Capitolul 3 — Pericole în psihologie

Satana, un cercetător al minții — Timp de sute de ani, Satana a făcut experimente asupra proprietăților minții umane și a ajuns la o bună cunoaștere a acestui domeniu. În zilele din urmă, prin acțiunile sale subtile, el creează o legătură între propria sa minte și mintea umană, căreia îi inoculează gândurile lui personale. Această lucrare este realizată într-o manieră atât de înșelătoare, încât aceia care acceptă călăuzirea lui Satana nu sunt conștienți că se află sub conducerea și voința celui rău. Marele înșelător speră să dezorienteze mintea oamenilor până acolo, încât aceasta să nu mai poată recepționa nimic altceva în afară de vocea lui. — Letter 244, 1907. (Medical Ministry, 111.)1MCP 18.1

Satana este maestrul metodelor subtile — Prin metodele sale subtile, Satana se străduiește fără încetare să influențeze mintea oamenilor. Fiind o creație strălucită a lui Dumnezeu, Satana este un maestru al psihologiei, dar însușirile lui nobile au fost angajate în scopul de a se opune și de a anihila efectele îndrumărilor Celui Prea Înalt. — The Signs of the Times, 18 septembrie, 1893. (Our High Calling, 210.)1MCP 18.2

El vine deghizat — Noi suntem confruntați cu planurile și metodele distrugătoare ale lui Satana la fiecare pas. Trebuie să ne amintim neîncetat că el vine la noi deghizat, ascunzându-și motivele și caracterul ispitelor sale. Pentru ca noi să nu-l putem recunoaște, Satana apare îmbrăcat în lumină și învăluit în veșminte imaculate de înger. Dacă nu vom fi extrem de precauți și nu vom cerceta cu atenție planurile sale, vom fi înșelați. — Manuscript 34, 1897. (Our High Calling, 88.)1MCP 18.3

Greșita utilizare a științelor în domeniul minții — În aceste zile, când scepticismul și necredința ni se prezintă atât de des îmbrăcate în hainele științei, trebuie să fim pregătiți la fiecare pas. Prin aceste mijloace, marele nostru adversar înșeală mii de oameni, pe care îi determină să slujească propriei sale voințe. Avantajul pe care îl are de pe urma științelor, a acelor științe care se ocupă de mintea umană, este imens. În acest domeniu, el se strecoară asemenea unui șarpe, pentru a distruge lucrarea lui Dumnezeu.1MCP 19.1

Această manieră de infiltrare, prin intermediul științelor, este bine gândită. Satana se apropie de oamenii acestei generații pe o cale și mai directă, prin intermediul frenologiei, psihologiei și mesmerismului, [Notă: În această declarație, publicată în The Signs of the Times, 6 noiembrie, 1884 (Semnele Timpului), Ellen White a redat în cea mai mare parte și oarecum mai explicit o declarație publicată inițial în The Review and Herald, 18 februarie, 1862, declarație aflată în prezent în Testimonies for the Church 1:290-302 (Mărturii pentru Comunitate).]1MCP 19.2

Referirea la frenologie, psihologie și mesmerism, așa cum sunt asociate aici pentru a descrie maniera în care Satana pune stăpânire pe mintea omenească, poate părea oarecum neînțeleasă celor care nu sunt familiarizați cu literatura și curentele timpului. Lucrările științifice dedicate psihologiei și îngrijirii bolnavilor conțin, pe ultimele pagini, liste publicitare privitoare la literatura publicată în domeniu. Una dintre aceste lucrări, The Water Cure Manual (Manual de tratament prin folosirea apei), (284 de pagini), publicată în 1850 de către Fowlers și Wells, conține la sfârșit o listă cu șaizeci și cinci de cărți diferite în domeniul sănătății mintale și fizice și, printre acestea, douăzeci și trei sunt dedicate frenologiei, psihologiei, mesmerismului și clarviziunii. Reproducem aici câteva exemple:1MCP 19.3

Elements of Animal Magnetism; or, Process and Practicai Application for Relieving Human Sufferings (Noțiuni de magnetism animal; sau Procesul și aplicația practică pentru alinarea suferințelor omenești).1MCP 19.4

Familiar Lessons on Phrenology and Physiology (Lecții obișnuite de frenologie și fiziologie).1MCP 19.5

Fascination; or the Philosophy of Charming (Fascinația; sau filozofia atracției încântătoare) (Magnetism). Expune principiile vieții.1MCP 19.6

