru om să facă.” Să ne încredem în El. Neliniștea e oarbă și nu poate discerne viitorul. Dar Isus vede sfârșitul de la început și, în orice greutate, El are calea Sa pregătită pentru a da ajutor. Rămânând în Hristos, putem face totul prin Acela care ne întărește.7M 297.3

    Din cauza unor lucrători neconsacrați, lucrurile vor merge uneori rău. Poate că veți plânge din cauza rezultatelor relei căi a altora; dar nu vă neliniștiți. Lucrarea este sub supravegherea binecuvântatului nostru Domn. Tot ce cere El este ca lucrătorii să se prezinte la El pentru a-și lua ordinele și să asculte de îndrumările Lui. Toate compartimentele lucrării Lui — comunitățile, misiunile, școlile de Sabat și instituțiile noastre — sunt purtate pe inima Lui. De ce să ne neliniștim? Dorința aprinsă de a vedea biserica plină de viață trebuie să fie temperată printr-o deplină încredere în Dumnezeu; deoarece “fără Mine”, zice marele Purtător de poveri, “nu puteți face nimic”. “Vino după Mine”. El merge în frunte; noi trebuie să mergem după El.7M 298.1

    Nimeni să nu-și supra-împovăreze puterile date de Dumnezeu cu eforturi de a face ca lucrarea Domnului să înainteze mult mai repede. Puterea omului nu poate grăbi lucrarea; cu aceasta trebuie să fie unită puterea inteligențelor cerești. Numai în felul acesta poate fi dusă la desăvârșire lucrarea lui Dumnezeu. Un Pavel poate sădi, un Apolo poate uda, dar Dumnezeu este Cel care face să crească. În simplitate și smerenie omul trebuie să conlucreze cu uneltele cerești, făcând totdeauna tot ce poate mai bine și totuși dându-și totdeauna seama că Dumnezeu este Marele Maestru lucrător. El nu trebuie să cultive deprinderea de a considera că puterile personale îi sunt îndestulătoare deoarece, în felul acesta, își va istovi rezerva de putere și își va nimici puterile mintale și fizice. Chiar dacă toți lucrătorii care poartă acum poverile cele mai grele ar fi puși la o parte, lucrarea lui Dumnezeu va merge înainte. Să temperăm dar zelul nostru în lucrare prin rațiune; să oprim eforturile noastre de a face ceea ce numai singur Domnul poate realiza.7M 298.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents