Capitolul 21 — Încheierea lucrării de slujire a lui Elisei

Chemat la slujba profetică atunci când Ahab domnea încă, Elisei trăise să vadă multe schimbări care au avut loc în împărăția lui Israel. Judecată după judecată căzuse peste izraeliți în timpul domniei lui Hazael al Siriei, care fusese uns să fie un bici pentru un popor apostaziat. Măsurile stricte de reformă instituite de Iehu avuseseră ca urmare nimicirea întregii case a lui Ahab. În războaiele neîntrerupte cu sirienii Ioahaz, urmașul lui Iehu, pierduse unele din cetățile de la răsărit de Iordan. Pentru o vreme se păruse că sirienii aveau să pună stăpânire pe regatul întreg. Dar reforma începută de Ilie și continuată de Elisei determinase pe mulți să caute pe Dumnezeu. Altarele lui Baal au fost uitate și, încet dar sigur planul lui Dumnezeu se împlinea în viața acelora care au ales să-L slujească din toată inima.PR 254.1

Din dragostea Sa pentru izraeliții rătăciți, Dumnezeu a îngăduit sirienilor să-i biciuiască. Datorită milei Sale pentru aceia a căror putere morală era slabă, El a ridicat pe Iehu ca să ucidă pe Izabela cea nelegiuită și toată casa lui Ahab. Încă o dată, printr-o providență plină de milă, preoții lui Baal și ai Astarteei au fost îndepărtați și altarele lor păgânești dărâmate. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a văzut că dacă ispita avea să fie îndepărtată, unii aveau să uite păgânismul și aveau să-și îndrepte fața spre cer; și de aceea El a îngăduit să cadă peste ei o nenorocire după alta. Judecățile Lui erau amestecate cu milă, iar atunci când a fost îndeplinit planul Său a schimbat situația în favoarea acelora care învățaseră să-L caute.PR 254.2

În timp ce influențele spre bine și spre rău se luptau pentru întâietate, iar Satana făcea tot ce-i stătea în putere pentru a desăvârși ruina pe care o provocase în timpul domniei lui Ahab și a Izabelei, Elisei continua să dea mărturie. A întâmpinat împotrivire, dar nimeni nu trata cu ușurință spusele lui. În toată împărăția era onorat și respectat. Mulți veneau la el pentru sfat. Pe când Izabela era încă în viață Ioram, împăratul lui Israel, i-a căutat sfatul; și odată, pe când era în Damasc, a fost vizitat de solii lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, care dorea să afle dacă boala pe care o avea urma să-i aducă moartea. Pentru toți, proorocul a dat mărturie credincioasă într-o vreme când, din toate părțile, adevărul fusese pervertit și marea majoritate a poporului se găsea într-o răzvrătire pe față împotriva Cerului.PR 255.1

Dumnezeu n-a uitat niciodată pe solul Său ales. Într-o împrejurare, în timpul năvălirii siriene, împăratul Siriei se sfătuise cu slujitorii lui zicând: “Tabăra mea va fi în cutare loc”. Acest plan a fost descoperit de Domnul lui Elisei, care a trimis să spună împăratului lui Israel: “Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii. Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori.PR 255.2

Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi și le-a zis: ‘Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?’ Unul dintre slujitorii săi a răspuns: ‘Nimeni împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare’.”PR 256.1

Hotărât să termine cu profetul, împăratul Siriei a dat porunca: “Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă”. Proorocul era la Dotan; și aflând aceasta, împăratul a trimis “acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și care.”PR 256.2

Îngrozit, slujitorul lui Elisei l-a căutat cu vestea: “Ah! domnul meu”, a zis el, “cum vom face?”PR 256.3