Lectures on the Philosophy of Mesmerism and Clarvoyance (Prelegeri despre filozofia mesmerismului și a clarviziunii).1MCP 19.7

Psychology, or Science of the Soul (Psihologia sau știința sufletului). Joseph Haddock.1MCP 19.8

Phrenology and Scriptures (showing their harmony) [Frenologia și Scripturile (prezentând armonia dintre ele)]. Rev. John Pierpont.1MCP 19.9

Philosophy of Electrical Psyhology (Filozofia psihologiei electrice). John Bovee Dods.1MCP 19.10

În cartea dr. Sylvester Graham, Lectures on the Science of Human Life (1865), la pagina 650, ce conține “O schiță biografică a autorului”, sunt prezentate multe asemenea lucrări, grupate de această dată sub titluri ca “Lucrări în domeniul frenologiei”, “Hidropatie; sau Cura de apă”, “Psihologie bazată pe mesmerism” etc. în raportul de șase pagini al “Vieții lui Sylvester Graham”, aproape o pagină este dedicată “descrierii frenologiei”. Prin urmare, Ellen White scria despre lucruri care erau foarte mediatizate la data aceea. — Compilatorii], iar utilizarea unor asemenea mijloace va caracteriza eforturile sale până aproape de încheierea timpului de încercare. În acest fel, mii de minți omenești au fost și sunt otrăvite și conduse la necredință.1MCP 19.11

În timp ce se crede că o minte poate să influențeze într-un mod atât de minunat o altă minte, Satana, care este pregătit să profite la maximum de orice situație, se interferează în acest proces de comunicare și acționează asupra ambelor minți. Datorită lucrărilor mărețe și bune pe care afirmă că le realizează, cei care se dedică acestor științe se înalță pe ei înșiși în slăvi, dar sunt prea puțin conștienți de natura și dimensiunile influenței spre rău, căreia îi deschid calea cu bucurie. În activitatea lor există o putere falsă, care acționează prin semne și minuni mincinoase — pentru amăgirea celor ce nu au dobândit neprihănirea. Stimate cititor, ferește-te de influența acestor științe, deoarece conflictul dintre Hristos și Satana nu s-a încheiat încă.1MCP 20.1

Neglijarea rugăciunii îi predispune pe oameni să se încreadă în propriile lor puteri și, în felul acesta, ușa ispitei este deschisă. În multe situații, imaginația este captivată de descoperirile științifice, iar oamenii sunt lăudați pentru perspicacitatea propriei lor inteligențe. Științele care tratează mintea umană sunt foarte apreciate. Exercitate într-un cadru legitim, ele sunt folositoare, dar Satana și agenții săi puternici le utilizează pentru a înșela și distruge sufletele. Principiile și tehnicile sale sunt acceptate ca fiind inspirate de Dumnezeu și, în felul acesta, Satana își primește închinarea dorită. Lumea, despre care se presupune că beneficiază atât de mult de pe urma frenologiei și a magnetismului animal, nu a fost niciodată atât de pervertită cum este acum. Prin intermediul acestor științe, este nimicită virtutea și se pun temeliile spiritismului. — The Signs of the Times, 6 noiembrie, 1884. (Selected Messages 2:351, 352.)1MCP 20.2

Lucrarea sa este aceea de a dezorienta mintea umană — Satana pătrunde în interiorul ființei umane până acolo, încât se interpune chiar și în relația dintre Dumnezeu și om. Obiectivul său este acela de a dezorienta mintea. Diavolul își așterne umbra lui întunecată de-a lungul căilor noastre, pentru ca, în corupția morală și în valul de nelegiuire care se află în lume, omul să nu-L mai poată înțelege pe Dumnezeu. Deci, ce avem de gând să facem în această situație? Vom permite noi ca întunericul să persiste? Nu.1MCP 21.1

Există o putere care ne stă la dispoziție și care va aduce lumina cerului în lumea noastră întunecată. Hristos se află în cer și El va aduce lumina cerului, va risipi întunericul și va face ca strălucirea slavei Sale să pătrundă în interiorul ființei noastre. Atunci, în ciuda corupției, a poluării și degradării care ne înconjoară, noi vom putea discerne lumina divină.1MCP 21.2

Nu trebuie să ne descurajăm în fața nelegiuirii neamului omenesc și nu trebuie să păstrăm această impresie în permanență în mintea noastră. Noi nu trebuie să privim la corupția lumii.... Ce avem deci de făcut? Care este lucrarea noastră? Să vedem “ce dragoste ne-a arătat Tatăl”. (1 Ioan 3, 1.) — Manuscript 7, 1888.1MCP 21.3

