Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Munca fizică pentru elevi

    Prin prezentul plan de educație, tinerii au în fața lor o ușă deschisă spre ispită. Deși în general au prea multe ore de studiu, ei au și multe ore în care nu au nimic de făcut. Adesea, aceste ore libere sunt folosite în mod nechibzuit. Obiceiurile rele sunt transmise de la unul la altul, iar viciul este astfel în creștere. Foarte mulți tineri care au fost instruiți religios acasă și care merg la școli aparent nevinovate și virtuoase se degradează prin întovărășirea cu tineri vicioși. Ei își pierd respectul de sine și sacrifică principiile nobile. Astfel, sunt pregătiți să apuce pe calea care merge în jos, deoarece, abuzând atât de mult de conștiința lor, păcatul nu le mai apare atât de păcătos. Aceste neajunsuri, care există în școlile conduse conform planului prezent, ar putea fi remediate în mare măsură dacă studiul și munca ar putea fi combinate. Aceleași păcate există și în școlile mai înalte, doar că într-un grad mai mare; căci mulți tineri s-au format în viciu, iar conștiințele lor sunt împietrite.PFE 33.1

    Mulți părinți supraestimează stabilitatea și calitățile deosebite ale copiilor lor. Parcă nici nu iau în seamă faptul că aceștia vor fi expuși influențelor înșelătoare ale tinerilor vicioși. Părinții își au temerile lor atunci când îi trimit la o oarecare distanță la școală, însă se măgulesc cu gândul că ei au avut exemple bune și o educație religioasă și că vor păstra principiile în școala vieții. Mulți părinți nu au decât o slabă idee de cât de multă destrăbălare există în aceste instituții de învățământ. În multe cazuri, părinții au muncit din greu și au suferit multe lipsuri, cu scopul mult dorit ca vlăstarele lor să poată obține o educație desăvârșită. Și după toate eforturile, mulți au experiența amară de a-și reprimi copiii când se întorc de la studii având obiceiuri destrăbălate și trupurile ruinate. Și în mod frecvent, ei sunt lipsiți de respect față de părinții lor, nemulțumitori și nesfinți. Acești părinți maltratați, care sunt răsplătiți în acest fel de copiii nerecunoscători, se plâng că și-au trimis copiii de lângă ei ca să fie expuși ispitelor și se întorc la ei niște epave din punct de vedere fizic, mintal și moral. Cu speranțele năruite și cu inimile aproape zdrobite, ei își văd copiii în care și-au pus speranțe mari mergând pe calea viciului și trecând cu greu printr-o existență mizerabilă.PFE 33.2

    Însă sunt și din aceia care rămân fermi la principii și răspund așteptărilor părinților și profesorilor lor. Ei trec prin școală cu conștiința curată și ies de acolo cu trupuri sănătoase și moralitatea nepătată de influențe stricate. Însă numărul acestora este redus.PFE 34.1

    Unii elevi și studenți își dedică întreaga lor ființă studiului și își concentrează mintea spre obiectivul de a obține o educație. Ei pun la lucru creierul, însă puterile fizice rămân inactive. Creierul este suprasolicitat și mușchii ajung slăbiți pentru că nu sunt puși la lucru. Când acești tineri își termină studiile, este evident faptul că ei și-au dobândit educația distrugându-și viața. Ei au studiat zi și noapte, an de an, ținându-și mereu mințile încordate, în același timp însă greșind pentru că nu și-au pus mușchii la lucru. Ei sacrifică totul pentru cunoașterea științelor și apoi ajung în mormânt.PFE 34.2

    Tinerele se dedică adesea studiului, neglijând alte ramuri ale educației, chiar mai importante pentru viața practică decât studiul cărților. Și după ce și-au dobândit educația școlară, adesea sunt invalide pe viață. Ele și-au neglijat sănătatea, rămânând prea mult timp în casă, fiind lipsite de aerul curat și de lumina soarelui date de Dumnezeu. Aceste tinere s-ar fi putut întoarce de la studii sănătoase, dacă ar fi îmbinat studiul cu munca în gospodărie și mișcarea în aer liber.PFE 34.3

    Sănătatea este o mare comoară. Este avuția cea mai de preț pe care o pot avea muritorii. Averea, onoarea și învățătura sunt scump cumpărate, dacă acest lucru se face prin pierderea sănătății. Nici una din aceste realizări nu pot asigura fericirea, dacă lipsește sănătatea. Este un păcat îngrozitor să abuzezi de sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu; căci orice abuz în ce privește sănătatea ne slăbește pe viață și ne face niște învinși, chiar dacă beneficiem într-un anumit grad de educație școlară.PFE 35.1

    În multe cazuri, părinții care sunt bogați nu consideră că este important să le ofere copiilor lor o educație cu privire la datoriile practice ale vieții, așa cum o fac în ceea ce privește științele. Ei nu văd această necesitate pentru binele minții și moralului copiilor lor și pentru utilitatea lor în viitor de a le da o înțelegere cât mai completă cu privire la lucrul folositor. Ei datorează acest lucru copiilor lor pentru ca, dacă vine nenorocirea, să poată sta pe picioarele lor, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au un capital de putere, nu pot fi săraci, chiar dacă nu au nici un ban. Mulți dintre cei care în copilărie au avut de toate pot ajunge în situația de a fi jefuiți de toate bogățiile și lipsiți de părinți, frați și surori, de care depind pentru a fi întreținuți. Atunci, cât este de important ca fiecare tânăr să fie educat pentru muncă, pentru a putea fi pregătit pentru orice fel de urgențe! Bogățiile sunt cu adevărat un blestem atunci când cei care le dețin le lasă să fie o piedică în calea copiilor lor de a obține unele cunoștințe legate de munca folositoare, pentru a putea fi calificați pentru viața practică.PFE 35.2

    Adesea, cei care nu sunt siliți să lucreze nu fac suficientă mișcare fizică. Tinerii, pentru că nu își folosesc mintea și mâinile într-o activitate, devin indolenți și cel mai adesea se aleg cu ceea ce este mai înspăimântător, o educație a străzii, pierzând vremea prin magazine, fumând, bând și jucând cărți.PFE 35.3

    Tinerele citesc romane și se scuză că nu muncesc pentru că au o sănătate șubredă. Slăbiciunea lor este rezultatul lipsei de exersare a mușchilor pe care Dumnezeu li i-a dat. Ele socotesc că sunt prea slăbite ca să lucreze în gospodărie, însă lucrează cu croșeta, cos sau tricotează și rămân la fel de palide, în timp ce mamele lor trudesc din greu pentru a le spăla și călca hainele. Aceste tinere nu sunt creștine deoarece calcă porunca a cincea. Ele nu își cinstesc părinții. Însă mamele sunt cele mai vinovate, deoarece au îngăduit fiicelor lor și le-au scuzat mereu atunci când nu și-au făcut partea care le revenea în realizarea datoriilor gospodărești, până ce munca a devenit dezgustătoare pentru ele și ajung să se complacă într-o dulce lenevire. Ele mănâncă, dorm, citesc romane și vorbesc despre modă, în timp ce viețile lor sunt nefolositoare.PFE 35.4

    Sărăcia este, în multe cazuri, o binecuvântare, căci îi împiedică pe copii și tineri să fie ruinați prin inactivitate. Puterile fizice și cele mintale trebuie cultivate și dezvoltate în mod corespunzător. Cea dintâi și continuă grijă a părinților trebuie să fie aceea de a veghea ca toți copiii lor să aibă trupuri puternice, ca să poată fi bărbați și femei sănătoși. Este imposibil să atingi acest obiectiv fără mișcare fizică. Pentru sănătatea lor fizică și binele lor moral, copiii ar trebui să fie învățați să muncească, chiar dacă nu este necesar acest lucru, avându-se în vedere nevoile. Dacă vor să aibă caractere curate și virtuoase, ei trebuie să aibă disciplina unei munci organizate, care va pune la lucru toți mușchii. Mulțumirea că copiii lor au fost de folos și s-au tăgăduit pe ei înșiși pentru a-i ajuta pe alții va constitui plăcerea cea mai dătătoare de sănătate de care s-au bucurat vreodată. De ce oare să se lipsească cei bogați, pe ei înșiși și pe copiii lor dragi, de această mare binecuvântare?PFE 36.1