“Nu te teme”, a fost răspunsul proorocului, “căci mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei cu ei”. Și pentru ca slujitorul să-și dea seama, Elisei s-a rugat și a zis: “‘Doamne, deschide-i ochii să vadă’. Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei”. Între slujitorul lui Dumnezeu și oștile vrăjmașilor înarmați era o oaste de îngeri cerești care-l înconjura. Ei se coborâseră cu o putere mare, nu să distrugă, nici să ceară închinare, ci să tabere în jurul celor slabi și neajutorați ai Domnului, să le slujească.PR 256.4

Când copiii lui Dumnezeu sunt aduși în situații dificile și în aparență nu este scăpare, ei să se bizuie numai pe Domnul.PR 257.1

Pe când oastea sirieni înainta cu îndrăzneală, neștiind de oștile nevăzute ale cerului, Elisei “a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: ‘Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.’ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Elisei le-a zis: ‘Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați’. Și i-a dus la Samaria. Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: ‘Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!’ Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei. Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: ‘Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?’ ‘Să nu-i măcelărești’, a răspuns Elisei: ‘Obișnuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă, ca să mănânce și să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor’. Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor.” (Vezi 2 Împărați 6.)PR 257.2

Pentru o vreme după această întâmplare, Israel a fost liber de atacurile sirienilor. Dar mai târziu, sub conducerea energică a unui împărat hotărât, Hazael, oștile asiriene au înconjurat Samaria și au asediat-o. Niciodată mai înainte nu fusese Israel dus într-o așa mare strâmtorare ca în timpul acestui asediu. Păcatele părinților erau cu adevărat pedepsite în copii și în copiii copiilor lor. Grozăviile unei foamete prelungite îl conduceau pe împăratul lui Israel la măsuri disperate, când Elisei a prezis eliberarea pentru a doua zi.PR 258.1

Când se lumina spre a doua zi, “Domnul făcuse să se audă, în tabăra Sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri”; și ei, cuprinși de frică, “s-au sculat și au luat-o la fugă” în revărsatul zorilor, “lăsându-și corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era”, cu mari rezerve de hrană “și au fugit ca să-și scape viața”. Ei nu s-au oprit decât după ce au trecut Iordanul.PR 258.2

În noaptea aceea, patru leproși de la poarta cetății, ajunși la disperare din pricina foamei, și-au propus să viziteze tabăra siriană și să se lase la mila asediatorilor, nădăjduind prin aceasta să le trezească simpatia și să obțină hrană. Cât de uimiți au fost când, intrând în tabără, “n-au găsit pe nimeni”. Nefiind nimeni să-i atace sau să-i oprească, “au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine, și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. Apoi, și-au zis unul altuia: ‘Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea ... vom fi pedepsiți’”. Îndată s-au întors în cetate cu vești pline de bucurie.PR 258.3

Prada a fost uriașă; atât de bogate au fost rezervele încât în ziua aceea “s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu, și două măsuri de orz cu un siclu”, așa cum spusese Elisei cu o zi mai înainte. Încă o dată Numele Domnului a fost înălțat înaintea păgânilor “după cuvântul Domnului”, prin proorocul Său în Israel. (Vezi 2 Împărați 7, 5-16.)PR 259.1

În felul acesta, omul lui Dumnezeu a continuat să lucreze din an în an, stând aproape de popor în slujire credincioasă, iar în timp de criză stând alături de împărați ca sfetnic înțelept. Anii lungi de rătăcire în idolatrie din partea conducătorilor și a poporului și-au făcut lucrarea lor groaznică, umbra întunecată a apostaziei încă se vedea pretutindeni, dar ici și colo erau și aceia care refuzaseră cu statornicie să-și plece genunchiul înaintea lui Baal. În timp ce Elisei își continua lucrarea de reformă, mulți se întorceau de la păgânism și învățau să se bucure în slujirea Dumnezeului cel adevărat. Proorocul era înviorat de aceste minuni ale harului divin și era inspirat de o mare dorință să ajungă la toți aceia cu inima sinceră. Oriunde se găsea, el se străduia să fie un învățător al dreptății.PR 259.2

Din punct de vedere omenesc, perspectivele renașterii spirituale a națiunii erau tot atât de fără speranță cum apar și astăzi înaintea slujitorilor lui Dumnezeu care lucrează în locurile întunecate ale pământului. Dar biserica lui Hristos este reprezentanta lui Dumnezeu pentru vestirea adevărului; ea este împuternicită de El să facă o lucrare specială; și dacă este credincioasă lui Dumnezeu, ascultătoare de poruncile Lui, în ea va locui desăvârșirea puterii divine. Dacă va fi devotată îndatoririlor ei, nu există putere care să i se împotrivească. Forțele vrăjmașului nu vor fi în stare s-o biruie, așa cum pleava nu este în stare să reziste furtunii.PR 259.3

Înaintea bisericii sunt zorii unei zile strălucite, glorioase, dacă va îmbrăca haina neprihănirii lui Hristos, renunțând la tot ce este lumesc.PR 260.1

Dumnezeu îi cheamă pe cei credincioși ai Săi, care cred în El să îi îmbărbăteze pe aceia care sunt necredincioși și fără nădejde. Întoarceți-vă la Domnul, voi, prizonieri ai nădejdii. Căutați putere la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dați pe față credință umilă, neclintită în puterea și în dispoziția Sa de a ne mântui. Când prin credință primim puterea Sa, El va schimba în mod minunat perspectivele cele mai deznădăjduite, cele mai descurajatoare. El va face aceasta pentru slava Numelui Său.PR 260.2

Atâta vreme cât Elisei a putut călători din loc în loc prin împărăția lui Israel, a continuat să ia parte activă la edificarea școlilor profeților. Oriunde se găsea, Dumnezeu era cu el, dându-i cuvinte să vorbească și putere să facă minuni. Într-o împrejurare, “fiii proorocilor au zis lui Elisei: ‘lată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan; ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă, și să ne facem acolo un loc de locuit’.” Elisei a venit cu ei la Iordan, încurajându-i cu prezența lui, dându-le îndrumări și chiar făcând o minune pentru a-i ajuta în lucrarea lor. “Și pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: ‘Ah! domnul meu, era împrumutat!’ Omul lui Dumnezeu a zis: ‘Unde a căzut?’ Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: ‘Ridică-l și a întins mâna și l-a luat’.” (Versetul 5-7.)PR 260.3

Atât de eficientă fusese slujirea sa și atât era de răspândită influența sa, încât atunci când era pe patul morții, chiar și tânărul împărat Ioas, un idolatru cu puțin respect pentru Dumnezeu, a recunoscut în prooroc un părinte în Israel și a recunoscut că prezența lui în mijlocul lor era de mai mare valoare în timp de încercare decât o mulțime de cai și de care. Raportul glăsuiește: “Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a pogorât la el, a plâns pe fața lui și a zis: ‘Părinte, părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!’” (2 Împărați 13, 14.)PR 261.1

Pentru multe suflete tulburate și având nevoi de ajutor, proorocul lucrase ca un părinte înțelept și înțelegător. Și în această împrejurare nu a întors spatele tânărului nelegiuit din fața lui, atât de nedemn pentru poziția de încredere pe care o ocupa și totuși într-o atât de mare nevoie de sfat. Dumnezeu în providența Sa a oferit împăratului o ocazie să răscumpere greșelile tatălui său și să-și așeze împărăția într-o poziție mai bună. Vrăjmașul sirian, care acum ocupa teritoriul de la răsărit de Iordan, trebuia să fie îndepărtat. Încă o dată puterea lui Dumnezeu avea să se dea pe față în favoarea Israelului rătăcit.PR 261.2

Proorocul pe moarte a poruncit împăratului: “Ia un arc și săgeți”. Ioas a ascultat. Apoi proorocul a zis: “Încordează arcul cu mâna ta”. După ce Ioas a încordat arcul cu mâna lui, Elisei și-a pus mâinile pe mâinile împăratului și a zis: “Deschide fereastra dinspre răsărit” — spre cetățile de dincolo de Iordan aflate în stăpânirea sirienilor. După ce împăratul a deschis fereastra zăbrelită, Elisei i-a poruncit să tragă. Când săgeata și-a luat zborul, proorocul a fost inspirat să zică: “Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec până îi vei nimici”.PR 261.3

Iar acum proorocul i-a încercat credința împăratului. Poruncind lui Ioas să ia săgeți, i-a zis: “Lovește în pământ!” De trei ori a lovit împăratul în pământ și apoi s-a oprit. “Trebuia să lovești de cinci sau șase ori” a exclamat Elisei dezamăgit: “Atunci ai fi bătut pe Sirieni până i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori”. (2 Împărați 13, 15-19.)PR 262.1

Lecția este pentru toți cei din poziții de încredere. Când Dumnezeu deschide o cale pentru îndeplinirea unei anumite lucrări și dă asigurarea reușitei, unealta aleasă trebuie să facă tot ce stă în puterea sa pentru a înfăptui rezultatul făgăduit. Pe măsura entuziasmului și stăruinței cu care este dusă lucrarea înainte va fi și reușita. Dumnezeu poate lucra minuni pentru poporul Său numai dacă ei își îndeplinesc lucrarea cu energie neobosită. El cheamă oameni cu devotament față de lucrarea Sa, oameni de un curaj moral, cu o dragoste arzătoare pentru suflete, cu o râvnă care nu slăbește niciodată. Astfel de lucrători nu vor socoti nici o sarcină prea grea, nici o perspectivă prea disperată. Ei vor lucra neînfricați până când aparenta înfrângere se va transforma într-o biruință glorioasă. Nici zidurile închisorii, nici rugul de martir, nu-i vor abate de la planul lor de a conlucra cu Dumnezeu pentru înălțarea Împărăției Sale.PR 263.1

Odată cu sfatul și încurajarea date lui Ioas, lucrarea lui Elisei s-a încheiat. Cel asupra căruia se revărsase o măsură deplină din duhul lui Ilie se dovedise credincios până la sfârșit. Niciodată nu se clătinase. Niciodată nu-și pierduse încrederea în puterea Atotputerniciei. Totdeauna, când calea i se părea cu totul închisă, înainta mereu în credință, iar Dumnezeu i-a onorat încrederea și i-a deschis calea înainte.PR 263.2

Lui Elisei nu i-a fost dat să-și urmeze stăpânul într-un car de foc. Domnul a îngăduit să vină asupra lui o suferință îndelungată. În orele lungi de slăbiciune și de suferință omenească credința lui s-a prins de făgăduințele lui Dumnezeu și a văzut în juru-i soli cerești ai mângâierii și păcii. Așa cum pe înălțimile Dotanului văzuse oștile cerului care-l înconjurau, carele de foc ale lui Israel și călărimea lui, acum era conștient de prezența îngerilor care simțeau cu el și a fost sprijinit. În toată viața lui dăduse pe față o credință puternică și pe măsură ce înaintase în cunoașterea providențelor lui Dumnezeu și a bunătății Sale pline de milă, credința rodise o încredere dăinuitoare în Dumnezeul lui; și când moartea l-a chemat, a fost gata să se odihnească de ostenelile lui.PR 263.3

“Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.” (Psalmii 116, 15.)... “Cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde”. (Proverbe 14, 32.) Împreună cu psalmistul, Elisei putea spune cu toată încrederea: “Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților; căci mă va lua sub ocrotirea Lui”. (Psalmii 49, 15.) Și cu bucurie, putea mărturisi: “Știu că Răscumpărătorul meu este viu și că se va ridica la urmă pe pământ”. (Iov 19, 25.) “Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău”. (Psalmii 17, 15.)PR 264.1