Feriți-vă de imitații

Unii consideră că asocierea cu oameni învățați este mai de preț decât comuniunea cu Dumnezeul cerurilor. Declarațiile oamenilor învățați sunt prezentate ca o învățătură de mai mare valoare decât înțelepciunea cea înaltă descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce necredincioșia este înălțată cu trufie, cerul privește jos la vanitatea și nimicnicia judecății omenești; căci omul prin sine însuși este deșertăciune. Toate meritele oamenilor, demnitatea lor morală le dețin doar prin și datorită meritelor Domnului Isus Hristos. Ce sunt atunci speculațiile celor mai strălucite minți ale marilor oameni care au trăit pe pământ? Cu toate acestea, oamenii așează judecata lor înainte de voia descoperită a lui Dumnezeu și prezintă lumii ceea ce ei pretind că este o înțelepciune mai înaltă decât înțelepciunea lui Dumnezeu. În închipuirile lor deșarte, ei s-ar încumeta să îndepărteze rânduiala cerului pentru a da frâu liber propriilor lor înclinații și dorințe.PFE 331.1

Dumnezeul cel mare are o Lege prin care Își conduce împărăția, iar aceia care încalcă această Lege vor ajunge într-o zi să vadă că vor da socoteală în fața acestei Legi. Scuza pentru încălcarea Legii nu poate fi găsită în afirmația că această Lege a fost desființată. A susține că Legea a fost desființată ar însemna să o dezonorăm și să aruncăm dispreț asupra Dătătorului Legii. Unica scăpare pentru cel ce calcă Legea se găsește numai în Domnul Isus Hristos; căci păcătosul este mântuit și Legea este satisfăcută numai prin harul și ispășirea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Oamenii care fac paradă de măreție în fața lumii, dar în același timp calcă în picioare voința descoperită a lui Dumnezeu, îl jefuiesc pe om de onoare și vorbesc despre desăvârșirea firii. Ei pictează un tablou foarte rafinat, însă acesta constituie o iluzie, o înșelăciune amarnică; pentru că ei umblă în lumina propriei lor candele.PFE 331.2

Aceia care prezintă o învățătură contrară celei biblice sunt conduși de către marele apostat care a fost aruncat din curțile lui Dumnezeu. Despre el, înainte de căderea sa, stă scris: “Tu ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe ... erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.... Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau priveliște împăraților.... Toți cei ce te cunosc între popoare rămân uimiți din pricina ta; ești nimicit și nu vei mai fi niciodată.” (Ezechiel 28, 12-19.)PFE 331.3

Cu un astfel de conducător — un înger expulzat din ceruri — acești presupuși oameni înțelepți ai pământului fabrică teorii cu care vrăjesc și zăpăcesc mințile oamenilor. Pavel le spune galatenilor: “Cine v-a fermecat ca să nu ascultați adevărul?” Satana are o minte iscusită și are agenții lui cu care lucrează pentru a-i încânta pe oameni și îi îmbracă cu slavă mai presus de Dumnezeu. Însă Dumnezeu este îmbrăcat cu putere; El îi poate lua pe aceia care sunt morți în păcatele și nelegiuirile lor și, prin lucrarea Duhului care L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morți, poate transforma caracterul omului, refăcându-l pe om după chipul lui Dumnezeu. Cei care cred în Isus Hristos sunt schimbați din răzvrătiți împotriva Legii lui Dumnezeu în slujitori supuși ai Împărăției Sale. Ei sunt născuți din nou, refăcuți, sfințiți prin adevăr. Scepticii nu acceptă această putere a lui Dumnezeu și refuză orice dovezi, până când sunt lăsați în voia propriilor lor porniri. Ei îndrăznesc chiar să dea la o parte Legea lui Dumnezeu și să impună limite puterii lui Iehova. Însă Dumnezeu a spus: “Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni și grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu”. — Instructorul tineretului, 7 februarie, 1895.PFE 332.1