    Părinți, lipsa de activitate este cel mai mare blestem care poate veni asupra copiilor. Fetelor nu ar trebui să li îngăduie să zacă în pat până târziu dimineața, irosind ore prețioase acordate de Dumnezeu pentru a fi folosite în cel mai bun mod, și pentru care va trebui să dea socoteală înaintea Lui. Mama face un mare rău fiicelor ei, purtând ea singură acele poveri pe care ar trebui să le ducă împreună cu ele, spre binele lor prezent și viitor. Modul în care mulți părinți le îngăduie copiilor lor să fie nepăsători și să-și satisfacă dorința de a citi romane sentimentale îi face pe aceștia să nu fie pregătiți pentru viață când va trebui să dea piept cu ea. Citirea de romane și povești închipuite sunt cele mai rele lucruri care pot fi îngăduite copiilor și tinerilor. Fetele care citesc romane și povești de dragoste nu pot ajunge mame bune. Ele clădesc castele de nisip, trăind într-o lume imaginară, ireală. Devin sentimentale și au închipuiri bolnave. Viața lor artificială le face să nu fie bune de nimic. Mintea lor este pipernicită, deși poate se măgulesc cu gândul că intelectul și manierele lor sunt superioare. Lucrul în gospodărie este de cel mai mare folos pentru fetele tinere.PFE 36.2

    Lucrul fizic nu stăvilește cultivarea intelectului. Dimpotrivă! Avantajele obținute prin muncă fizică vor da echilibru persoanei respective și vor împiedica supraîncărcarea minții. Mușchii sunt cei care vor trudi, iar creierul obosit va fi ușurat. Sunt multe fete leneșe, care nu fac nimic folositor, care consideră că nu este potrivit pentru o doamnă să se ocupe cu munca fizică. Însă caracterul lor adevărat se vede prea bine pentru ca persoanele de bun simț să fie amăgite de acestea, care în realitate nu sunt de nici o ispravă. Ele au o atitudine foarte afectată, fac nazuri, chicotesc, se hlizesc. Deși este clar că ele nu pot spune deschis, pe șleau, ceea ce au de spus, toate cuvintele lor sunt torturate de hlizeală, bâlbâială, sâsâială și chicoteală. Sunt acestea niște doamne? Ele nu s-au născut proaste, au fost educate să fie astfel. Ca să fii o doamnă nu trebuie să fii ușuratică, slabă, neajutorată și împopoțonată în îmbrăcăminte. Pentru o minte sănătoasă, se cere un corp sănătos. Sănătatea fizică și cunoașterea practică a tot ceea ce este necesar în privința treburilor gospodăriei nu vor fi niciodată obstacole pentru dezvoltarea corespunzătoare a intelectului; ambele sunt extrem de importante pentru o doamnă.PFE 37.1

    Toate puterile minții trebuie folosite și dezvoltate pentru ca oamenii să poată avea minți echilibrate. Lumea este plină de bărbați și femei pricepuți într-o singură direcție, care au devenit astfel pentru că o anumită parte a facultăților lor a fost cultivată, pe când altele au fost reduse datorită activității. În multe cazuri, educația tinerilor este un eșec. Ei studiază peste măsură, în timp ce neglijează ceea ce este legat de viața practică. Mulții ajung părinți fără să fie conștienți de responsabilitățile pe care le au, iar copiii lor se afundă mai mult decât ei în ineficiență. În acest fel, neamul omenesc degenerează repede. Continua cerință de studiu care se impune acum în școli face ca tinerii să nu fie pregătiți pentru viața practică. Mintea omenească are nevoie de acțiune. Dacă nu este activă în direcția cea bună, va fi activă în direcția cea rea. Pentru a păstra echilibrul minții, munca și studiul trebuie combinate în școli.PFE 37.2

    În generațiile trecute ar fi trebuit să existe mai multă preocupare pentru educație. Pe lângă școli, ar fi trebuit să existe instituții agricole sau fabrici. De asemenea, ar fi trebuit să existe profesori pentru predarea lucrului în gospodărie. Iar o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit să fie devotat muncii fizice, pentru ca puterile fizice și mintale să poată fi puse la lucru în mod egal. Dacă școlile ar fi funcționat după planul pe care l-am menționat, acum nu ar exista atâtea minți dezechilibrate.PFE 38.1

    Dumnezeu a pregătit pentru Adam și Eva o grădină minunată. El le-a pus la dispoziție tot ce-și puteau dori. A sădit pentru ei tot felul de pomi roditori. Cu mână largă le-a oferit toate darurile Sale. Pomii cu fructe atât de frumoși, minunatele flori care răsăreau pretutindeni din abundență în jurul lor au fost astfel întocmiți, încât să nu fie afectați de nimic din ceea ce înseamnă degradare. Adam și Eva erau cu adevărat bogați. Ei aveau în stăpânire Edenul. Adam era stăpânul acestui domeniu minunat. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că el a fost bogat. Însă Dumnezeu știe că el nu putea fi fericit dacă nu avea o ocupație. De aceea, i-a dat ceva de făcut: el trebuia să împodobească grădina.PFE 38.2

    Dacă bărbații și femeile din acest veac degenerat au mult în ceea ce privește comorile acestui pământ, care de fapt sunt nesemnificative în comparație cu acel paradis de frumusețe și bogăție dat lui Adam, ei consideră că munca nu este pentru ei și își cresc copiii învățându-i să o considere ca fiind degradantă. Acești părinți bogați, prin cuvintele și prin faptele lor, își învață copiii că banul este cel care te face domn sau doamnă. Însă conceptul de domn sau doamnă se măsoară după minte și valoarea morală. Dumnezeu nu ne judecă după îmbrăcăminte. Îndemnul apostolului Petru este acesta: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. (1 Petru 3, 3.4.) Un spirit blând și liniștit este socotit mai presus de comorile și onorurile lumești.PFE 38.3

    Domnul ne arată cum privește El bogăția lumii, care conduce sufletele oamenilor la vanitate, prin exemplul omului bogat care și-a dărâmat hambarele pentru a construi altele mai mari, ca să aibă loc să-și depoziteze averile. Uitându-L pe Dumnezeu, el nu și-a mai adus aminte de unde îi veneau toate aceste bogății. El nu I-a adus mulțumire și recunoștință Binefăcătorului său plin de har. El se felicita pe sine prin aceste cuvinte: “Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și te veselește!”. (Luca 12, 19.) Stăpânul său, care îi încredințase bogățiile pământești care să fie o binecuvântare pentru semenii săi și prin care să-L proslăvească pe Creatorul său, s-a supărat pe bună dreptate pentru nerecunoștința sa și i-a spus: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește pentru Dumnezeu”. (Luca 12, 20.21.) Aici avem o ilustrare a felului în care omul este evaluat de către Dumnezeul cel nemărginit. O avere imensă sau bogățiile de orice fel nu ne pot asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri și binecuvântări vin de la El, pentru a verifica, a testa și a dezvolta caracterul omului.PFE 39.1

    Oamenii pot avea bogății fără număr; totuși, dacă nu sunt bogați înaintea lui Dumnezeu, dacă nu au interesul de a-și asigura comoara cerească și înțelepciunea divină, Creatorul lor îi socotește niște oameni fără minte, nebuni, iar noi îi socotim la fel cum îi socotește Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Toate facultățile trebuie puse la lucru pentru a se putea dezvolta în mod corespunzător și pentru ca bărbații și femeile să aibă minți echilibrate. Dacă copiilor li s-ar fi dat o educație completă în diferite ramuri de lucru, dacă ar fi fost învățați să muncească așa cum au fost învățați diferite științe, educația primită le-ar fi fost de mai mare folos.PFE 39.2

    Încordarea continuă a creierului, în timp ce mușchii rămân inactivi, slăbește nervii, iar elevii și studenții au o dorință aproape de necontrolat după schimbare și distracții excitante. Iar când li se dă drumul, după ce au fost ținuți mai multe ore în fiecare zi doar pentru a studia, ei sunt aproape sălbatici. Mulți dintre ei nu au fost ținuți în frâu în cămin. Ei au fost lăsați să-și urmeze propriile înclinații și consideră că orele în care sunt obligați să studieze constituie o povară aspră pentru ei; și neavând nimic altceva de făcut după orele de studiu, Satana le sugerează sportul și ștrengăriile, ca o schimbare. Influența lor asupra celorlalți studenți este demoralizatoare. Acei studenți care au beneficiat de o învățătură religioasă în cămin, care nu cunosc viciile din societate, vin adesea în contact cu cei ale căror minți sunt afundate în mocirlă și care nu au avut privilegiul unei instruiri culturale și religioase sau a fost foarte limitată. și ei sunt în pericol, amestecându-se în societatea acestei clase, respirând o atmosferă care nu este înălțătoare, ci care tinde să înjosească și să degradeze moralul, ca să se afunde până la același nivel de degradare ca și tovarășii lor. Un mare număr de studenți se delectează, în orele în care nu au ce face, petrecându-și timpul intens. Și foarte mulți dintre cei care pleacă de acasă inocenți și curați ajung stricați datorită întovărășirilor de la școală.PFE 40.1

    Am fost îndemnată să întreb: trebuie oare ca tot ce este valoros în tinerii noștri să fie sacrificat pentru ca ei să dobândească o educație școlară? Dacă ar fi existat instituții agricole și industriale în preajma școlilor noastre și dacă ar fi fost angajați profesori competenți în educarea tinerilor în diferitele ramuri de studiu și muncă, devotând în fiecare zi o parte din timp pentru cultivarea minții, iar alta pentru lucrul fizic, acum am fi avut tineri cu o influență bună în societatea degradată din jurul nostru. Mulți dintre tinerii care ar absolvi astfel de instituții ar ieși de acolo cu tărie de caracter. Ei ar avea perseverență, forță și curaj pentru a trece cu bine peste încercări și aceste principii nu ar fi clintite din loc printr-o influență rea, oricât ar fi de populară. Ar fi trebuit să existe profesoare cu experiență, care să le dea lecții tinerelor în materie de gătit. Fetele ar fi trebuit să fie învățate să confecționeze îmbrăcăminte, să croiască, să coasă și să repare haine și astfel să fie pregătite pentru datoriile practice ale vieții.PFE 40.2

    Pentru tineri, ar fi trebuit să existe ateliere în care să învețe diferite meserii, prin care să-și pună la lucru atât mușchii, cât și puterile mintale. Dacă tinerii nu-și pot permite decât o educație într-o singură direcție, ce ar fi mai important: cunoașterea științelor, cu toate dezavantajele pentru sănătate și viață, sau cunoștințele practice pentru viața de zi cu zi? Fără ezitare, răspundem: cea din urmă. Dacă trebuie să se renunțe la una din două, aceasta trebuie să fie studiul cărților.PFE 41.1

    Sunt foarte multe fete care s-au căsătorit și au familii, însă au foarte puține cunoștințe practice în legătură cu datoriile de soție și mamă. Ele pot citi, știu să cânte la un instrument muzical, însă nu știu să gătească. Nu știu să facă pâine bună, ceea ce este esențial pentru sănătatea familiei. Ele nu știu să croiască și să facă haine, pentru că nu au învățat niciodată. Ele au considerat că aceste lucruri nu sunt esențiale, iar atunci când se căsătoresc, sunt tot așa de neajutorate și depind de alte persoane pentru a face anumite lucruri în locul lor, ca și copiii lor mici. Ignoranța aceasta nu are scuză în privința unor datorii ale vieții atât de necesare, și acest lucru produce nefericire în atâtea familii.PFE 41.2

    Părerea că munca este înjositoare pentru viața modernă a dus la mormânt mii de persoane care ar fi putut trăi. Cei care fac doar muncă fizică adesea lucrează în exces, fără a-și acorda perioade de odihnă, în timp ce intelectualii suprasolicită creierul și sănătatea lor fizică lasă de dorit din cauza lipsei activității fizice. Dacă cei care lucrează cu mintea ar avea și ei activitate fizică și și-ar întări mușchii, cei care lucrează cu brațele ar putea munci mai puțin și și-ar putea consacra astfel o parte din timp pentru cultura intelectuală și morală. Cei cu obiceiuri sedentare și cei care studiază foarte mult ar trebui să facă mișcare fizică, chiar dacă nu sunt nevoiți să muncească pentru a-și câștiga existența. Sănătatea trebuie să constituie un motiv suficient care să îi conducă să îmbine lucrul fizic cu cel intelectual.PFE 41.3

    Pentru a avea bărbați și femei bine dezvoltați, echilibrați, trebuie ca educația morală și intelectuală să fie împletită cu cea fizică. Unii au capacități intelectuale mai mari decât alții, în timp ce alții au predilecție pentru munca fizică. Ambele categorii trebuie să facă îmbunătățirile necesare acolo unde este nevoie, pentru a putea aduce înaintea lui Dumnezeu întreaga lor ființă, ca o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui, aceasta fiind din partea lor o slujbă duhovnicească. Obiceiurile societății moderne nu trebuie să le influențeze stilul de viață. Apostolul Pavel, sub inspirație, spune: “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia; ci să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12, 2.)PFE 42.1

    Mințile intelectualilor lucrează prea mult. Adesea, ei își suprasolicită puterile mintale; dar există o altă clasă de oameni, al cărei țel suprem este munca fizică. Aceștia nu își pun mintea la lucru. Mușchii lor sunt solicitați, în timp ce creierul este jefuit de tăria intelectuală, la fel cum mințile intelectualilor sunt suprasolicitate, în timp ce corpurile lor sunt jefuite de tărie și vigoare prin neglijarea folosirii mușchilor. Cei care își găsesc mulțumirea în munca fizică și îi lasă pe alții să gândească în dreptul lor, ei doar executând ceea ce plănuiește creierul altuia, vor avea mușchi puternici, dar intelecte firave. Influența lor spre bine este mică, în comparație cu ce ar putea fi dacă și-ar folosi creierul în aceeași măsură ca și mușchii. Astfel de oameni cad mai repede dacă sunt atacați de boală, deoarece organismul prinde putere datorită forței electrizante a creierului de a se împotrivi bolii.PFE 42.2

    Oamenii care au puterile fizice în stare bună ar trebui să se educe ca să gândească în aceeași măsură în care lucrează și să nu depindă de alții care să fie creier pentru ei. O mare categorie de oameni fac greșeala de a socoti munca înjositoare. De aceea, tinerii sunt foarte preocupați să devină profesori, clerici, negustori, avocați sau să ocupe orice funcție care nu necesită muncă fizică. Tinerele socotesc că munca din gospodărie este înjositoare. Și deși mișcarea fizică necesară pentru a îndeplini treburile din gospodărie, dacă nu este prea multă, are menirea de a ne fi de folos pentru sănătate, totuși ele caută o educație în urma căreia să devină profesoare, personal bisericesc sau învață vreo meserie care să le țină înăuntru, pentru o ocupație sedentară. Roșeața de sănătate le dispare din obraji, sunt atacate de boală pentru că nu fac mișcare fizică, iar obiceiurile lor sunt în general pervertite. Și toate acestea doar pentru că așa e la modă! Ele vor o viață delicată, ceea ce înseamnă slăbiciune și decădere.PFE 43.1

    Este adevărat, există o scuză pentru care tinerele nu aleg lucrul în gospodărie ca ocupație, deoarece cei ce angajează fete la bucătărie le tratează în general ca pe niște servitoare. Adesea, cei care le angajează nu le respectă și le tratează ca și cum nu ar fi demne să fie membre ale familiilor lor. Nu le tratează cu aceleași favoruri ca pe croitoreasă, dactilografă sau profesoara de muzică. Însă nu poate exista o ocupație mai importantă decât cea de gospodină. Este nevoie de inteligență și experiență ca să gătești bine, să pui pe masă o hrană sănătoasă, într-o manieră atrăgătoare. Persoana care pregătește hrana ce ajunge în stomacul nostru, iar de acolo în sânge și apoi în tot corpul, hrănindu-l, are rolul cel mai important. Meseriile de dactilografă, croitoreasă sau profesoară de muzică nu pot egala în importanță pe cea de bucătăreasă.PFE 43.2

    Cele arătate anterior constituie o declarație cu privire la ceea ce ar fi putut realiza un sistem de educație corespunzător. Timpul este prea scurt acum pentru a realiza ceea ce trebuia făcut în generațiile trecute, însă noi putem face mult, chiar în aceste zile din urmă, pentru a corecta relele existente în educația tinerilor. Și pentru că timpul este scurt, noi ar trebui să fim serioși și să muncim cu zel pentru a da tinerilor acea educație care este în conformitate cu credința noastră. Noi suntem reformatori. Noi dorim ca toți copiii noștri să studieze, pentru a avea cele mai mari foloase. Pentru a face aceasta, trebuie să li se dea o ocupație prin care să-și pună mușchii la lucru. Zilnic, munca sistematică trebuie să constituie o parte a educației copiilor și tinerilor, chiar în aceste vremuri din urmă. Acum se poate câștiga mult prin îmbinarea lucrului cu școala. Urmând acest plan, studenții vor dobândi acea elasticitate a spiritului și tărie a minții și vor fi în stare să facă mai mult efort mintal într-un anumit timp decât ar fi putut face doar studiind. Iar când părăsesc școala, constituția lor este intactă și sunt gata, cu tărie și curaj, pentru orice poziție în care i-ar putea așeza providența lui Dumnezeu.PFE 44.1

    Deoarece timpul este scurt, noi ar trebui să lucrăm cu stăruință și energie dublă. S-ar putea ca tinerii noștri să nu ajungă la facultate, însă să capete o educație în acele ramuri esențiale, pe care apoi o pot folosi în viața practică, cultivându-și mintea și punând la lucru puterile acesteia. Foarte mulți tineri care au trecut printr-o facultate nu au dobândit acea educație adevărată care să poată fi folosită în practică. Pot avea numele de absolvenți de colegiu, dar în realitate să nu fie decât niște nătângi educați.PFE 44.2

    Sunt mulți tineri ale căror servicii ar fi acceptate de Dumnezeu, dacă s-ar consacra Lui fără rezervă. Dacă aceștia ar pune la lucru pentru slujirea lui Dumnezeu acele puteri ale minții pe care ei le folosesc pentru a-și servi lor înșiși pentru acumularea de bogății, ei ar putea fi lucrători serioși, consecvenți și de succes în via Domnului. Mulți dintre tinerii noștri ar trebui să-și îndrepte atenția spre studiul Scripturilor, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi pentru cauza Sa. Însă ei nu ajung la fel de inteligenți în privința cunoștințelor spirituale cum sunt în lucrurile vremelnice; de aceea, ei nu reușesc să facă lucrarea lui Dumnezeu, pe care ar putea-o face foarte bine. Sunt puțini cei care îi avertizează pe păcătoși și care câștigă suflete pentru Hristos, când ar trebui să fie mulți. Tinerii noștri în general sunt înțelepți în problemele lumești, însă nu sunt inteligenți în privința lucrurilor legate de Împărăția lui Dumnezeu. Ei ar putea să-și îndrepte mintea spre canalul ceresc, divin, și să umble în lumină, mergând din putere în putere, până când vor putea întoarce pe păcătoși la Hristos și să îndrepte pe cei necredincioși și deznădăjduiți pe o cale strălucitoare către ceruri. Iar când lupta se va încheia, ei ar putea fi bineveniți în bucuria Domnului lor.PFE 44.3

    Tinerii nu pot pătrunde în această lucrare de explicare a Scripturilor și de studiere a profețiilor până când nu dețin mai întâi ei înșiși o cunoaștere a adevărurilor importante ale Bibliei, pe care încearcă să le explice altora. S-ar putea să fie deficitari în ramurile obișnuite ale educației și de aceea s-ar putea să nu aibă succes în a face tot binele pe care l-ar fi putut face dacă ar fi avut avantajele unei pregătiri școlare bune. Ignoranța nu sporește umilința sau spiritualitatea nici unui urmaș al lui Hristos. Adevărurile Cuvântului divin pot fi mai bine apreciate de către un creștin intelectual. Domnul Hristos poate fi glorificat cel mai mult de aceia care Îi slujesc în mod inteligent. Obiectivul cel mare al educației este de a ne face să ne folosim puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu, astfel încât să reprezentăm cel mai bine religia Bibliei și să Îl slăvim pe Dumnezeu.PFE 45.1

    Noi datorăm Celui ce ne-a dat viață toate talentele pe care ni le-a încredințat; și avem datoria față de Creatorul nostru de a ne cultiva și a ne valorifica talanții pe care El ni i-a încredințat. Educația va disciplina mintea, îi va dezvolta puterile și le va îndruma corect, astfel încât să fim de folos pentru slava lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de o școală în care cei care tocmai au intrat în lucrare să poată fi învățați cel puțin în ramurile obișnuite ale educației și în care să poată învăța, de asemenea, cât mai bine adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp. De asemenea, în aceste școli trebuie să se studieze de asemenea profețiile. Cei care au cu adevărat capacități care să îi facă destoinici pentru lucrul în via Sa ar avea mult de câștigat prin doar câteva luni de instruire într-o astfel de școală. — Mărturii pentru comunitate 3:131-160, 1872.PFE 45.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents