Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii pentru comunitate, vol. 8

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Domnul Hristos, exemplul nostru

    St. Helena, California,

    30 octombrie 1903

    Către misionarii medicali

    Lucrul cel mai necesar pentru lucrătorii misionari medicali este călăuzirea Duhului Domnului. Aceia care lucrează ca Domnul Hristos, marele Misionar medical, trebuie să fie oameni cu mentalitate spirituală. Dar nu toți cei care fac lucrarea misionară medicală Îl înalță pe Dumnezeu și adevărul Lui. Nu toți se supun călăuzirii Duhului Sfânt. Unii introduc la temelie lemn, fân și paie — material care nu va rezista la proba focului.8M 206.1

    Mă rog să pot avea înțelepciune și putere de la Dumnezeu să vă arăt ce înseamnă lucrarea misionară medicală. Aceasta este o ramură mare și importantă a lucrării noastre denominaționale. Dar mulți au pierdut din vedere principiile curate și înnobilatoare ce stau la baza unei lucrări misionare medicale acceptabile.8M 206.2

    În jurnalul meu, găsesc următoarele cuvinte, scrise cu un an înainte: 29 octombrie 1902. În dimineața aceasta, m-am trezit devreme. După ce m-am rugat călduros pentru înțelepciune și claritatea minții, pentru ca să pot exprima bine cele ce stăruiau în atenția mea, am scris aproape zece pagini de instrucțiuni. Știu că Domnul m-a ajutat să scriu pe hârtie lucrurile importante, care trebuie să fie aduse în fața poporului Său.8M 206.3

    Când scriu în felul acesta, sunt puternic mișcată, dar, după ce a fost scrisă instrucțiunea, mintea mea se liniștește; deoarece atunci știu că materialul care mi-a fost prezentat nu va fi pierdut, chiar dacă subiectul s-ar putea pierde din mintea mea.8M 206.4

    Numai aceia care-și dau seama că centrul nădejdii pentru familia omenească este crucea pot înțelege Evanghelia pe care a propovăduit-o Domnul Hristos. El a venit în lumea aceasta nu pentru alt scop, ci pentru ca să-l așeze pe om pe un teren avantajos în fața lumii și a universului ceresc. El a venit să dea mărturie că, prin credința în puterea și eficiența Sa, ca Fiu al lui Dumnezeu, ființele decăzute pot deveni părtașe de fire dumnezeiască. Numai El putea să facă ispășire pentru păcătoși și să deschidă porțile paradisului pentru neamul omenesc decăzut. El nu a luat asupra Sa natura îngerilor, ci natura oamenilor, și a trăit în lumea aceasta o viață nemânjită de păcat. “Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 14.12.) Prin viața și moartea Sa, Hristos a arătat că numai prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu poate omul să găsească siguranță și adevărată mărire. “Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.” (Psalmii 19, 7.) Legea lui Dumnezeu e o copie a caracterului Său. Ea a fost dată omului la început, ca măsură pentru dovedirea ascultării. În veacurile următoare, Legea aceasta a fost pierdută din vedere. La sute de ani după potop, Avraam a fost chemat și i s-a dat făgăduința că urmașii lui vor înălța Legea lui Dumnezeu. În decursul vremii, izraeliții au mers în Egipt, unde timp de mulți ani au suferit o groaznică apăsare din partea egiptenilor. După ce fuseseră în sclavie timp de aproape patru sute de ani, Dumnezeu i-a eliberat printr-o manifestare minunată a puterii Sale. El S-a descoperit înaintea egiptenilor ca Domnitor al universului, Cineva mai mare decât toți zeii.8M 206.5

    La Sinai, Legea a fost dată a doua oară. Într-o grandoare înspăimântătoare, Domnul a rostit preceptele Sale și, cu Însuși degetul Său, a săpat Decalogul pe tablele de piatră.8M 207.1

    Trecând prin veacuri, găsim că a venit un timp când Legea lui Dumnezeu trebuia să fie descoperită din nou și fără greș, ca măsură a ascultării. Hristos a venit să susțină pretențiile sacre ale Legii. El a venit să trăiască o viață de ascultare față de cererile ei și, în felul acesta, să dovedească falsitatea acuzațiilor ridicate de Satana, că e cu neputință pentru om să țină Legea lui Dumnezeu. Ca om, El a dat piept cu ispita și a biruit în tăria dată Lui de Dumnezeu. Pe când mergea din loc în loc, făcând bine, vindecând pe toți aceia care erau apăsați de diavolul, El a tâlcuit oamenilor caracterul Legii lui Dumnezeu și natura slujirii Lui. Viața Lui mărturisește că e cu putință ca și noi să ascultăm de Legea lui Dumnezeu.8M 207.2

    Niciodată Hristos nu S-a abătut de la credincioșia față de principiile Legii lui Dumnezeu. Niciodată n-a făcut ceva contrar voinței Tatălui Său. În fața îngerilor, oamenilor și demonilor, El putea să rostească cuvinte care ar fi fost o blasfemie pe oricare alte buze: “Fac totdeauna ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Zi după zi, timp de trei ani, vrăjmașii L-au urmărit, căutând să găsească o pată în caracterul Lui. Satana, împreună cu toată alianța răului, a căutat să-L biruie; dar n-au găsit nimic în El prin care să câștige un avantaj. Chiar și demonii erau constrânși să mărturisească: “Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.8M 208.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents