Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii pentru comunitate, vol. 8

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Răspunderea noastră

    Sunt timpuri când mi se înfățișează o priveliște clară a stării bisericii de pe urmă — o stare de înspăimântătoare indiferență față de nevoile unei lumi care piere din lipsă de cunoaștere a adevărului prezent. Atunci trăiesc ore și chiar zile de intens chin sufletesc. Mulți din cei cărora li s-au încredințat adevărurile mântuitoare ale soliei îngerului al treilea nu-și dau seama că mântuirea sufletelor este dependentă de consacrarea și activitatea bisericii lui Dumnezeu. Mulți își folosesc binecuvântările în slujirea eului. Vai, cât mă doare inima pentru faptul că Domnul Hristos este făcut de ocară prin purtarea lor necreștinească! Dar, după ce chinul de moarte a trecut, mă simt îndemnată să mă străduiesc și mai mult pentru a-i trezi să depună eforturi neegoiste pentru salvarea semenilor lor.8M 24.1

    Dumnezeu a făcut din poporul Său administratori ai harului și adevărului Său. Dar cum privește El neglijența lor de a distribui semenilor binecuvântările acestea? Să presupunem că o colonie îndepărtată a Angliei este în mare necaz din cauza foametei și a amenințării unui război. Mulțimi mor de foame și un vrăjmaș puternic își strânge trupele la frontieră, amenințând să grăbească lucrarea morții. Guvernul din patrie își deschide hambarele; caritatea publică începe să contribuie; se revarsă ajutoare pe multe căi. O flotă e încărcată cu prețioasele mijloace de trai și e trimisă la locul suferinței, însoțită de rugăciunile acelora a căror inimă a fost mișcată să dea ajutoare. Și, pentru un timp, flota merge direct spre destinație. Dar, după ce pământul a pierit din vedere, zelul acelora care au fost însărcinați să ducă hrană celor suferinzi de foame scade. Deși angajați într-o lucrare care-i face colaboratori cu îngerii, ei pierd sentimentele cele bune cu care au pornit. Ispita își face loc, prin sfetnicii răi.8M 24.2

    O grupă de insule se află în calea lor și, deși mult mai aproape de destinație, se hotărăsc să se oprească. Ispita care se furișase se face mai puternică. Spiritul egoist de câștig pune stăpânire pe mintea lor. Li se prezintă avantaje mercantile. Cei cu răspunderea flotei sunt convinși să rămână pe insule. Scopul generos de la început dispare din fața lor. Ei îi pierd din vedere pe oamenii ce mor de foame și la care fuseseră trimiși. Rezervele încredințate lor sunt folosite pentru câștig egoist și îi lasă pe semenii lor să moară. Strigătele celor ce pier se înalță la cer, iar Domnul scrie în cartea Sa fapta tâlhăriei.8M 24.3

    Gândiți-vă la oroarea morții oamenilor datorită faptului că aceia care fuseseră puși să poarte răspunderea mijloacelor de ajutor s-au dovedit necredincioși față de însărcinarea lor. E greu să admitem faptul că omul s-ar putea face vinovat de un păcat atât de greu. Totuși, am fost instruită să vă spun vouă, frații și surorile mele, că sunt creștini care repetă zilnic acest păcat.8M 25.1

    În Eden, omul a căzut de la treapta lui înaltă și, prin neascultare, a ajuns un supus al morții. În cer s-a văzut că ființele omenești piereau și atunci mila lui Dumnezeu a fost stârnită. Cu un preț nemărginit de mare, El a inițiat un mijloc de ajutorare. El a iubit lumea atât de mult, încât “a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3, 16.) Nu era nădejde pentru vinovat decât prin Hristos. Dumnezeu a văzut “că nu este nici un om, și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijină.” (Isaia 59, 16.)8M 25.2

    Domnul a ales un popor și l-a făcut depozitarul adevărului Său. Era planul Lui ca, prin descoperirea caracterului Său, prin Israel, oamenii să fie atrași către El. Invitația Evangheliei trebuia să fie dusă întregii lumi. Prin învățătura serviciului jertfelor, Hristos trebuia să fie înălțat înaintea oamenilor, și toți cei care ar fi privit la El urmau să trăiască.8M 25.3

    Dar Israel n-a îndeplinit planul lui Dumnezeu. Ei L-au uitat pe Dumnezeu și au pierdut din vedere înaltul lor privilegiu, ca reprezentanți ai Lui. Binecuvântările pe care le primiseră ei nu aduceau nici o binecuvântare lumii. Toate avantajele erau însușite spre propria lor proslăvire. Ei Îl jefuiau pe Dumnezeu de serviciul pe care-l cerea de la ei și îi jefuiau pe semenii lor de călăuzirea religioasă și de un exemplu sfânt.8M 26.1

    În cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, pentru a le descoperi oamenilor caracterul Celui Nevăzut. Domnul Hristos a venit și a trăit pe acest pământ o viață de ascultare de Legea lui Dumnezeu. El și-a dat viața Sa scumpă pentru a salva omenirea și a făcut din servii Săi administratorii Săi. O dată cu dăruirea lui Hristos, i-au fost date omului toate comorile cerului. Biserica a fost încărcată cu hrană cerească pentru sufletele muritoare de foame. Aceasta a fost comoara pe care poporul lui Dumnezeu era însărcinat să o ducă lumii. El trebuie să-și îndeplinească datoria în chip credincios, continuându-și lucrarea până ce solia harului va fi înconjurat lumea.8M 26.2

    Hristos S-a înălțat la cer și a trimis Duhul Său Sfânt pentru a da putere lucrării ucenicilor Săi. Mii erau convertiți într-o singură zi. Într-o singură generație, Evanghelia a fost dusă la toate națiunile de sub cer. Dar, încetul cu încetul, a avut loc o schimbare. Biserica și-a pierdut iubirea dintâi. Ea a devenit egoistă și iubitoare de viață comodă. Era cultivat spiritul lumesc. Vrăjmașul și-a aruncat vraja peste aceia cărora Dumnezeu le dăduse lumina pentru o lume ce zăcea în întuneric — lumină care ar fi trebuit să strălucească în fapte bune. Lumea a fost jefuită de binecuvântările pe care Dumnezeu dorise să le primească oamenii.8M 26.3

    Nu se repetă oare același lucru în generația aceasta? Mulți, în zilele noastre, rețin ce le-a încredințat Domnul pentru salvarea unei lumi neavertizate și nesalvate. În Cuvântul lui Dumnezeu, un înger este reprezentat ca zburând prin mijlocul cerului “cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: ‘Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor.’” (Apocalipsa 14, 6.7.)8M 26.4

    Solia din Apocalipsa 14 este solia pe care trebuie să o ducem omenirii. Ea este pâinea vieții pentru aceste zile de pe urmă. Milioane de ființe omenești pier din lipsă de cunoștință și din cauza unei vieți păcătoase. Dar mulți dintre aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat depozitele vieții privesc la aceste suflete cu nepăsare. Mulți uită că lor le-a fost încredințată pâinea vieții pentru cei ce flămânzesc după mântuire.8M 27.1

    Vai, unde sunt creștinii consacrați, unde este consecvența creștină, unde e credința care lucrează prin iubire și curăță sufletul? Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim și să schimbăm mișcările noastre trândave într-o activitate consacrată. El să ne ajute să arătăm în cuvintele și faptele noastre că ne asumăm povara pentru sufletele ce pier. Să fim recunoscători în fiecare clipă pentru indulgența lui Dumnezeu față de mișcările noastre întârzietoare și necredincioase.8M 27.2

    Să fim recunoscători în fiecare clipă pentru răbdarea pe care o are Dumnezeu cu noi, față de mișcările noastre încete și lipsite de credință. În loc să ne măgulim, gândindu-ne la ce am făcut, după ce am făcut atât de puțin, ar trebui să lucrăm cu atât mai sârguincios. Noi nu trebuie să încetăm eforturile sau să ne slăbim vigilența. Niciodată zelul nostru n-ar trebui să slăbească. Viața noastră spirituală ar trebui să fie zilnic reînviorată de râul care înveselește cetatea Dumnezeului nostru. Noi ar trebui să căutăm mereu ocazii de a folosi pentru Dumnezeu talentele pe care El ni le-a dat.8M 27.3

