Lucrarea pentru membrii bisericii

Avem de dus lumii o solie de la Domnul — o solie care trebuie să fie dusă în plinătatea bogată a puterii Duhului Sfânt. Servii Domnului să se străduiască să vadă nevoia de a căuta să salveze pe cei pierduți. Trebuie să se facă apeluri directe către cei neconvertiți. “Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?” i-au întrebat fariseii pe ucenicii Domnului Hristos. Iar Mântuitorul a răspuns: “N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. (Matei 9, 11.13.) Aceasta este lucrarea pe care ne-a dat-o nouă. Și niciodată nu a fost o mai mare nevoie de ea ca în timpul de față.7M 18.1

Dumnezeu n-a dat servilor Săi lucrarea de a îndrepta lucrurile în comunități. Abia s-a făcut lucrul acesta, în aparență, că el trebuie să fie făcut din nou. Membrii bisericii, pentru care se manifestă o astfel de grijă și osteneli, devin debili din punct de vedere religios. Dacă nouă zecimi din eforturile depuse pentru cei care cunosc adevărul s-ar depune pentru aceia care n-au auzit niciodată adevărul, cât de mult mai mare ar fi înaintarea realizată! Dumnezeu și-a reținut binecuvântările deoarece poporul Său n-a lucrat în armonie cu îndrumările Sale.7M 18.2

Faptul că pastorii noștri cheltuiesc pentru ei timp și talente care ar trebui folosite pentru cei neconvertiți aduce debilitate acelora care cunosc adevărul. În multe dintre comunitățile noastre de oraș, deserventul cultic predică Sabat după Sabat, și Sabat după Sabat membrii bisericii vin la casa lui Dumnezeu fără să aibă ceva de spus cu privire la binecuvântările primite datorită binecuvântărilor împărțite de ei altora. Ei nu au lucrat în cursul săptămânii pentru a pune în practică învățătura dată lor în Sabat. Atâta vreme cât membrii bisericii nu fac nici un efort pentru a da și altora din ajutorul ce le-a fost dat, în chip firesc urmează o slăbire spirituală.7M 18.3

Cel mai mare ajutor ce poate fi dat poporului nostru este acela de a-i învăța să lucreze pentru Dumnezeu și să depindă de El, și nu de slujitorii Lui. Să se deprindă să lucreze așa cum a lucrat Domnul Hristos. Să se alăture oștirii lucrătorilor Lui și să facă o slujbă credincioasă pentru El.7M 19.1

Sunt situații când e bine ca predicatorii noștri să țină în Sabat, în comunitățile noastre, cuvântări scurte pline de viața și de iubirea Domnului Hristos. Dar membrii bisericii nu trebuie să aștepte o predică în fiecare Sabat.7M 19.2

Să ne amintim că noi suntem străini și călători pe pământul acesta, căutând o patrie mai bună, și anume una cerească. Să lucrăm cu o așa râvnă, cu o așa consacrare, încât păcătoșii să fie atrași la Hristos. Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se unească cu El în marea și grandioasa lucrare de salvare de suflete. Membrii bisericii să-și facă în chip credincios partea de lucru în timpul săptămânii, iar în Sabat să povestească experiența lor. Adunarea va fi atunci ca o hrană dată la timp potrivit, aducând tuturor celor prezenți viață și o putere nouă. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra așa cum a lucrat Hristos pentru convertirea păcătoșilor, mărturiile depuse de ei în Sabat la serviciul divin vor fi pline de putere. Cu bucurie ei vor povesti experiența scumpă câștigată lucrând pentru alții.7M 19.3

*****

Pastorii noștri nu trebuie să-și consume timpul lucrând pentru aceia care au primit adevărul. Cu iubirea Domnului Hristos arzând în inima lor, ei trebuie să pornească pentru a câștiga pe păcătoși la Mântuitorul. Ei trebuie să semene semințele adevărului pe lângă toate apele. Un loc după altul trebuie să fie vizitat, comunitate după comunitate trebuie să fie înființată. Aceia care iau poziție pentru adevăr trebuie să fie organizați în comunități și după aceea slujitorul Domnului să meargă mai departe spre alte locuri tot atât de importante.7M 19.4

