Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 26 — Iubirea frățească

    Iubirea aduce bucurie — Doresc să mă adresez fraților mei de pretutindeni: Cultivați dragostea lui Hristos! Iubirea trebuie să se reverse din sufletele creștinilor asemenea unui izvor de apă în deșert, care împrospătează și înfrumusețează existența, aducând fericire, pace și bucurie atât în propria lor viață, cât și în viețile celorlalți. — Testimonies for the Church 5:565 (1889).1MCP 240.1

    Exemplul unei iubiri neegoiste este irezistibil — Cu cât caracterele noastre sunt mai asemănătoare caracterului lui Hristos, cu atât iubirea noastră față de aceia pentru care El s-a jertfit este mai mare. Creștinii care manifestă unii față de alții spiritul unei iubiri lipsite de egoism aduc pentru Hristos o mărturie, pe care necredincioșii nu o pot nega și în fața căreia nu pot rezista. Puterea unui asemenea exemplu este inestimabilă. Nimic nu va învinge cu un atât de mare succes planurile lui Satana și ale emisarilor lui și nimic nu va contribui într-o asemenea măsură la zidirea împărăției Răscumpărătorului, cum o va face iubirea lui Hristos, manifestată de către membrii bisericii. — Testimonies for the Church 5:167, 168 (1882).1MCP 240.2

    Egoismul poate înăbuși dezvoltarea dragostei — Iubirea este un principiu activ; ea face ca binele altora să reprezinte obiectivul nostru permanent, împiedicându-ne de la săvârșirea unor fapte negândite, care ne pot abate de la atingerea țintei de a câștiga sufletele pentru Hristos. Iubirea nu caută binele ei propriu. Ea nu îi îndeamnă pe oameni să caute confortul și satisfacția personală. Ceea ce înăbușă adesea dezvoltarea iubirii este atenția pe care o acordăm eului nostru. — Testimonies for the Church 5:124 (1882).1MCP 240.3

    Umilința este roada iubirii — Iubirea nu caută înălțarea de sine. Ea este caracterizată de o atitudine umilă, care nu determină niciodată pe cineva la orgoliu și înălțare de sine. Iubirea față de Dumnezeu și față de semeni nu se manifestă niciodată prin gesturi lipsite de amabilitate și nici nu ne face să fim autoritari, căutători de greșeli sau aroganți. Iubirea nu este înfumurată. Inima în care domnește iubirea va tinde spre un comportament amabil, curtenitor și plin de compasiune în relațiile cu ceilalți, indiferent dacă aceștia sunt pe placul nostru sau nu și indiferent dacă ne respectă sau ne desconsideră. — Testimonies for the Church 5:123, 124 (1882).1MCP 241.1

    Adevărata iubire se evidențiază de la sine — Devotamentul pe care îl pretinde Dumnezeu se dezvăluie printr-o iubire neprefăcută față de sufletele pentru care și-a dat viața Hristos. Locuirea lui Isus în inimă se va manifesta prin aceeași iubire pe care a arătat-o El Însuși față de ucenicii Săi. Adevărații Săi copii vor acorda întâietate celorlalți. Ei nu vor căuta partea leului, indiferent de circumstanțe, deoarece nu consideră că talentele lor sunt superioare talentelor altora. Când se întâmplă astfel, iubirea pe care Hristos a manifestat-o pentru sufletele oamenilor se va evidenția de la sine — o iubire fără egoism, fără prefăcătorie, care preferă binele altora în locul intereselor personale. — Manuscript 121, 1899.1MCP 241.2

    Iubirea transformă caracterul — Celor care nu cunosc adevărul, descoperiți-le iubirea lui Isus, iar aceasta va transforma caracterul lor asemenea unui aluat. — Testimonies for the Church 8:60 (1904).1MCP 241.3

    O iubire egoistă — Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să înțeleagă faptul că, pentru a-L glorifica pe El, afecțiunile lor trebuie să fie îndreptate spre aceia care au cea mai mare nevoie.... Când ne ocupăm de asemenea oameni, noi trebuie să evităm orice urmă de egoism în cuvinte, fapte sau atitudini și să îi tratăm la fel, indiferent de situația lor socială sau materială. Iubirea, care ne face să le adresăm cuvinte amabile unora, în timp ce pe alții îi tratăm cu răceală și indiferență, nu este iubire, ci egoism. În nici un caz, aceasta nu va contribui la bunăstarea sufletelor sau la glorificarea lui Dumnezeu. Iubirea noastră ... nu este destinată în exclusivitate unor persoane deosebite, în timp ce altele rămân neglijate. Sparge-ți vasul, și parfumul va umple casa. — Manuscript 17, 1899. (Our High Calling, 231.)1MCP 241.4

    Abilitatea nu este un substituent al iubirii — Fariseismul și lauda de sine pot fi întâlnite din abundență, dar acestea nu vor câștiga niciodată suflete pentru Hristos. O iubire curată și sfântă, care să reprezinte iubirea exemplificată în viața și activitatea lui Hristos, este ca un parfum sfânt. Asemenea mirului de nard care a curs din vasul spart de Maria, parfumul iubirii se revarsă în întreaga încăpere. Dacă sunt impregnate de iubire, elocvența, cunoașterea adevărului și talentele deosebite sunt însușiri prețioase. Dar simpla abilitate și exercitarea talentelor în sine nu pot lua locul iubirii. — Testimonies for the Church 6:84 (1900).1MCP 242.1

    Generozitatea este o dovadă a iubirii — Un spirit creștin, dorința sinceră de a împărtăși altora binecuvântările primite din partea lui Dumnezeu, dispoziția de a renunța la sine și de a sacrifica pentru a contribui la progresul cauzei lui Dumnezeu și la alinarea suferinței umane, toate acestea constituie dovada iubirii noastre. Nu trebuie să neglijăm nici o ocazie de a ne manifesta generozitatea. Când lucrăm asemenea unor ispravnici credincioși ai harului lui Dumnezeu, noi dovedim că am trecut de la moarte la viață. Dumnezeu ne-a oferit binecuvântările Sale; El ne-a făgăduit că, dacă suntem credincioși în isprăvnicia noastră, vom aduna în cer comori nepieritoare. — The Review and Herald, 15 mai, 1900.1MCP 242.2

    Dovada uceniciei este iubirea veritabilă — Oricât de impresionante ar fi declarațiile cuiva, dacă inima lui nu este plină de iubirea lui Hristos, el nu este un adevărat ucenic și urmaș al lui Hristos. Chiar dacă ar avea o credință atât de mare, încât să manifeste puterea de a face minuni, dacă nu are iubire, credința lui este lipsită de valoare. El poate fi foarte generos; dar, dacă își dăruiește bunurile celor săraci din alte motive decât din iubire, faptele lui nu vor fi răsplătite prin favoarea lui Dumnezeu. Zelul lui poate fi atât de mare, încât să sufere martirajul, dar, dacă nu este mânat de iubire, el va fi privit de Dumnezeu ca un ipocrit ambițios sau un entuziast înșelat. — The Acts of the Apostles, 318, 319 (1911).1MCP 242.3

    Inima în care guvernează iubirea — O inimă în care guvernează iubirea nu se lasă copleșită de pasiunea răzbunării împotriva unor jigniri pe care mândria și iubirea de sine le consideră intolerabile. Iubirea nu este bănuitoare, ci interpretează întotdeauna în maniera cea mai favorabilă motivațiile și faptele altora. — Testimonies for the Church 5:168, 169 (1882).1MCP 243.1

    Atacurile armatelor lui Satana și pericolele care pândesc sufletul necesită angajarea tuturor resurselor interioare ale lucrătorilor lui Dumnezeu. Orice manifestare de mânie trebuie să fie stăpânită. Degradarea și răutatea oamenilor trebuie să fie întâmpinate cu iubirea, răbdarea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 6:237 (1900).1MCP 243.2

    Trăsăturile eului corectate — Când omul este părtaș al naturii divine, iubirea lui Hristos va constitui principiul fundamental al sufletului lui, iar eul și trăsăturile lui vor înceta să mai fie manifestate. — Testimonies for the Church 6:52 (1900).1MCP 243.3

    Numai iubirea lui Hristos poate vindeca — Numai o iubire care izvorăște din inima lui Hristos poate aduce vindecarea sufletului. Sufletul celui degradat de păcat poate fi înnoit numai dacă iubirea lui Dumnezeu străbate ființa sa, asemenea sevei care se răspândește într-un copac sau asemenea sângelui care străbate trupul. — Education, 114 (1903).1MCP 243.4

    Pregătit pentru orice încercare — Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat vor manifesta spiritul lui Hristos și o dragoste fierbinte față de frații lor. Cu cât relația unei persoane cu Dumnezeu este mai strânsă, cu atât simțămintele ei vor fi mai intens concentrate spre Hristos și va fi tot mai puțin tulburată de greutățile și încercările vieții. — Testimonies for the Church 5:483, 484 (1889).1MCP 243.5

    O relație frățească nu poate fi niciodată realizată prin compromis — Aceia care-L iubesc pe Isus și sufletele pentru care S-a jertfit El vor căuta lucrurile care aduc pacea. Dar, în eforturile lor de a preveni discordia, trebuie să fie atenți să nu sacrifice adevărul de dragul păcii și principiile de dragul evitării disensiunilor. Adevărata relație de frățietate nu poate fi menținută niciodată cu prețul compromisului. Pe măsură ce creștinii se apropie tot mai mult de modelul lui Hristos și pe măsură ce spiritul și faptele lor sunt tot mai curate, ei vor simți imediat veninul otrăvitor al șarpelui. Un creștinism autentic incită opoziția fiilor neascultării ... pacea și armonia care se realizează prin intermediul concesiilor tacite nu sunt vrednice de numele pe care îl poartă. Când este vorba de anumite deosebiri de nuanță în privința unor opinii omenești, uneori este bine să fie făcute concesii; dar în privința principiilor, nu trebuie sacrificată nici măcar o iotă, cu scopul de a realiza armonia. — The Review and Herald, 16 ianuarie, 1900.1MCP 244.1

