O reformă necesară

Am fost instruită că e necesară o reformă în direcția aceasta, pentru ca să domnească printre noi o mai mare dărnicie. E o primejdie neîncetată ca până și adventiștii de ziua a șaptea să fie biruiți de ambiție egoistă și să concentreze toate mijloacele și toată puterea în interesele pe care le administrează în mod direct. Există primejdia ca oamenii să permită ca un sentiment de gelozie să se trezească în inima lor și să devină invidioși față de interese care sunt tot atât de importante ca și acelea pe care le mânuiesc ei. Aceia care cultivă harul creștinismului curat nu pot privi cu nepăsare asupra vreunei părți a lucrării din marea vie a Domnului. Aceia care sunt într-adevăr convertiți vor avea un interes egal față de lucrarea din toate părțile viei și vor fi gata să ajute oriunde este necesar ajutorul.8M 138.2

Egoismul este cel care îi împiedică pe oameni să trimită ajutor locurilor acelora unde lucrarea lui Dumnezeu nu e atât de prosperă cum este în instituția peste care ei au supravegherea. Aceia care poartă răspunderea ar trebui să urmărească binele fiecărei ramuri a cauzei și a lucrării lui Dumnezeu. Ei ar trebui să încurajeze și să susțină interesele din alte câmpuri la fel ca interesele din propriul lor câmp. În felul acesta, legăturile frățietății vor fi întărite printre membrii familiei lui Dumnezeu de pe pământ și se va închide poarta în fața meschinelor gelozii și invidii pe care poziția și prosperitatea le trezesc cu siguranță, dacă inima nu e stăpânită de harul lui Dumnezeu.8M 138.3

“Să știți”, scria Pavel, “cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu’. Și Dumnezeu poate să vă umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.” “În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți; și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9, 6-8.11-15.)8M 139.1