Neputința omului de a interpreta natura

Despărțiți de Hristos, noi suntem neînstare să tâlcuim așa cum se cuvine limba naturii. Cea mai anevoioasă și mai umilitoare învățătură pe care trebuie să o deprindă omul este propria sa ineficiență în dependența de înțelepciunea omenească și sigura înfrângere a strădaniilor sale de a citi natura așa cum se cuvine. Prin sine însuși, el nu poate tâlcui natura fără să o așeze mai presus de Dumnezeu. El este într-o situație asemănătoare atenienilor, care, printre altarele lor consacrate închinării la natură, aveau unul pe care-l dedicaseră “unui dumnezeu necunoscut”. În adevăr, Dumnezeu le era necunoscut. El este necunoscut pentru toți cei care, fără călăuzirea Învățătorului divin, se preocupă de studiul naturii. Negreșit, ei vor ajunge la concluzii greșite.8M 257.2

Cu priceperea sa omenească, lumea nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Înțelepții ei adună o nedesăvârșită cunoaștere despre El din lucrurile create de El; însă aceasta, departe de a le da înalte concepții despre Dumnezeu, departe de a înălța mintea și sufletul și a aduce întreaga făptură în conformitate cu voia Sa, tinde să-i facă pe oameni idolatri. În orbirea lor, ei proslăvesc natura și legile naturii mai mult decât pe Dumnezeul naturii.8M 257.3

Dumnezeu a îngăduit ca asupra lumii să se reverse un potop de lumină prin descoperirile științei și artei; dar, când oamenii de știință judecă fățiș aceste subiecte numai din punct de vedere omenesc, cu siguranță vor greși. Mințile cele mai dotate, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, se tulbură, încercând să aprofundeze legăturile dintre știință și revelație. Creatorul și lucrările Lui sunt mai presus de puterea lor de pricepere; și, fiindcă acestea nu pot fi explicate prin legile naturale, raportul Bibliei este declarat ca nefiind vrednic de încredere.8M 258.1

Cei care pun la îndoială temeinicia rapoartelor Scripturii și-au pierdut ancora și sunt lăsați să se sfărâme de stâncile necredinței. Când nu se dovedesc în stare să-L cântărească pe Creator și lucrările Lui, prin nedesăvârșita cunoaștere a științei, ei pun la îndoială existența lui Dumnezeu și îi atribuie naturii o putere nemărginită.8M 258.2

În adevărata știință nu poate fi nimic potrivnic învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu, căci amândouă au același Autor. O corectă înțelegere a amândurora va dovedi că ele sunt în armonie. Adevărul, fie în natură, fie în descoperire, este în armonie cu el însuși, în toate manifestările lui. În mintea neluminată prin Spiritul lui Dumnezeu, va fi totdeauna întuneric cu privire la puterea Sa. Iată de ce, atât de adesea, ideile omenești cu privire la știință contrazic învățătura Cuvântului lui Dumnezeu.8M 258.3