Metode subtile în locul atacului deschis și îndrăzneț — Dacă Satana ar fi declanșat un atac deschis și îndrăzneț împotriva creștinilor, ei ar fi fost determinați să apeleze imediat la ajutorul puternicului lor Eliberator, care ar fi pus adversarul pe fugă. De obicei, Satana nu acționează în felul acesta. El este foarte priceput și știe că cea mai eficientă metodă de a-și atinge scopurile este aceea de a se prezenta în fața sărmanului om decăzut, luând înfățișarea unui înger de lumină. Sub această deghizare, Satana acționează asupra minții, urmărind să o devieze de pe calea cea dreaptă și sigură. Dintotdeauna, ambiția sa a fost aceea de a contraface lucrarea lui Hristos și de a-și dovedi puterea și pretențiile sale. El înșeală niște muritori sărmani, determinându-i să interpreteze lucrările și minunile lui Hristos pe baza unor principii științifice și creează impresia că acestea sunt rezultatul îndemânării și puterii umane. În felul acesta, Satana încearcă, dacă este posibil, să distrugă credința multora în Hristos ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu. — The Signs of the Times, 6 noiembrie, 1884.1MCP 21.4

Obiectivul său special îl constituie mintea celor tineri — Lucrarea specială a lui Satana, în aceste zile din urmă, este aceea de a lua în stăpânire mintea tinerilor, de a corupe gândirea lor și de a le stârni pasiunile. În calitate de ființe morale libere, ei trebuie să-și controleze gândurile, orientându-le în direcția cea bună. — Appeal to Mothers, 30. (Our High Calling, 337.)1MCP 22.1

Satana stăpânește mintea care nu este condusă de Duhul Sfânt — Puțini sunt aceia care cred că omenirea a ajuns într-o stare atât de decăzută, atât de profund înrăită și într-o opoziție atât de disperată față de Dumnezeu, cum este în realitate. “Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu: căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună”. (Romani 8, 7.)1MCP 22.2

Când omul nu se află sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, Satana poate să-i modeleze mintea după propriile lui dorințe. El distruge toate capacitățile raționale pe care reușește să le ia în stăpânire. Satana se află în opoziție totală față de Dumnezeu. Opiniile, concepțiile, preferințele, deciziile, planurile și realizările sale nu conțin nici cea mai vagă asemănare cu lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și le aprobă. Toate lucrările lui Satana sunt motivate de o delectare și de o plăcere deosebită față de toate acele lucruri pe care Dumnezeu le disprețuiește. Prin urmare, întreaga existență a diavolului este orientată și dezvoltată împotriva lui Dumnezeu.1MCP 22.3

Această deosebire radicală între bine și rău conduce la un război deschis împotriva celor care se străduiesc să umble pe calea Domnului. Ei [cei care se opun adevărului] vor numi lumina întuneric și întunericul lumină; binele rău și răul bine. — Letter 8, 1891.1MCP 22.4

De la Adam și până în zilele noastre — Satana a perseverat în aplicarea aceleiași strategii prin care a înșelat-o pe Eva, până când, în cele din urmă, a reușit să pună stăpânire asupra minții tuturor oamenilor care au acceptat minciunile lui. De la Adam și până în zilele noastre, Satana și-a păstrat aceeași metodă de înșelare prin contrafacere, acționând asupra minții omenești. — Manuscript 19, 1894.1MCP 22.5

Aceia care cunosc adevărul reprezintă ținte speciale — Prin inspirarea unor simțăminte contradictorii și prin prezentarea unor exemple derutante, Satana acționează în mod discret, pentru a produce confuzie în mintea acelora care cunosc adevărul. Dacă nu se vor pocăi și dacă nu vor fi convertiți, cei care trăiesc vieți duplicitare, care pretind că îi slujesc Domnului, în timp ce urmăresc să-și aducă la îndeplinire propriile lor planuri — planuri care obstrucționează însăși lucrarea pentru îndeplinirea căreia Domnul Hristos și-a sacrificat propria Sa viață, — vor fi înșelați de către vrăjmașul sufletelor. — Letter 248, 1907.1MCP 22.6

Satana distrage mintea prin subiecte controversate — El [vrăjmașul] ar fi încântat dacă ar reuși să distragă mintea, îndreptând-o spre orice subiect prin care ar putea să creeze o divizare a opiniilor și să conducă poporul nostru la controverse. — Manuscript 167, 1897.1MCP 23.1

O minte care domină o altă minte — În influența pe care o minte este capabilă să o exercite asupra unei alte minți omenești, Satana descoperă adesea un mijloc extrem de eficient pentru infiltrarea răului. Această influență este atât de seducătoare, încât persoana care este prinsă în această practică este, de obicei, inconștientă de forța ei. Dumnezeu mi-a poruncit să adresez un avertisment împotriva acestui rău. — Letter 244, 1907. (Selected Messages 2:352.)1MCP 23.2

O putere spre bine; o putere spre rău — Atunci când este sfințită, influența unei minți asupra alteia reprezintă o mare putere spre bine, dar atunci când este exercitată de cei care I se opun lui Dumnezeu, aceasta constituie, în egală măsură, o mare putere spre rău. Satana s-a folosit de această putere pentru a insinua răul în mintea îngerilor, făcându-i să creadă că el urmărește binele universului. În calitate de heruvim strălucitor, Lucifer fusese așezat într-o poziție deosebit de înaltă; el era foarte iubit de către ființele cerești, iar influența lui asupra acestora era puternică. Mulți dintre ei au acordat atenție sugestiilor lui și i-au crezut cuvintele. “Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu s-a mai găsit în cer”. (Apocalipsa 12, 8.) — Letter 114, 1903. (The S.D.A. Bible Commentary 7:973.)1MCP 23.3

Nu trebuie să se acorde încredere gândirii unui singur om — Nu trebuia să se acorde încredere gândirii și judecății unui singur om, deoarece interesele aflate în joc au fost prea mari, iar aceasta nu a fost liberă de slăbiciunile și de erorile omenești. Nu există nici măcar o singură minte omenească atât de desăvârșită, încât să se afle în afara pericolului de a se lăsa influențată de motivații greșite sau de a înțelege lucrurile dintr-o perspectivă eronată. — Letter 41, 1891.1MCP 23.4

Satana urmărește mintea nesupravegheată — Satana urmărește cu atenție momentul în care mintea rămâne fără supraveghere, pentru ca atunci să o poată lua în stăpânire. Noi nu dorim să rămânem în necunoștință cu privire la metodele sale și nici nu dorim să fim cuceriți prin intermediul acestora. El este satisfăcut să privească picturile care îl reprezintă cu coarne și copite, deoarece este o ființă dotată cu inteligență; la început, Satana a fost un înger de lumină. — Manuscript 11, 1893.1MCP 24.1

Îngerii răi încearcă să distrugă voința omului — Dacă li s-ar permite, îngerii răi ar acționa [captiva și stăpâni] asupra minții umane, până când oamenii ar ajunge să fie complet lipsiți de voință și gândire independentă. — Manuscript 64, 1904.1MCP 24.2

Siguranță prin împotrivire — Deoarece sugestiile și propunerile diavolului urmăresc fără încetare să ne afecteze și să ne îndepărteze de la încrederea noastră în Dumnezeu, unica noastră posibilitate de a fi în siguranță este aceea de a nu-i acorda nici cea mai mică atenție. El se transformă într-un înger de lumină pentru a reuși să-și îndeplinească planurile într-o asemenea manieră, încât să nu reușim să discernem strategiile sale. Cu cât suntem mai șovăitori, cu atât mai eficiente vor fi influențele rătăcitoare pe care le exercită Satana asupra noastră. Angajarea în discuții și tratative cu el este periculoasă. Cu fiecare concesie pe care i-o facem, dușmanul va pretinde mai mult.1MCP 24.3

Unica noastră posibilitate de a fi în siguranță este aceea de a-l respinge cu promptitudine, chiar de la prima tentație spre neascultare. Prin meritele lui Hristos, Dumnezeu ne-a oferit suficient har pentru a ne împotrivi lui Satana și pentru a fi mai mult decât biruitori. Împotrivirea înseamnă succes. “Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi.” Împotrivirea trebuie să fie hotărâtă și perseverentă. Vom pierde tot ce am câștigat, dacă ne împotrivim astăzi, numai pentru a capitula mâine. — The Review and Herald, 8 aprilie, 1880. (Our High Calling, 95.)1MCP 24.4

Evitarea actelor necugetate — Există unii care se așează în mod iresponsabil în calea pericolelor și se expun la ispite din care numai o minune din partea lui Dumnezeu i-ar putea scăpa neafectați și nepătați. Acestea sunt acte necugetate, cu care Dumnezeu nu este de acord. În ispitirea lui Isus, Satana a citat una dintre făgăduințele referitoare la protecția lui Dumnezeu. El L-a provocat pe Mântuitorul lumii să se arunce de pe streașina templului, insinuând că, dacă ar avea încredere în Dumnezeu, nimic nu L-ar putea împiedica să Se arunce. Isus a înfruntat această ispită cu fermitate și a biruit-o pe temeiul Scripturii: “Este scris, să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. Folosind aceeași metodă de înșelare, care constă în prezentarea Scripturii ca argument al sugestiilor sale, Satana îi conduce pe oameni în locuri în care Dumnezeu nu le-a cerut să meargă. — The Review and Herald, 8 aprilie, 1880. (Our High Calling, 95.)1MCP 24.5

Credința veritabilă și încumetarea — Făgăduințele lui Dumnezeu nu ne-au fost date pentru ca noi să-I pretindem în mod ușuratic să ne ocrotească, în timp ce ne avântăm cu insolență în situații periculoase, încălcând legile naturii și sfidând capacitatea de judecată și prevedere pe care Dumnezeu ni le-a dăruit spre a le folosi. Aceasta nu ar fi o credință veritabilă, ci o încumetare.1MCP 25.1

Satana ne întâmpină cu bogăție, cu onoare lumească și cu plăcerile vieții. Aceste ispite sunt diversificate astfel, încât să poată avea acces la oameni din toate categoriile sociale, căutând să-i îndepărteze de Dumnezeu și să-i determine să-și slujească mai degrabă lor înșiși decât Creatorului. “Toate aceste lucruri ți le voi da ție”, i-a spus Satana lui Hristos. “Toate aceste lucruri ți le voi da ție”, îi spune Satana omului. “Toți acești bani, tot acest pământ, toate aceste puteri, bogății și onoruri ți le voi da ție”; iar omul este încântat, amăgit și atras în mod perfid, spre propria lui ruină. Dacă ne vom dedica inima și viața lucrurilor lumești, Satana va fi satisfăcut. — Letter 1a, 1872. (Our High Calling, 93.)1MCP 25.2

Mintea oamenilor este condusă fie de îngerii răi, fie de îngerii lui Dumnezeu — Mintea oamenilor este condusă fie de îngerii cei răi, fie de îngerii lui Dumnezeu. Mintea noastră este încredințată fie conducerii lui Dumnezeu, fie conducerii puterilor întunericului și ar fi bine să ne cercetăm pe noi înșine, pentru a vedea unde ne aflăm astăzi — sub stindardul însângerat al prințului Emanuel sau sub steagul negru al puterilor întunericului. — Manuscript 1, 1890. (The S.D.A. Bible Commentary 6:1120.)1MCP 25.3

Numai dacă îngăduim — Satana nu poate atinge mintea sau intelectul, dacă noi nu îi îngăduim aceasta. — Manuscript 17, 1893. (The S.D.A. Bible Commentary 6:1105.)1MCP 26.1

O gândire spirituală lucidă — Pentru a face distincție între grâu și pleavă, între știința lui Satana și știința Cuvântului adevărului, este necesară o gândire spirituală lucidă. Domnul Hristos, Marele Medic, a venit în lumea noastră pentru a le oferi acelora care Îl primesc sănătate, pace și un caracter desăvârșit. Evanghelia Sa nu constă în tehnicile și metodele superficiale pe care știința le utilizează pentru a prezenta o lucrare rea ca și cum ar fi o mare binecuvântare, pentru ca, ulterior, să se dovedească a fi un mare blestem. — Letter 130, 1901. (Our High Calling, 109.)1MCP 26.2

Rugăciunea va aduce biruința împotriva lui Satana — Rugăciunea însoțită de credință constituie marea putere a creștinului și va aduce o biruință garantată împotriva lui Satana. Acesta este motivul pentru care el ne sugerează gândul că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Hristos, Mijlocitorul nostru; și când noi Îi cerem în mod stăruitor ajutorul, oștirile lui Satana sunt alarmate. Neglijarea rugăciunii contribuie la atingerea obiectivelor sale, deoarece, în aceste condiții, minunile lui mincinoase au șanse sporite de a fi acceptate. Prezentându-și tentațiile înșelătoare, Satana va reuși să realizeze în ispitirea omului tot ceea ce nu a reușit să realizeze în ispitirea lui Hristos. — Testimonies for the Church 1:296 (1862).1MCP 26.3