De îndată ce o comunitate a fost organizată, servul Domnului să-i pună la lucru pe membrii ei. Ei vor avea nevoie să fie învățați cum să lucreze cu succes. Servul Domnului să consacre o mai mare parte din timpul său pentru educare decât pentru predicare. El să-i învețe pe membri cum să împartă altora cele ce au ajuns să cunoască. Deși noii convertiți trebuie să fie învățați să ceară sfat de la cei cu mai multă experiență în lucrare, ei trebuie să fie învățați în același timp să nu-l așeze pe pastor în locul lui Dumnezeu. Deservenții nu sunt decât ființe omenești, oameni supuși slăbiciunilor. Domnul Hristos e Acela la care trebuie să privim pentru îndrumare. “Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.” “Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har.” (Ioan 1, 14.16.)7M 20.1

Puterea Evangheliei trebuie să vină asupra grupelor formate, pregătindu-le pentru slujire. Unii dintre noii convertiți vor fi așa de mult umpluți cu puterea lui Dumnezeu, încât de îndată vor intra în lucrare. Ei vor lucra atât de zelos, încât nu vor avea nici timp și nici dispoziție de a slăbi mâinile fraților lor prin critici lipsite de amabilitate. Singura lor dorință va fi aceea de a duce adevărul în locurile ce încă nu au fost atinse.7M 20.2

Domnul mi-a arătat lucrarea care trebuie să fie făcută în orașele noastre. Credincioșii din aceste orașe pot să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea locuinței lor. Ei trebuie să lucreze în liniște și umilință, purtând cu ei oriunde merg atmosfera cerului. Dacă eul nu este luat în seamă, ci ținut în supunere, arătând totdeauna către Domnul Hristos, puterea influenței lor va fi simțită.7M 20.3

Când un lucrător se consacră fără rezerve slujirii lui Dumnezeu, el câștigă o experiență care-l face în stare să lucreze tot mai cu succes pentru Domnul. Puterea care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să atragă și el pe alții la Hristos. Poate că nu i se va încredința niciodată lucrarea de orator public, dar el nu e mai puțin un serv al lui Dumnezeu; iar lucrarea lui dă dovadă că el e născut din Dumnezeu.7M 21.1

Nu e planul lui Dumnezeu ca predicatorii să fie lăsați să îndeplinească singuri partea cea mai mare a lucrării de a semăna semințele adevărului. Bărbați care nu sunt chemați la lucrarea de predicare trebuie să fie încurajați să lucreze pentru Dumnezeu potrivit cu feluritele lor însușiri. Sute de bărbați și de femei care acum stau fără lucru ar putea face o lucrare bine primită. Ducând adevărul în familiile prietenilor și vecinilor lor, ei ar putea să facă o mare lucrare pentru Domnul. Dumnezeu nu caută la fața omului. El va folosi creștini smeriți și devotați, chiar dacă nu au o educație atât de desăvârșită ca alții. Unii ca aceștia să se angajeze în slujba Lui, făcând lucrare din casă în casă. Șezând la gura sobei, ei pot face — dacă sunt umili, curtenitori și evlavioși — mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale familiilor decât ar putea face un predicator consacrat.7M 21.2

*****

Pentru ce nu simt credincioșii o grijă mai mare și mai zeloasă pentru cei care sunt departe de Hristos? Pentru ce nu se adună laolaltă doi sau trei să se roage călduros lui Dumnezeu pentru salvarea unei anumite persoane și apoi a alteia? În comunitățile noastre să se formeze grupe pentru slujire. Diferiți credincioși să se unească și să lucreze ca pescari de oameni. Să se străduiască să adune suflete din stricăciunea lumii și să le aducă la curăția mântuitoare a iubirii lui Hristos.7M 21.3

Formarea de grupe mici ca bază a efortului creștin mi-a fost prezentată de Cineva care nu poate greși. Dacă sunt mulți membri în comunitate, ei să fie organizați în grupe mici, pentru a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci pentru necredincioși. Dacă într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc adevărul, ei să se organizeze ca o grupă de lucrători. Ei să păstreze legătura unirii nezdruncinate, strângându-se laolaltă în iubire și unire, încurajându-se unul pe altul să meargă înainte, fiecare câștigând curaj și putere din sprijinul celorlalți. Ei să dea pe față îngăduință și răbdare creștină, nerostind cuvinte pripite, folosind talentul vorbirii pentru a se zidi unul pe altul în credința cea sfânta. Să lucreze în iubire creștină pentru cei din afară de staul, uitând de sine în străduința lor de a-i ajuta pe alții. Lucrând și rugându-se în Numele Domnului Hristos, numărul lor va crește; deoarece Mântuitorul zice: “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri”. (Matei 18, 19.)7M 21.4