    *****

    Lumea este ca un teatru; actorii, locuitorii ei, se pregătesc să joace partea ce le revine în ultima mare dramă. Masele largi ale omenirii nu pot fi unite decât atunci când oamenii se aliază pentru realizarea scopurilor lor egoiste. Dumnezeu privește. Planurile Sale cu privire la supușii Săi răzvrătiți vor fi împlinite. Lumea n-a fost dată în mâinile oamenilor, deși Dumnezeu îngăduie elementelor turbulente și dezordonate să stăpânească pentru un timp. O putere de jos lucrează la realizarea ultimelor scene din dramă — Satana venind ca Hristos și lucrând cu toată înșelăciunea și nelegiuirea în aceia care se leagă în societăți secrete. Aceia care cedează pasiunii de complotare aduc la îndeplinire planurile vrăjmașului. Cauza va fi urmată de efect.8M 27.4

    Neascultarea aproape a ajuns la limită. Confuzia predomină în lume și, în curând, o mare groază se va abate asupra ființelor omenești. Sfârșitul este foarte aproape. Noi, cei care cunoaștem adevărul, ar trebui să ne pregătim pentru ceea ce urmează să se abată asupra lumii ca o surpriză copleșitoare.8M 28.1

    Ioan scrie: “Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” (Apocalipsa 20, 11.12.)8M 28.2

    Suntem noi, ca popor, adormiți? O, dacă tinerii și tinerele din instituțiile noastre, care acum sunt nepregătiți pentru arătarea Domnului, nepregătiți de a deveni membri ai familiei Domnului, ar putea măcar să discearnă semnele timpului, ce schimbare s-ar vedea în ei! Domnul Isus caută lucrători plini de tăgăduire de sine care să calce pe urmele Lui, să umble și să lucreze pentru El, să înalțe crucea și să-L urmeze acolo unde El deschide drumul.8M 28.3

    Mulți sunt repede mulțumiți cu săvârșirea unor fapte mărunte, de slujire pentru Domnul. Creștinismul lor este slab. Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru păcătoși. Cu câtă neliniște pentru salvarea de suflete ar trebui să fim plini, văzând atâtea ființe omenești cum pier în păcat! Sufletele acestea au fost cumpărate cu un preț nemărginit de mare. Moartea Fiului lui Dumnezeu pe crucea de pe Golgota este măsura valorii lor. Zi după zi, ei hotărăsc fie că vor avea viață veșnică, fie că vor avea parte de moartea veșnică. Și, cu toate acestea, bărbaților și femeilor care pretind că Îi servesc Domnului le place să-și ocupe timpul și atenția cu lucruri de mică însemnătate. Le place să fie în neînțelegere unii cu alții. Dacă ar fi consacrați lucrării Domnului, ei nu s-ar certa și nu s-ar șicana între ei ca o familie de copii dezordonați. Fiecare mână ar fi angajată în lucrarea de slujire. Fiecare ar sta la postul datoriei sale, lucrând cu inima și cu sufletul ca misionar al crucii lui Hristos. Spiritul Răscumpărătorului ar sălășlui în inima lucrătorilor și s-ar săvârși fapte de dreptate. Lucrătorii ar purta cu ei, în slujba lor, rugăciunile și simpatia unei biserici redeșteptate. Ei și-ar primi îndrumările de la Hristos și nu ar găsi timp de ceartă și de discordie.8M 28.4

    Soliile ar veni de pe buze atinse cu un cărbune aprins, luat de pe altarul dumnezeiesc. S-ar rosti cuvinte curățite, pline de râvnă. S-ar înălța la cer mijlociri smerite, din inimi zdrobite. Cu o mână, lucrătorii L-ar apuca pe Hristos, în timp ce cu cealaltă, i-ar prinde pe păcătoși și i-ar atrage la Mântuitorul.8M 29.1

    “Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24, 14.)8M 29.2

    *****

    “Izbăvește pe cei târâți la moarte, și scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiați. Dacă zici: ‘Ah! n-am știut!’... Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Proverbe 24, 11.12.)8M 29.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents