“Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci, în această privință este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’” (Ioan 4, 35-37.)8M 30.1

După ce a semănat sămânța, gospodarul este nevoit să aștepte luni de zile ca ea să răsară și să se dezvolte în roade gata de a fi recoltate. Dar, când o seamănă, el e încurajat de așteptarea roadelor în viitor. Munca lui e ușurată de nădejdea unor bune venituri la timpul secerișului.8M 30.2

Nu așa s-a întâmplat cu semințele adevărului semănate de Hristos în mintea femeii samaritene, cu prilejul convorbirii cu ea la fântână. Recolta semănăturii Sale n-a fost depărtată, ci imediată. De-abia se rostiseră cuvintele Lui, și semințele astfel semănate au și răsărit și au adus roade, trezind puterea ei de pricepere și făcând-o în stare să știe că vorbise cu Domnul Isus Hristos. Ea a îngăduit razelor luminii divine să strălucească în inima ei. Uitându-și ulciorul pentru apă, a dat fuga să le spună fraților ei samariteni vestea cea bună. “Veniți”, a zis ea, “de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4, 29.) Și ei au venit îndată ca să-L vadă. Cu prilejul acela, El a asemănat sufletele acestor samariteni cu un lan de grâu. “Ridicați-vă ochii”, le-a spus El ucenicilor, “și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș”.8M 30.3

“Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile”. Și ce zile pline au fost acelea! Care e raportul rezultatului? “Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: ‘Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii’.” (Ioan 4, 40-42.)8M 30.4

Lămurind minții samaritenilor Cuvântul vieții, Domnul Hristos a semănat multe semințe ale adevărului și le-a arătat oamenilor cum ar putea și ei să semene semințele adevărului în mintea altora. Cât de mult bine s-ar putea realiza dacă toți cei care cunosc adevărul ar lucra pentru păcătoși — pentru aceia care au atât de mare nevoie de a cunoaște și a înțelege adevărul biblic, și care ar răspunde tot atât de grabnic cum au răspuns samaritenii la cuvintele lui Hristos! Cât de puțin simpatizăm noi cu Dumnezeu în punctul care ar trebui să fie cea mai puternică legătură de unire între noi și El — compătimire pentru sufletele decăzute, vinovate, suferinde, moarte în neascultare și păcate! Dacă ar împărtăși simpatiile lui Hristos, oamenii ar avea o neîncetată întristare a inimii din cauza stării multor câmpuri în nevoie, atât de lipsite de lucrători.8M 31.1

Lucrarea în câmpurile străine trebuie să fie adusă la îndeplinire cu râvnă și în mod inteligent. Iar lucrarea din patrie cu nici un chip nu trebuie să fie neglijată. Câmpurile care se găsesc la umbra porților noastre, ca marile orașe din țara noastră, să nu fie trecute ușor cu vederea și să nu fie neglijate. Câmpurile acestea sunt tot atât de importante ca și oricare câmp străin.8M 31.2

Încurajatoarea solie de har a lui Dumnezeu ar trebui să fie proclamată în orașele Americii. Bărbații și femeile din aceste orașe ajung să fie tot mai mult prinși în plasa legăturilor lor de afaceri. Ei acționează cu furie la ridicarea de clădiri ale căror turnuri se înalță până la ceruri. Mintea lor e plină de socoteli și de planuri ambițioase. Dumnezeu îl îndeamnă pe fiecare dintre servii Săi lucrători: “Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58, 1.)8M 31.3

Să-I mulțumim Domnului că sunt câțiva lucrători care fac totul cu putință pentru a ridica câteva monumente de amintire pentru Dumnezeu în orașele noastre neglijate. Să ne aducem aminte că e de datoria noastră să-i încurajăm pe acești lucrători. Dumnezeu este nemulțumit de lipsa de apreciere și de sprijin arătată lucrătorilor credincioși din orașele noastre mari, de poporul Său în propria noastră țară. Lucrarea în câmpul din patrie este o problemă vitală chiar acum. Timpul prezent este ocazia cea mai favorabilă pe care o avem de a lucra aceste câmpuri. Peste scurt timp, situația va fi mult mai grea.8M 32.1

Isus a plâns pentru Ierusalim, din cauza vinovăției și încăpățânării poporului Său ales. El plânge la fel, din cauza împietririi inimii acelora care, deși pretind că sunt conlucrători cu El, sunt mulțumiți să nu facă nimic. Oare aceia care ar trebui să aprecieze valoarea sufletelor poartă, împreună cu Hristos, o povară de apăsare și de continuă întristare, amestecată cu lacrimi, pentru orașele nelegiuite ale pământului? Nimicirea acestor orașe, aproape cu totul dedate la idolatrie, este iminentă. În ziua cea mare a socotelilor finale, ce răspuns se poate da pentru neglijența de a pătrunde acum în aceste orașe?8M 32.2

În timp ce săvârșim mai departe lucrarea în America, să ne ajute Domnul să dăm și altor țări atenția pe care ar trebui să o aibă, pentru ca lucrătorii din aceste câmpuri să nu fie împiedicați și puși în imposibilitatea de a lăsa în multe locuri monumente de amintire pentru Dumnezeu. Să nu îngăduim ca prea multe avantaje să fie absorbite în țara aceasta. Să nu continuăm să neglijăm datoria pe care o avem față de milioanele de oameni ce trăiesc în alte țări. Să ajungem la o mai bună cunoaștere a situației și să răscumpărăm trecutul.8M 32.3

Frații mei și surorile mele din America, poate că, ridicându-vă ochii spre a vedea departe câmpurile albe pentru seceriș, veți primi în propriile voastre inimi harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Voi, care prin necredință ați fost săraci spiritual, veți ajunge bogați în fapte bune, prin lucrare personală. Nu vă veți mai osândi sufletele la flămânzire în mijlocul belșugului, ci vă veți însuși lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi. Când începeți să vă dați seama cât de lipsiți de mijloace sunt lucrătorii care trebuie să îndeplinească lucrarea în câmpurile externe, veți face tot ce veți putea pentru a ajuta, iar sufletele voastre vor începe să se reînsuflețească, apetitul vostru spiritual se va însănătoși, iar mintea voastră va fi reînviorată prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este o frunză din pomul vieții, pentru vindecarea neamurilor.8M 32.4

Ca răspuns la întrebarea Domnului: “Pe cine să trimit?”, Isaia a răspuns: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) Tu, fratele meu, și tu, sora mea, poate că nu vei putea să mergi personal în via Domnului, dar poate vei putea furniza mijloace pentru a trimite pe alții. În felul acesta vă veți pune banii la schimbător; iar când va veni Domnul, veți fi în stare să-I înapoiați cu dobândă ce este al Lui. Mijloacele voastre pot fi folosite pentru a-i trimite și a-i susține pe solii lui Dumnezeu, care prin voce și prin influență vor vesti solia: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.” (Matei 3, 3.) Se fac planuri pentru înaintarea lucrării și acum e timpul vostru de a lucra.8M 33.1

Dacă lucrați cu lepădare de sine, făcând tot ce puteți pentru a sprijini înaintarea lucrării în câmpuri noi, Domnul vă va ajuta, vă va întări și vă va binecuvânta. Încredeți-vă în asigurarea prezenței Sale, care vă susține și care e lumină și viață. Faceți totul din iubire pentru Isus și pentru sufletele scumpe pentru care El a murit. Lucrați cu scopul curat, strâns legat de cel divin, de a-L mări pe Dumnezeu. Domnul vede și înțelege și vă va folosi, în ciuda slăbiciunii voastre, dacă oferiți talentul vostru ca un dar consacrat în slujba Lui, deoarece în slujire activă, dezinteresată, cel slab ajunge tare și se bucură de prețioasa Lui apreciere. Bucuria Domnului este un element de putere. Dacă sunteți credincioși, pacea care întrece orice pricepere va fi răsplata voastră în viața aceasta, iar în viața viitoare veți intra în bucuria Domnului nostru.8M 33.2

*****

23 ianuarie, 1903

Trebuie să scriu ceva cu privire la modul în care, pe 23 ianuarie 1903, orașele noastre din America au fost trecute cu vederea și neglijate — orașe în care adevărul n-a fost proclamat. Solia trebuie dusă la mii de străini care locuiesc în câmpul din patrie.8M 34.1

Nu pot să înțeleg pentru ce poporul nostru se ocupă atât de puțin de lucrarea pe care Domnul mi-a prezentat-o de ani de zile, lucrarea de a duce solia adevărului prezent în statele sudice. Puțini și-au dat seama că asupra lor apasă răspunderea de a se ocupa de lucrarea aceasta. Poporul nostru nu a intrat în locuri noi și nu a lucrat în orașele din sud. De repetate ori, Domnul a prezentat nevoile acestui câmp, fără vreun rezultat special. Uneori, am simțit că n-aș mai putea să suport povara lucrării acesteia. Mă gândeam ca, dacă oamenii vor continua să neglijeze lucrarea aceasta, să las lucrurile să meargă la voia întâmplării și să mă rog ca Domnul să aibă milă de neștiutori și de aceia care sunt abătuți de pe cale.8M 34.2

Dar Domnul are o dispută cu pastorii noștri cultici și cu poporul nostru, și eu trebuie să vorbesc, punând asupra lor povara lucrării din sud și a orașelor din țara noastră. Cine se simte greu împovărat să vadă proclamată solia în marele New York și în multe alte orașe încă nelucrate? Nu trebuie ca toate mijloacele ce pot fi adunate să fie trimise afară din America, în țări depărtate, în timp ce în câmpul din patrie există astfel de ocazii atât de providențiale de a prezenta adevărul la milioane de oameni care încă nu l-au auzit niciodată. Printre milioanele acestea sunt reprezentanți ai multor națiuni, dintre care mulți sunt pregătiți să primească solia. Rămâne mult de făcut pentru cei din umbra porților noastre, în orașele din California, New York, și în multe alte state.8M 34.3

*****

Dumnezeu îi spune poporului Său: “Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine.” (Isaia 60, 1.) Atunci pentru ce simt ei o atât de mică povară pentru a înfige stindardul adevărului în locuri noi? Pentru ce nu ascultă ei Cuvântul? “Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri.” (Luca 12, 33.) Pentru ce nu înapoiază ei Domnului ce este al Lui, pentru a fi investite în bunuri cerești? Pentru ce nu se face o chemare mai călduroasă după voluntari, care să intre în câmpurile albe, gata pentru seceriș? Dacă nu se face mai mult decât s-a făcut pentru orașele din America, atât pastorii, cât și poporul vor avea de dat o grea socoteală Aceluia care a dat fiecăruia lucrul lui.8M 35.1

Noi repetăm rugăciunea: “Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” (Matei 6, 10.) Ne facem noi partea pentru a răspunde la această rugăciune? Noi mărturisim a crede că însărcinarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi ne e dată și nouă. O îndeplinim noi? Dumnezeu să ierte teribila noastră neglijență, că nu facem lucrarea pe care până acum de-abia am atins-o cu vârful degetelor. Când se va face lucrarea aceasta? Îmi suferă inima și mă doare când văd o așa orbire din partea poporului lui Dumnezeu.8M 35.2

Sunt în America mii de oameni care pier din lipsă de cunoștință și din cauza păcatului. Și, privind în depărtare la vreun câmp ce se află la o mare distanță de ei, aceia care cunosc adevărul trec cu nepăsare pe lângă câmpurile în lipsă, de lângă ei. Hristos zice: “Mergeți astăzi în via Mea”. “Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun! Ridicați-vă ochii, și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș.” (Ioan 4, 35.)8M 35.3

Treziți-vă, treziți-vă, frații mei și surorile mele, și pătrundeți în câmpurile din America ce n-au fost încă lucrate. După ce ați dat ceva pentru câmpurile străine, să nu socotiți că v-ați făcut datoria. E o lucrare de făcut în câmpurile străine, dar și în America e de făcut o lucrare tot atât de importantă. În orașele din America sunt oameni de mai toate limbile. Aceștia au nevoie de lumina pe care a dat-o Dumnezeu bisericii Sale.8M 36.1

Domnul trăiește și guvernează. În curând El Se va ridica în maiestate să zguduie îngrozitor pământul. Acum trebuie să fie vestită o solie specială, o solie care va străpunge întunericul spiritual și va condamna și va converti suflete. “Grăbește-te, scapă-ți viața”, este chemarea care trebuie prezentată acelora care zac în păcate. Trebuie să fim stăpâniți acum de o râvnă teribilă. N-avem nici o clipă de pierdut în critici și învinuiri. Aceia care au făcut lucrul acesta în trecut să cadă pe genunchi în rugăciune și să se ferească de a pune cuvintele și planurile lor în locul cuvintelor și planurilor lui Dumnezeu.8M 36.2

*****

Nu avem timp să ne ocupăm cu lucruri fără însemnătate. Timpul nostru trebuie să fie consacrat proclamării ultimei solii de har către o lume vinovată. E nevoie de oameni care se mișcă sub inspirația Spiritului lui Dumnezeu. Predicile ținute de unii dintre pastorii noștri ar trebui să fie mult mai puternice de cum sunt acum, căci altfel, mulți din cei care dau înapoi în viața spirituală, vor prezenta o solie fără viață și fără noimă, care îi face pe oameni să adoarmă. Fiecare cuvântare trebuie să fie rostită sub stăpânirea unui simț al judecăților îngrozitoare care în curând au să se abată asupra lumii. Solia adevărului trebuie să fie proclamată de buze atinse cu un cărbune aprins de pe altar.8M 36.3

Inima mea este chinuită de moarte când mă gândesc la soliile fără viață, prezentate de unii dintre pastorii noștri, când, în realitate, au de dus o solie de viață și de moarte. Slujitorii dorm; membrii dorm, și o lume piere în păcat. Domnul să ajute poporul Său să se trezească și să umble și să lucreze ca bărbați și femei ce se află la hotarele lumii veșnice. În curând o surpriză îngrozitoare va veni asupra locuitorilor lumii. Pe neașteptate, Hristos va veni cu putere și slavă mare. Atunci nu va mai fi timp de pregătire pentru întâmpinarea Lui. Acum e timpul ca noi să vestim solia de avertizare.8M 37.1

*****

Noi suntem administratori, însărcinați de Domnul nostru, care este absent, cu purtarea de grijă pentru cei din Casa Sa și pentru interesele Sale, pe care El a venit în lumea aceasta să le slujească. El S-a întors la cer, lăsându-ne nouă răspunderea și El pretinde ca noi să așteptăm și să veghem în vederea arătării Lui. Să fim credincioși față de lucrarea încredințată, ca nu cumva, venind pe neașteptate, să ne găsească dormind.8M 37.2

Răspunderea noastră

Lucrarea în Europa