Un cuvânt de îndemnare

Dumnezeu dorește ca instituțiile Sale și copiii Săi aleși, adoptați, să-L onoreze, dând pe față atributele caracterului creștin. Lucrarea pe care Evanghelia o îmbrățișează ca lucrare misionară este o lucrare ce merge drept înainte, o lucrare importantă, care va străluci tot mai puternic până la miezul zilei. Dumnezeu nu dorește ca credința poporului Său să ia caracterul sau înfățișarea lucrării umanitare, numite acum lucrare misionară medicală. Mijloacele și talentele poporului Său nu trebuie să fie îngropate în mahalalele din New-York sau Chicago. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcută pe direcțiile cele bune.8M 183.3

Trebuie să se dea pe față lepădare de sine și jertfire de sine. Trebuie să lucrăm așa cum a lucrat Hristos, în simplitate și modestie, în smerenie și consacrare. În felul acesta vom fi făcuți în stare să săvârșim o lucrare deosebită de alte lucrări misionare din lumea noastră.8M 183.4

Sunt mulți cei despre care se presupune că au fost scoși din groapa în care căzuseră, cărora nu li se poate acorda încrederea de sfetnici, nici nu sunt considerați vrednici de încredere, spre a fi angajați în lucrarea din aceste zile de pe urmă. Vrăjmașul e hotărât să amestece eroarea cu adevărul. Pentru a face aceasta, el folosește prilejul ce i se dă prin clasa celor decăzuți, pentru care se lucrează atât de mult și se cheltuiește atât de mult, clasa celor al căror apetit a fost stricat prin îngăduință, al căror suflet a fost ticăloșit, al căror caracter a fost rău format și schilodit, ale căror obiceiuri și dorințe sunt scârboase, care gândesc în mod obișnuit numai la rău. Caracterele unora ca aceștia pot fi transformate; dar cât de puțini sunt aceia pentru care lucrarea este deplină și dăinuitoare!8M 184.1

Unii vor fi sfințiți prin adevăr; dar mulți fac o schimbare superficială în obiceiurile și practicile lor și apoi își închipuie că sunt creștini. Sunt primiți în cercul bisericii, dar ei sunt un mare necaz și o mare grijă. Prin ei, Satana caută să semene în biserică semințele geloziei, necinstei, criticii și învinuirii. În felul acesta, caută să-i strice pe ceilalți membri ai bisericii. Înclinația care i-a stăpânit din copilărie, care i-a făcut să o rupă cu orice restricție și i-a degradat, încă îi mai stăpânește. Se spune despre ei că sunt salvați, dar prea adesea timpul arată că lucrarea făcută pentru ei nu i-a făcut copii supuși ai lui Dumnezeu. La orice presupusă lipsă de respect, se trezesc sentimente de ură. Ei cultivă vrăjmășia, mânia, răutatea. Prin cuvintele și spiritul lor, arată că n-au fost născuți din nou. Tendințele lor trag tot în jos, spre cele senzuale. Ei sunt nevrednici de încredere, nerecunoscători, nesfinți. Așa stau lucrurile cu toți aceia ce n-au fost temeinic convertiți. Fiecare dintre caracterele acestea schilodite, netransformate, devine un capabil lucrător al lui Satana, dând naștere la dezbinare și ceartă.8M 184.2

Domnul ne-a trasat metodele de lucru. Ca popor, noi nu trebuie să extindem și să copiem metodele Armatei Salvării. Nu aceasta e lucrarea pe care ne-a dat-o Domnul. Tot așa, nu e lucrarea noastră de a-i osândi și de a rosti cuvinte aspre împotriva lor. În Armata Salvării sunt suflete scumpe, pline de jertfire de sine. Trebuie să-i tratăm cu bunătate. În Armata Salvării sunt suflete cinstite, care Îl servesc pe Domnul cu sinceritate și care vor vedea mai multă lumină, înaintând spre primirea întregului adevăr. Lucrătorii din Armata Salvării încearcă să-i salveze pe cei trecuți cu vederea și călcați în picioare. Nu-i descurajați. Lăsați ca ei să facă felul acela de lucrare, cu propriile lor metode și în felul lor. Dar Domnul a arătat lămurit lucrarea pe care trebuie să o facă adventiștii de ziua a șaptea. Trebuie să se țină adunări în tabără și în corturi. Trebuie să se proclame adevărul prezent. Trebuie să se aducă o mărturie precisă. Iar cuvântările trebuie să fie atât de simple, încât și copiii să le poată înțelege.8M 184.3