Urmările păcatului

Dar, deși este adevărat că la început Dumnezeu putea fi văzut în natură, nu urmează că, după cădere, lui Adam și urmașilor săi le-a fost descoperită, prin lumea naturală, o cunoaștere perfectă a lui Dumnezeu. Natura îi putea preda omului învățăturile ei atâta vreme cât el era în stare de nevinovăție. Însă nelegiuirea a adus o vătămare a pământului și s-a interpus între natură și Dumnezeul naturii. Dacă Adam și Eva ar fi rămas continuu ascultători de Creatorul lor, dacă ar fi rămas pe cărarea umblării în deplină dreptate, ei ar fi continuat să învețe despre Dumnezeu din lucrările Sale. Însă, când au dat ascultare ispititorului și au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, lumina veșmintelor nevinovăției cerești s-a depărtat de la ei. Lipsiți de lumină cerească, ei n-au mai putut să discearnă caracterul lui Dumnezeu din lucrările mâinilor Lui.8M 255.3

Și, prin neascultarea omului, a avut loc o schimbare chiar și în natură. Pătată de blestemul păcatului, natura poate da doar o mărturie nedesăvârșită despre Creator. Ea nu poate dezvălui caracterul Său în toată desăvârșirea lui.8M 256.1