    Imparțialitatea iubirii divine — Hristos a venit în această lume, aducând un mesaj al iertării și milei. El a pus temeliile unei religii prin care evreii și neamurile, albii și negrii, cei liberi și sclavii sunt uniți într-o relație de frățietate și recunoscuți ca egali în ochii lui Dumnezeu. Iubirea Mântuitorului pentru ființa umană nu cunoaște limite. El vede în fiecare o capacitate potențială de dezvoltare. Toți aceia pentru care și-a dăruit viața sunt binecuvântați de Isus cu putere și speranță. — Testimonies for the Church 7:225 (1902).1MCP 244.2

    Omenirea unită într-o relație de frățietate în familia lui Dumnezeu — Iubirea de frați este o însușire sfântă. Recunoscând demnitatea pe care Dumnezeu a acordat-o ca drept al ființei umane, iubirea creștină — cu mult mai nobilă, mai statornică, mai amabilă, mai neegoistă decât orice manifestare de dragoste întâlnită până în prezent — integrează în această mare lucrare bunăvoința, delicatețea și amabilitatea creștină și unește omenirea într-o relație de frățietate, care se realizează în virtutea acceptării fiecăruia în familia lui Dumnezeu. Demnitatea creștină trebuie să fie cultivată neîncetat spre slava și onoarea lui Dumnezeu. — Letter 10, 1897. (The S. D. A. Bible Commentary 5:1140, 1141.)1MCP 244.3

    Dragostea pentru suflete dovedește dragostea față de Dumnezeu — Iubirea manifestată în viața de renunțare la sine și sacrificiu a lui Isus trebuie să se vadă în viețile urmașilor Lui. Noi suntem chemați să “umblăm pe urmele Sale”.... A trăi în lumina călăuzitoare a cerului este un privilegiu de care ne bucurăm. Enoh a umblat cu Dumnezeu în același fel și nu a fost mai ușor de trăit o viață neprihănită în timpul său decât este pentru noi în aceste zile. Lumea din timpul lui Enoh nu era mai favorabilă decât acum pentru creșterea în har și sfințire.... Trăim în timpul ultimelor zile ale istoriei și trebuie să primim putere din aceeași Sursă. Noi trebuie să umblăm cu Dumnezeu....1MCP 245.1

    Dumnezeu vă cere să angajați în lucrare toate puterile voastre. Fiecare va trebui să dea socoteală pentru binele pe care l-ar fi putut face, dacă ar fi luat o atitudine corectă. Acesta este un timp în care sunteți chemați să fiți împreună lucrători cu Hristos și cu îngerii cerului. Sunteți gata? Există printre voi suflete care au nevoie de ajutor. Simțiți voi povara de a le aduce la cruce? Aduceți-vă aminte fără încetare că măsura dragostei pe care o aveți pentru Dumnezeu este dovedită de dragostea față de frați și față de sufletele care se pierd fără Hristos. — The Review and Herald, 9 ianuarie, 1990.1MCP 245.2

    Dorința lui Hristos este o iubire desăvârșită în biserică — Isus ar fi putut face să strălucească lumina asupra celor mai întunecate mistere ale științei, dar El nu a dorit să irosească nici o clipă destinată descoperirii științei mântuirii. Timpul Său, cunoștințele Sale, capacitățile Sale intelectuale și întreaga Sa viață în sine au fost dedicate în exclusivitate mântuirii sufletelor. O, ce iubire, ce iubire fără asemănare!1MCP 245.3

    Comparați eforturile noastre vagi, lipsite de entuziasm și pe jumătate paralizate cu lucrarea Domnului Isus. Ascultați cuvintele Sale rostite în rugăciunea către Tatăl: “Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei”. (Ioan 17, 26.) Cât de profunde, de vaste și de cuprinzătoare sunt aceste cuvinte! Domnul Isus dorește să-și manifeste iubirea prin intermediul fiecărui membru al trupului Său, biserica, pentru ca puterea de viață a iubirii să fie transmisă fiecărei părți a trupului și să locuiască în noi întocmai cum locuiește în El. În acest fel, Dumnezeu Își poate arăta iubirea față de omul căzut ca și când ar fi prezent în persoana propriului Său Fiu. Aceasta este ceea ce dorește Dumnezeu de la noi și nimic mai puțin nu L-ar putea mulțumi. — Manuscript 11, 1892.1MCP 245.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents