Pregătire grabnică pentru lucrare

Am fost foarte tulburată timp de mai multe nopți. Fiind tulburată, nu am putut să dorm bine. Mi-au fost prezentate lucruri asupra cărora trebuie să vă atrag atenția.PFE 334.1

Profesorii noștri de la Sanatoriul și Colegiul din Battle Creek trebuie să vegheze continuu, ca nu cumva planurile și felul în care lucrează să slăbească și să înăbușe credința studenților care au inimile profund mișcate de Duhul Sfânt. Ei au auzit vocea lui Isus spunând: “Fiule, du-te și lucrează astăzi în via Mea”. Ei simt nevoia ca studiile să decurgă în mod corespunzător, pentru a putea fi pregătiți să lucreze pentru Domnul și trebuie depuse toate eforturile cu putință pentru a grăbi înaintarea lor; însă trebuie să se aibă continuu în vedere obiectivul educației lor. Nu trebuie îngăduită nici o zăbavă. Persoanele care s-au angajat să-i ajute pe studenți, susținându-i în perioada studiilor, suferă pierderi mari atât prin timpul, cât și prin banii cheltuiți în mod neînțelept. Acești oameni și-au manifestat dorința și ardoarea de a ajuta; însă ei se descurajează văzând că timpul prevăzut la început pentru pregătirea studenților pentru lucrare se prelungește, iar studenții sunt încurajați să studieze astfel pe cheltuiala lor. Anii trec, iar studenților li se pretinde o perioadă de instruire tot mai mare. Acest proces prelungit, care cere tot mai mult timp, tot mai multe discipline, constituie una din cursele prin care Satana îi trage înapoi pe lucrători.PFE 334.2

Studenții nu socotesc că este necesară o așa de mare întârziere pentru a intra în lucrare, dacă nu le-ar fi impusă de către cei care au pretenția că sunt păstori și veghetori, care le sunt profesori și medici. Chiar dacă am avea 1000 de ani în fața noastră, nu ar fi necesare cunoștințe atât de profunde, deși, în aceste condiții, ar fi mai potrivite; însă timpul nostru este scurt. Este scris: “Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”.PFE 334.3

Noi nu ne numărăm printre aceia care stabilesc exact data revenirii cu putere și slavă mare a Domnului Isus. Unii au fixat un anumit timp, iar când acesta a trecut, spiritul lor înfumurat nu a primit mustrarea, ci au stabilit un alt timp și apoi un altul; însă multele eșecuri succesive au pus asupra lor însemnul de profeți falși. “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru; iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia”. (Deuteronom 29, 29.) În pofida faptului că există profeți mincinoși, există de asemenea oameni care practică adevărul așa cum este descoperit în Scripturi. Cu profundă seriozitate, cu credință sinceră, călăuziți de Duhul Sfânt, ei au minți și inimi agere, care arată că noi trăim în apropierea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos, însă ceasul și ziua venirii Sale depășesc competența omului; căci despre “ziua și ceasul acela nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. (Matei 24, 36.)PFE 335.1

Însă există o zi pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru încheierea istoriei acestei lumi. Această Evanghelie a împărăției va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile; atunci va veni sfârșitul. Profeția se împlinește repede. Multe, foarte multe ar trebui spuse cu privire la aceste subiecte importante. Ziua când destinul fiecăruia este hotărât pentru totdeauna este la ușă. Această zi a Domnului vine cu grabă mare. Străjerii mincinoși strigă: “Totul este bine”; însă ziua lui Dumnezeu se apropie cu repeziciune. Zgomotul apropierii pașilor Lui este atât de mult acoperit, încât lumea nu se trezește din somnul ei ca de moarte în care a căzut. În timp ce veghetorii de pe ziduri strigă: “Pace și siguranță”, “o prăpădenie neașteptată va veni peste ei” ... “și nu va fi chip de scăpare” (1 Tesaloniceni 5, 3); “va veni ca un laț peste toți cei care locuiesc pe toată fața pământului”. (Luca 21, 35.) Aceasta îl va surprinde pe iubitorul de plăceri și pe omul păcătos ca un hoț, noaptea. Când totul este în aparență sigur, iar oamenii se retrag la odihna fericită, atunci este momentul când hoțul se aruncă pe furiș asupra prăzii. Când este prea târziu să preîntâmpini răul, se constată că o anumită ușă sau fereastră nu a fost asigurată. “De aceea și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți”. (Matei 24, 44.) Oamenii se odihnesc acum, închipuindu-și că sunt în siguranță în bisericile populare; însă toți ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să existe un loc deschis prin care să pătrundă vrăjmașul. Trebuie depuse eforturi mari pentru a păstra mereu acest subiect în fața poporului. Acest lucru solemn trebuie prezentat nu numai oamenilor din lume, ci și celor din bisericile noastre, pentru că ziua Domnului va veni deodată, pe neașteptate. Avertizarea înfricoșătoare a profeției se adresează fiecărui suflet. Nimeni să nu se simtă în siguranță față de pericolul de a fi surprins. Fie ca nici o interpretare a profeției să nu vă înlăture convingerea cunoașterii evenimentelor care arată că acest mare eveniment este aproape, este chiar la ușă.PFE 335.2

Banii care au fost cheltuiți pentru construirea altor clădiri sau pentru extinderea celor existente la Battle Creek ar fi trebuit să fie folosiți pentru crearea de posibilități pentru ducerea mai departe a lucrării în locuri unde nu s-a făcut nimic. Dumnezeu nu este mulțumit de modul în care au fost folosiți banii Lui. El nu face deosebire între locuri sau persoane.PFE 336.1

Obiceiul de a face posibil ca doar câteva persoane să fie avantajate să-și desăvârșească educația în atât de multe domenii, încât le va fi imposibil să lucreze în toate acestea, este mai degrabă un rău decât un beneficiu pentru acela care are atât de multe foloase, pe lângă faptul că îi lipsește și pe alții de privilegiile de care au nevoie atât de mult. Dacă această pregătire ar dura mai puțin și dacă nu s-ar acorda toată atenția numai studiului, ar fi mult mai mult posibilă creșterea credinței studenților în Dumnezeu. Acela care își consacră toate energiile numai studiilor devine fascinat de acestea și va ajunge până la urmă absorbit de cărți, pierzând din vedere ținta pentru care a venit la școală. Mi-a fost arătat că unii dintre studenți își pierd spiritualitatea, credința slăbește și ei nu întrețin o comuniune continuă cu Dumnezeu. Ei își petrec aproape tot timpul citind, cunoscând prea puțin alte lucruri. Însă la ce le va folosi toată această pregătire? La ce bun atâta cheltuială de timp și bani? Eu vă spun că acestea vor fi mai rău decât pierdute. Trebuie să existe mai puțin din acest fel de activitate și mai multă credință în puterea lui Dumnezeu. Poporul care iubește poruncile lui Dumnezeu trebuie să dea mărturie lumii prin faptele lor despre credința pe care o au.PFE 336.2

Studenții vin la Battle Creek de la mari distanțe, cu o mare cheltuială, așteptând să primească acolo acea învățătură prin care să ajungă misionari plini de succes. Această țintă nu trebuie pierdută din vedere prin cufundarea în multe studii. Gândiți-vă la Moise; povara cea mare a sufletului său era ca prezența lui Dumnezeu să fie cu el și dorința lui era să poată privi slava Sa. Însă dacă studenților li se predau mai multe cursuri decât au absolută nevoie, aceasta îi va face să uite obiectivul real al venirii lor la Battle Creek. A sosit timpul când este esențial să fie făcută doar lucrarea care este necesară. Ani îndelungați de pregătire nu constituie o absolută necesitate. Pregătirea studenților a fost gândită după același principiu ca și operațiile legate de construcția clădirilor. Clădire după clădire au tot fost adăugate doar pentru ca totul să fie mai comod și desăvârșit. Dumnezeu face apel, și face acest lucru de ani de zile, pentru o reformă în aceste lucruri. El vrea ca banii să nu fie irosiți. El nu dorește ca atât de mulți bani să fie utilizați pentru pregătirea doar a câtorva persoane care vin la Battle Creek în vederea unei mai bune pregătiri pentru lucrare. În toate cazurile, trebuie avută cea mai mare grijă pentru cheltuirea chibzuită a banilor destinați educației studenților. În timp ce se cheltuie atât de mult pentru doar câțiva care fac niște cursuri istovitoare, sunt mulți care însetează după cunoștințe pe care le-ar putea dobândi în câteva luni; unul sau doi ani ar fi considerați o mare binecuvântare. În timp ce pentru câțiva se folosesc toate mijloacele timp de mulți ani de studiu, alți tineri la fel de vrednici nu pot fi ajutați deloc.PFE 337.1

Sper ca directorii de la școala și Sanatoriul din Battle Creek să studieze această chestiune cu rugăciune, cu înțelepciune și fără părtinire. În loc de a copleși cu învățătură pe unii, mai degrabă lărgiți-vă sfera de binefacere. Hotărâți-vă ca banii pe care vreți să-i folosiți în educarea lucrătorilor pentru cauză să nu fie cheltuiți doar pentru unul care să obțină mai mult decât i-ar trebui în realitate, în timp ce alții sunt lăsați aproape fără nimic. Oferiți-le studenților posibilitatea începutului, însă nu trebuie să simțiți că este de datoria voastră să le purtați de grijă an după an. Este de datoria lor să intre în câmp pentru lucrare, iar datoria voastră este aceea de a-i ajuta și pe alții care au nevoie de aceasta.PFE 338.1

Lucrarea Domnului Hristos nu a fost făcută de așa natură încât să-i orbească pe oameni cu capacitățile Lui superioare. El a venit din sânul Celui Atotînțelept și ar fi putut uimi lumea cu cunoștințele mărețe și glorioase pe care le avea; cu toate acestea, El a fost reținut și rezervat. Nu a fost misiunea Lui aceea de a-i uimi cu imensitatea darurilor și talentelor Sale, ci aceea de a umbla în smerenie și umilință, pentru a-i învăța pe cei neștiutori calea mântuirii. O prea mare aplecare asupra studiului, chiar și asupra științei adevărate, creează un apetit anormal, care crește pe măsură ce este hrănit. Aceasta creează dorința de a asigura mai multă cunoștință decât este esențială pentru a face lucrarea Domnului. Urmărirea cunoașterii doar de dragul cunoașterii distrage mintea de la consacrarea față de Dumnezeu, împiedică progresul în ceea ce privește evlavia practică și constituie un obstacol pentru suflete în umblarea pe o cale care să conducă spre o viață mai sfântă, mai fericită. Domnul Isus a dat doar atâta învățătură cât ar putea fi folosită. Frații mei, felul în care puneți voi problema necesității multor ani de studiu nu este pe placul lui Dumnezeu.PFE 338.2

Domnul Isus dorește ca oamenii să-și pună la schimbător talanții și Isus a promis că le va da har după har. Pe măsură ce dăm altora, vom primi tot mai mult. Și în timp ce lucrăm astfel, mintea nu va fi îmbâcsită cu multă cunoștință care a tot fost înghesuită în ea, fără să fi existat ocazia de a împărtăși altora ceea ce s-a primit. Studentul ajunge din punct de vedere mintal un melancolic care a fost ticsit cu ceea ce nu poate folosi. S-a irosit mult timp și posibilitatea de a fi utili în mod practic nu a existat pentru studenți datorită învățării a ceea ce nu putea fi folosit de Duhul lui Dumnezeu.PFE 338.3

Cei care vin la școala din Battle Creek ar trebui să treacă repede și cât mai bine printr-un curs practic cu privire la dezvoltarea sănătoasă a trupului și activitatea sfântă a sufletului. În Evanghelia Sa, Dumnezeu vorbește nu numai de beneficiile dezvoltării capacității mintale a omului, ci și de faptul că simțurile morale pot fi trezite. Acest lucru este ilustrat prin exemplul lui Daniel și al celor trei tineri evrei. Ei au avut mereu în minte temerea de Domnul, iar urmarea a fost după cum este raportat: “Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele”. (Daniel 1, 17.)PFE 339.1

Domnul Hristos a spus: “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc”. (Luca 11, 28.) Numai pâinea vieții poate satisface sufletul înfometat. Numai apa vieții poate potoli setea sufletului însetat. Mințile ucenicilor au fost adesea ațâțate de curiozitate, însă, în loc să le satisfacă dorința de a cunoaște lucruri care nu erau necesare pentru îndeplinirea lucrării lor, El a deschis noi canale de gândire pentru mințile lor. El le-a dat acele învățături atât de necesare pentru evlavia practică.PFE 339.2

Multe domenii de studiu pe care studenții ar trebui să le facă timp de ani de zile, perioadă în care nu pot face lucrare, nu constituie un lucru după rânduiala lui Dumnezeu. Domnul Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. Când a spus: “Urmați-Mă”, El și-a asumat poziția de învățător. Toată lumina pe care El a adus-o din ceruri trebuie să fie folosită pentru a le descoperi oamenilor groapa pieirii în care au fost aruncați de păcatele lor și pentru a-i îndrepta spre singura cale pe care pot merge, cu speranța de a ajunge la un loc de siguranță. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii luminează această cale, iar omul care merge pe ea, deși este nesăbuit, nu trebuie să se rătăcească. Cei care vin la Battle Creek nu trebuie încurajați să petreacă ani întregi din viață studiind.PFE 339.3

Necumpătarea în studiu este un fel de beție, iar aceia care își îngăduie acest lucru rătăcesc de la cărările sigure, ca și bețivul, și se clatină și se prăbușesc în întuneric. Domnul dorește ca fiecare student să aibă în vedere numai slava lui Dumnezeu. Studenții nu trebuie să-și istovească și să-și irosească puterile fizice și mintale, căutând să știe cât mai mult cu putință în ce privește știința; însă fiecare, în mod individual, trebuie să-și păstreze prospețimea și vigoarea tuturor puterilor sale, pentru a se angaja în lucrarea pe care i-a desemnat-o Domnul pentru a ajuta sufletele să găsească acea cale a neprihănirii. Toți trebuie să-și păstreze tăria vieții lor, energia sufletului și zelul și să se pregătească pentru acel moment când trebuie să părăsească studiile de la școală și să se îndrepte mai mult spre studii practice în sfera lor de activitate, unde îngerii conlucrează cu ei. Ființele cerești vor acționa prin unelte omenești. Porunca cerului este de a lucra — de a face ceva ce va reflecta slava lui Dumnezeu, fiind de folos semenilor lor care sunt pe cale de a pieri.PFE 340.1

Există marele pericol ca studenții din școli să nu învețe cea mai importantă dintre toate lecțiile pe care Domnul ar dori ca ei s-o învețe. Această lecție ne este transmisă în următorul text: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 29.30.) Unii nu doar că nu au purtat jugul blândului și smeritului Domn Isus, însă nu au fost nici în stare să reziste ispitelor care i-au împresurat. Tineri fără experiență, care au venit de la mari distanțe pentru a dobândi educație în școala noastră, au pierdut legătura cu Isus. Aceste lucruri nu ar fi trebuit să se întâmple.PFE 340.2

Domnul nu alege sau acceptă lucrători în funcție de numeroasele avantaje pe care le-au avut sau în funcție de educația superioară de care au beneficiat. Valoarea agentului uman este estimată în funcție de capacitatea inimii de a-L cunoaște și a-L înțelege pe Dumnezeu. “Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus. Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos”. (2 Timotei 2, 1-3.) Cel mai mare bine cu putință se obține prin cunoașterea lui Dumnezeu. “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17, 3.)PFE 341.1

Această cunoaștere constituie izvorul tainic de unde curge toată puterea. Prin exercitarea credinței, noi suntem capabili să primim și să punem în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o scuză nu poate fi acceptată și nu este primită nici o cerere de îndreptățire pentru eșecul de a cunoaște și înțelege voia lui Dumnezeu. Domnul va lumina inima care Îi este credincioasă. El poate citi gândurile și intențiile inimii. Este inutil să ne plângem, spunând că, dacă ar fi fost așa sau așa, am fi făcut într-un fel sau altul. Nu există dacă în privința cerințelor lui Dumnezeu; Cuvântul Lui este Da și Amin. Nu există nici o îndoială în inima în care există credință cu privire la puterea lui Dumnezeu de a-și îndeplini făgăduințele. Credința curată lucrează prin dragoste și curăță sufletul.PFE 341.2

Tatălui întristat care căuta dragostea și mila lui Hristos față de fiul său bolnav, Domnul Isus i-a spus: “Dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putință celui care crede”. Toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu și prin credință noi putem beneficia de puterea Lui. Însă credința nu este vedere; credința nu este sentiment, ceva ce simți; credința nu este ceva ce poți pipăi în realitate. “Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare în lucrurile care nu se văd”. (Evrei 11, 1.) A avea credință înseamnă a lăsa la o parte sentimentele și dorințele egoiste, a umbla în umilință cu Domnul, a ne însuși făgăduințele Lui și a face apel la ele în toate ocaziile, crezând că Domnul va lucra potrivit cu planurile Sale în inima și viața ta, prin sfințirea caracterului tău; înseamnă să te bizui cu totul și implicit să te încrezi în credincioșia lui Dumnezeu. Dacă este urmată această cale, cei din jurul nostru vor vedea roada specială a Duhului manifestată în viață și caracter.PFE 341.3

Educația primită de Moise ca nepot al faraonului a fost desăvârșită. Nu a fost neglijat nimic din ceea ce fusese planificat să-l facă un om înțelept, în felul în care înțelegeau egiptenii înțelepciunea. Această educație i-a fost de folos în multe privințe; însă partea cea mai valoroasă care l-a calificat pentru lucrare a fost cea primită pe când a fost păstor. În timp ce el își conducea turmele prin locurile sălbatice din munți și prin pășunile verzi din văi, Dumnezeul naturii l-a învățat cea mai mare și cea mai înaltă înțelepciune. În școala naturii, în care Domnul Însuși era învățătorul, el a contemplat și a învățat lecțiile umilinței, smereniei, credinței și încrederii, un mod de viață umil, toate aceste lucruri legându-i sufletul mai mult de Dumnezeu. În singurătatea munților, el a învățat ceea ce toată educația primită la curtea faraonului nu a fost în stare să-l învețe — credința simplă, neclintită, și încrederea continuă în Domnul.PFE 342.1

Moise gândea că educația dată de înțelepciunea Egiptului l-a calificat în suficientă măsură pentru a scoate pe Israel din robie. Oare nu învățase el toate lucrurile care erau necesare unui general în armată? Nu avusese el cele mai mari privilegii de a învăța la cele mai bune școli ale țării? Da, el simțea că este în stare să-i elibereze. El și-a început lucrarea, căutând să câștige favoarea poporului său, încercând să le îndrepte greșelile. El a omorât un egiptean care îl bătea pe unul din frații săi. Prin aceasta, el a manifestat spiritul celui care a fost un criminal de la început și s-a dovedit necorespunzător pentru a-L reprezenta pe Dumnezeul harului, îndurării și al iubirii. El a făcut o greșeală jalnică încă de la prima sa încercare. Ca mulți alții, imediat după aceea și-a pierdut încrederea în Dumnezeu și a întors spatele lucrării care i-a fost rânduită; el a fugit de mânia lui faraon. El a tras concluzia că datorită greșelii sale, păcatul cel mare de a lua viața acelui egiptean crud, Dumnezeu nu-i va permite să aibă vreun rol în lucrarea de eliberare a poporului Său din robia cea cruntă. Însă Domnul a îngăduit aceste lucruri pentru a-l putea învăța bunătatea, îngăduința, îndelunga răbdare, care sunt necesare oricărui lucrător al Domnului; căci aceste caracteristici sunt cele care vor face ca lucrătorul să aibă succes în cauza lui Dumnezeu.PFE 342.2

Cunoașterea însușirilor caracterului Domnului Isus Hristos nu poate fi obținută prin intermediul celei mai înalte educații din cele mai savante școli. Această înțelepciune se dobândește numai de la Marele Învățător. Lecțiile umilinței asemenea celei a Domnului Hristos, lecțiile smereniei inimii, respectului pentru lucrurile sfinte nu sunt învățate mai eficient ca în școala lui Hristos. Moise fusese învățat să fie lingușit și lăudat pentru capacitățile sale superioare; însă acum el trebuia să învețe o lecție deosebită. Ca păstor la oi, Moise a învățat să le poarte de grijă celor năpăstuite, să le îngrijească pe cele bolnave, să le caute cu răbdare pe cele rătăcite, să le suporte pe cele neascultătoare și nesupuse și să satisfacă nevoile mielușeilor și ale oilor bătrâne și slabe. Pe măsură ce se derulau aceste etape în dezvoltarea caracterului său, el a fost atras tot mai mult de Marele Păstor. El a ajuns una cu Sfântul lui Israel. El a crezut în Dumnezeul cel mare. El a comunicat cu Tatăl prin rugăciune umilă. El a privit la Cel Prea Înalt pentru educație în lucrurile spirituale și pentru cunoașterea datoriei sale ca păstor credincios. Viața lui a ajuns atât de legată de cer, încât Dumnezeu vorbea cu el față către față.PFE 343.1

Pregătit în acest fel, el a fost gata să răspundă chemării lui Dumnezeu de a schimba toiagul său de păstor cu toiagul unui bărbat împuternicit pentru o lucrare, de a-și părăsi turma de oi pentru a prelua conducerea a mai mult de un milion de oameni idolatri, răzvrătiți. Însă el avea să fie dependent de Conducătorul Cel nevăzut. Așa cum toiagul era un simplu instrument în mâna sa, la fel și el avea să fie un instrument dispus să fie modelat de mâna Domnului Isus Hristos. Moise a fost ales pentru a fi păstorul poporului lui Dumnezeu și, datorită credinței sale neclintite și încrederii sale în Domnul, copiii lui Israel au putut primi atât de multe binecuvântări. Domnul Isus caută să coopereze cu astfel de oameni care să devină canale neînfundate, prin care bogățiile cerurilor să poată fi revărsate asupra poporului dragostei Sale. El lucrează prin om pentru înălțarea și mântuirea celor aleși.PFE 343.2

Moise a fost chemat să lucreze ca partener al Domnului și ceea ce a făcut din el un bărbat reprezentativ a fost simplitatea caracterului său, combinată cu o educație practică. În momentul în care se afla în culmea gloriei sale omenești, Domnul a făcut să se vadă prin Moise nebunia înțelepciunii omului, slăbiciunea puterii omenești, pentru ca el să poată fi condus să înțeleagă starea lui neajutorată și ineficiența sa, dacă nu este ajutat de Domnul Isus.PFE 344.1

Nesăbuința lui Moise în uciderea egipteanului a fost generată de spiritul lui înfumurat. Credința acționează în puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, și nu pe căile oamenilor. Prin simpla credință, Moise a fost făcut în stare să treacă prin greutăți și să învingă obstacole care păreau aproape de netrecut. Când copiii lui Israel s-au bizuit pe El, fără să se încreadă în propriile lor puteri, Generalul cel puternic al oștirilor le-a fost credincios. El i-a izbăvit din multe greutăți din care nu ar fi scăpat niciodată dacă ar fi fost lăsați singuri. Dumnezeu a putut să-și manifeste puterea Lui cea mare prin Moise datorită credinței sale permanente în puterea și intențiile pline de iubire ale Eliberatorului lor. Această credință a făcut totul după cum i-a poruncit Domnul. Toată înțelepciunea oamenilor învățați nu ar fi putut face din el un om prin care Domnul să poată lucra, până când el nu a lăsat la o parte încrederea în sine, nu și-a dat seama de propria stare de neajutorare și și-a pus încrederea în Dumnezeu; până când a vrut să se supună poruncilor lui Dumnezeu, fie că erau pe plac judecății sale omenești, fie că nu.PFE 344.2

Acele persoane care refuză să meargă înainte până când nu văd fiecare pas însemnat clar în fața lor nu vor realiza niciodată prea mult; însă orice om care își arată credința și încrederea în Dumnezeu, supunându-I-se de bună voie, suportând disciplina divină impusă, va deveni un lucrător care va avea succes în via Domnului. În eforturile lor de a se califica pentru a deveni conlucrători cu Dumnezeu, oamenii se așează adesea în poziții care îi vor descalifica în vederea lucrării de modelare pe care Domnul voia să o facă cu ei. Astfel, ei nu sunt găsiți, așa cum a făcut Moise, asemănători Domnului. Supunându-se disciplinei lui Dumnezeu, Moise a devenit un canal sfințit prin care Domnul a putut lucra. El nu a ezitat când a trebuit să schimbe calea lui cu calea Domnului, chiar dacă aceasta a însemnat cărări necunoscute, neumblate. El nu și-a îngăduit să-și folosească educația, arătând că Legea lui Dumnezeu este greu de ținut, că este imposibil să asculți de ea. Nu; el a pus foarte puțin preț pe propria lui pregătire în vederea îndeplinirii cu succes a marii lucrări pe care i-a dat-o Domnul. Când și-a luat în primire misiunea de a elibera pe poporul lui Dumnezeu din robie, după toate aparențele omenești, aceasta era o întreprindere din cele mai puțin promițătoare; însă el s-a încrezut în Acela pentru care toate lucrurile sunt cu putință.PFE 344.3

Mulți din zilele noastre au ocazii cu mult mai bune și se bucură de privilegii cu mult mai mari în ce privește cunoașterea lui Dumnezeu, în comparație cu Moise; însă credința lui face de rușine necredința lor vădită. La porunca lui Dumnezeu, Moise a pornit înainte, chiar dacă în fața picioarelor sale nu se afla nimic pe care să calce. Mai mult de un milion de oameni depindeau de el, însă el i-a condus pas cu pas, zi de zi. Dumnezeu a îngăduit aceste călătorii stinghere prin pustie pentru ca ei să dobândească acea experiență necesară pentru a îndura greutăți și să știe, atunci când aveau să fie în pericol, că scăparea și izbăvirea vin numai de la Domnul, pentru ca astfel să poată învăța să-L cunoască pe Dumnezeu, să se încreadă în El și să-I slujească printr-o credință vie. Nu învățăturile școlilor Egiptului l-au făcut pe Moise capabil să triumfe asupra dușmanilor săi, ci o credință tare, neclintită, o credință care nu a cedat nici în fața celor mai grele împrejurări.PFE 345.1

Când Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă ceva, el a făcut acel lucru fără să se gândească la consecințe. El I-a acordat lui Dumnezeu credit pentru înțelepciune a ceea ce i-a cerut și hotărârea de a face ce a spus. Din această cauză, Moise a acționat ca și când Îl vedea pe Cel care este Nevăzut. Dumnezeu nu caută oameni cu o educație perfectă. Lucrarea Lui nu așteaptă până când slujitorii Săi pot parcurge pregătirile atât de laborioase ale școlilor noastre; însă Domnul dorește ca oamenii să prețuiască privilegiul de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu, oameni care să-L onoreze dând ascultare cerințelor Sale, indiferent de teoriile pe care le acceptaseră înainte. Nu există limită în privința utilității acelora care își lasă eul deoparte, care lasă Duhul Sfânt să lucreze asupra inimilor lor și trăiesc vieți cu totul sfințite în slujba lui Dumnezeu, suportând disciplina necesară impusă de Domnul fără a se plânge dacă vor cădea pe cale. Dacă nu vor slăbi atunci când Domnul îi va mustra și nu vor deveni împietriți și încăpățânați, Domnul îi va învăța atât pe tineri, cât și pe bătrâni, ceas de ceas, zi de zi. El tânjește să-și descopere mântuirea fiilor oamenilor, iar dacă poporul lui Dumnezeu va îndepărta piedicile, El va turna apele mântuirii din abundență prin canale omenești.PFE 346.1

Mulți dintre cei care caută să fie eficienți pentru lucrarea măreață a lui Dumnezeu prin desăvârșirea educației lor în școlile oamenilor vor descoperi că au pierdut cea mai mare lecție pe care Domnul vrea să-i învețe. Neglijând să se supună impresiilor Duhului Sfânt, fără să trăiască în ascultare de cerințele lui Dumnezeu, eficiența lor spirituală a slăbit; ei au pierdut posibilitatea de a face o lucrare încununată de succes pentru Domnul. Absentând ei înșiși din școala lui Hristos, au uitat sunetul vocii Învățătorului și El nu îi poate îndruma pe cale. Oamenii pot dobândi toată înțelepciunea posibilă ce poate fi dată de un învățător omenesc; însă Dumnezeu le cere o înțelepciune și mai mare. Ca și Moise, ei trebuie să învețe blândețea, smerenia inimii și neîncrederea în sine. Mântuitorul Însuși, când a fost om, a recunoscut că nu poate face nimic de la El Însuși. Și noi trebuie să învățăm că omul nu are putere în el însuși. Omul va fi eficient doar atunci când devine părtaș de natură divină.PFE 346.2

De când deschide pentru prima dată o carte, acela care dorește să învețe trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu ca fiind Cel care dă adevărata înțelepciune. Noi ar trebui să căutăm sfatul Său la fiecare pas pe care îl facem. Nu trebuie făcut nici un aranjament la care Dumnezeu să nu poată lua parte și nici o legătură pe care El să nu o aprobe. Acela care este Autorul înțelepciunii trebuie recunoscut drept călăuză, de la început până la sfârșit. În acest fel, cunoștința dobândită din cărți va fi consolidată printr-o credință vie în Dumnezeul cel infinit. Studentul nu trebuie să-și îngăduie să se lase prins în studii pe perioade foarte lungi de timp, ci în lucruri de acest fel trebuie să se lase călăuzit de Duhul lui Dumnezeu.PFE 347.1

Unii socotesc că a avea parte de studii la Ann Arbor ar fi foarte bine; însă influențele rele sunt tot timpul la lucru acolo asupra minților susceptibile, astfel încât, cu cât ei înaintează mai mult în studii, cu atât ajung să creadă că este mai puțin necesar să caute cunoștința cu privire la voia lui Dumnezeu și căile Sale. Nimeni nu trebuie să-și îngăduie să urmeze cursuri care ar slăbi în vreun fel credința în adevăr și în puterea Domnului sau să le diminueze respectul pentru o viață de sfințenie. Îi avertizez pe studenți să nu facă nici măcar un pas în această privință — nici măcar sfătuiți chiar de profesorii lor sau de oameni cu autoritate, ce au o anumită poziție — până când nu L-au căutat în mod personal pe Dumnezeu, cu inimile deschise la influența Duhului Sfânt, și nu au obținut sfatul Său cu privire la respectivele cursuri pentru studiu. Orice dorință egoistă să fie dată la o parte; orice sugestie pe care o primiți de la oameni aduceți-o înaintea lui Dumnezeu, încrezându-vă în călăuzirea Duhului Sfânt; orice ambiție nesfântă trebuie îndepărtată, pentru ca Domnul să nu spună: “Am văzut nebunia prinzând rădăcină; însă deodată i-am blestemat locuința”. (Iov 5, 3.) Fiecare trebuie să acționeze, astfel încât să poată spune: “Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și știi ce este cu mine”. (Ieremia 12, 3.) Domnul cântărește fiecare motiv. El cunoaște în profunzime gândurile, intențiile și scopurile inimii. Fără Dumnezeu noi suntem fără nădejde; de aceea, să ne întemeiem credința pe El. “Tu ești nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule. În Tine mă încred din tinerețea mea”. (Psalmii 71, 5.)PFE 347.2

Orice corabie care navighează pe marea vieții trebuie să aibă la cârmă pe Conducătorul divin; însă, când se stârnesc furtuni, când amenință vânturile, multe persoane Îl aruncă pe Pilotul navei lor peste bord și își încredințează corabia în mâinile omului mărginit sau încearcă să preia cârma ei înșiși. Atunci, urmează în general dezastrul și naufragiul, iar Pilotul este învinuit pentru că i-a condus în ape atât de primejdioase. Nu vă încredințați în mâna oamenilor, ci spuneți mai degrabă: “Domnul este ajutorul meu; voi căuta sfatul Lui.” Toate avantajele pe care le-ai putea avea nu vor putea fi o binecuvântare pentru tine și nici educația cea mai înaltă nu te poate califica pentru a deveni un canal de lumină, dacă nu conlucrezi cu Duhul Sfânt. Ne este la fel de imposibil să dobândim pricepere de la oameni fără iluminare divină așa cum le-a fost imposibil dumnezeilor Egiptului să-i elibereze pe aceia care și-au pus încrederea în ei. Studenții să nu creadă că orice sugestie care li se face de a-și prelungi studiile este în armonie cu planul lui Dumnezeu. Fiecare sugestie de acest fel să fie prezentată Domnului în rugăciune și să fie căutată cu seriozitate călăuzirea Lui — nu numai o singură dată, ci continuu, iar și iar. Rugați-vă și implorați-L, până când sunteți convinși că sfatul este de la Dumnezeu sau de la om. Nu vă încredeți în oameni. Acționați numai sub călăuzire divină.PFE 348.1

Voi ați fost chemați de Hristos. Ați fost răscumpărați cu sângele prețios al Mielului. Rugați-L pe Dumnezeu ca acest sânge să fie eficient și în dreptul vostru. Spuneți-I: “Sunt al Tău prin creațiune; sunt al Tău prin răscumpărare. Respect autoritatea omenească și sfatul fraților mei, însă nu pot depinde cu totul de aceștia. Te vreau pe Tine, o, Doamne, ca să mă înveți. Eu am făcut legământ cu Tine și doresc să adopt standardul divin în privința caracterului și să Te fac sfătuitorul și călăuza mea — astfel ca Tu să iei parte la toate planurile pe care le fac cu privire la viața mea; de aceea, învață-mă.” Fie ca slava Domnului să fie cel dintâi lucru pe care să îl avem în vedere. Respingeți orice dorință după distincții lumești, orice ambiție de a asigura locul cel dintâi. Încurajați curăția și sfințirea inimii, ca să puteți reprezenta adevăratele principii ale Evangheliei. Fiecare act al vieții noastre să fie sfințit printr-o străduință sfântă de a face voia Domnului, pentru ca influența voastră să nu îi conducă pe alții pe cărări greșite. Atunci când Dumnezeu este Cel care conduce, neprihănirea Lui va merge înaintea voastră, iar slava lui Dumnezeu va fi răsplata voastră cea mai mare.PFE 348.2

Domnul spune: “Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită”. Sfatul fraților voștri s-ar putea să vă facă să vă abateți de pe calea pe care Domnul a trasat-o ca să mergeți pe ea; căci mințile oamenilor nu sunt totdeauna sub stăpânirea Duhului Sfânt. “Vegheați”, având grijă ca studiile voastre să nu ia asemenea proporții și să vă absoarbă într-atât interesul, încât mințile voastre să ajungă supra-împovărate, iar dorința după sfințenie să fie zdrobită în sufletul vostru. Mulți studenți au pierdut treptat din vedere motivul și scopul pentru care au venit la școală și o ambiție nesfântă de a obține o educație cât mai înaltă i-a condus să sacrifice adevărul. Interesul lor puternic de a-și asigura un loc înalt între oameni a fost acela care i-a făcut să piardă din vedere voința Tatălui lor ceresc; însă adevărata cunoștință conduce la o viață curată prin sfințirea pe care o realizează adevărul.PFE 349.1

Prea adesea, pe măsură ce se acumulează studiile, înțelepciunii de sus i-a fost acordat un loc secundar și se întâmplă că studentul, cu cât înaintează mai mult într-o cunoaștere de acest gen, cu atât are mai puțină încredere în Dumnezeu; el consideră că învățătura multă constituie esența succesului în viață; însă, dacă toți vom acorda considerația cuvenită declarației Domnului Hristos, ei vor face alte planuri: “Fără Mine voi nu puteți face nimic”. Fără principiile vitale ale adevăratei religii și neștiind cum să-I slujim și să-I dăm slavă Răscumpărătorului, educația este mai mult dăunătoare decât benefică. Când educația în cele omenești este de o asemenea dimensiune, încât dragostea de Dumnezeu descrește în inimă, rugăciunea ajunge neglijată și se dă greș în a cultiva însușirile spirituale, aceasta este cu totul dezastruoasă. Ar fi mult mai bine să nu mai încercați să obțineți o asemenea educație și să căutați vindecarea sufletului care tânjește după mai mult, pierzându-se însă din vedere interesele veșnice. Sunt mulți care se aglomerează cu prea multe studii într-o perioadă scurtă de timp. Ei își suprasolicită puterile mintale și, ca urmare, pot ajunge să vadă lucrurile într-o lumină pervertită. Ei nu se mulțumesc să urmeze doar cursurile propuse și simt că li se face o nedreptate atunci când, stăpâniți fiind de ambiții egoiste, nu li se îngăduie să-și facă studiile pe care doresc să le facă. Ei ajung să aibă o minte dezechilibrată. Ei nu iau în seamă faptul că nu-L pot sluji mai bine pe Domnul dacă își vatămă puterile fizice, mintale și morale; ci, împovărându-și mintea, ei aduc asupra lor înșiși infirmități care le diminuează puterile și îi fac nepotriviți pentru a fi utili în viitor.PFE 349.2

În nici un caz nu sfătuiesc să se pună restricție în cazul educației căreia Dumnezeu nu i-a pus limite. Educația noastră nu ia sfârșit o dată cu avantajele pe care ni le poate oferi această lume. De-a lungul întregii vieți, aleșii lui Dumnezeu vor învăța continuu. Însă eu vă îndemn să fiți restrictivi în urmarea acelor metode de educație care pun în pericol sufletul și distrug scopul pentru care sunt cheltuiți banii și timpul. Educația este o lucrare măreață care se înfăptuiește în viață; însă, pentru a dobândi adevărata educație, este necesară acea înțelepciune care vine numai de la Dumnezeu. Domnul Dumnezeu trebuie să fie reprezentat în fiecare etapă a educației; dar este o greșeală a devota o perioadă de ani de zile studiului unei singure discipline. După ce s-a studiat o perioadă de timp, nimeni să nu-i sfătuiască pe studenți să se apuce de studiul altui domeniu, ci, mai degrabă, să-i îndemne să se apuce de lucru în ramura pentru care s-au pregătit. Să fie sfătuiți să pună în practică învățăturile teoretice pe care le-au dobândit. Daniel a procedat în acest fel în Babilon. El a pus în practică ceea ce a învățat de la profesorii săi. Fie ca studenții să caute călăuzirea cerească mai mult decât au făcut-o până acum și să nu acționeze în nici un fel, chiar dacă sunt sfătuiți astfel de profesorii lor, până ce nu au căutat cu toată umilința înțelepciune de la Dumnezeu și nu au primit călăuzirea și sfatul Său.PFE 350.1

Studenții sunt autorizați să meargă la școală o anumită perioadă de timp pentru a dobândi o anumită cunoaștere în ce privește științele; însă, când încep, ei să se îngrijească întotdeauna de nevoile lor fizice și să acționeze în așa fel, încât educația să nu le vatăme nicidecum templul corpului lor. Să se asigure că nu permit nici o practică păcătoasă, că nu se împovărează cu prea multe studii, că nu ajung atât de absorbiți de acestea, încât adevărul este părăsit, iar cunoașterea de Dumnezeu alungată din suflet de născocirile omenești. Fiecare moment devotat studiului să fie un moment în care sufletul să fie conștient de responsabilitățile care i-au fost date de Dumnezeu. Atunci nu va mai fi nevoie să le cereți imperios studenților să fie drepți și credincioși adevărului și să-și păstreze integritatea. Ei vor respira o atmosferă cerească și fiecare lucrare întreprinsă va fi inspirată de Duhul Sfânt, iar dreptatea și neprihănirea vor fi scoase în evidență.PFE 351.1

Însă, dacă trupul este neglijat, dacă ore nepotrivite sunt consumate pentru studiu, dacă mintea este supraîncărcată, dacă puterile fizice sunt nefolosite și ajung slăbite, atunci mașinăria omenească este împiedicată, iar lucrurile esențiale pentru bunăstarea noastră viitoare și pacea noastră veșnică sunt neglijate. Cunoașterea dobândită prin studiul cărților este considerată atotsuficientă, iar Dumnezeu este dezonorat. Studentul uită cuvintele inspirate și nu urmează sfatul Domnului, care spune: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12, 1.2.) Mințile multora necesită reînnoire, transformare și modelare după planul lui Dumnezeu. Mulți se ruinează din punct de vedere fizic, mintal și moral datorită suprasolicitării prin studiu. Ei se amăgesc pe ei înșiși pentru această viață și pentru eternitate prin obiceiuri necumpătate, căutând să obțină o educație. Ei își pierd dorința de a învăța în școala lui Hristos lecțiile blândeții și umilinței inimii. Fiecare clipă care trece este încărcată cu urmări pentru veșnicie. Urmarea căii neprihănirii va avea ca rezultat sigur integritatea.PFE 351.2

Oare dacă cineva dorește să devină un om educat trebuie să-L jefuiască pe Dumnezeu și să nu-L slujească cu toate puterile spiritului, sufletului și trupului? Dumnezeu vă cere să fiți împlinitori ai Cuvântului Său, pentru a putea fi instruiți pe deplin cu privire la principiile care vă vor ajuta să fiți potriviți pentru ceruri. Nu trebuie urmată nici o metodă de educație care dă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu să fie sfătuitorul vostru principal. Scopul educației este de a prelua lumină pe care să o puteți împărtăși mai departe, lăsând-o să strălucească pentru alții prin fapte bune. Cunoașterea de Dumnezeu este cea mai înaltă educație. “Așa vorbește Domnul: ‘Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul’”. (Ieremia 9, 23.24.) Citiți primul și al doilea capitol din 1 Corinteni cu cel mai profund interes și rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea înțelepciune ca să puteți înțelege și pune în practică adevărurile descoperite acolo. “De pildă, fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, sunteți în Isus Hristos. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: ‘cine se laudă, să se laude în Domnul’.” (1 Corinteni 1, 26-31.) “Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.” (Isaia 33, 5.6.)PFE 352.1

Timpul este scurt și sunt doar câțiva lucrători în via Domnului. Au fost trimiși câțiva din această parte a lumii să studieze la Battle Creek, pentru a putea deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. S-a sperat că Duhul Sfânt va lucra prin ei pentru aceia care se află în umbra morții. Acești studenți au fost susținuți prin sacrificiile unor bărbați și femei care, după cunoștința mea, au luat cu împrumut bani pentru a le plăti cursurile și a acoperi celelalte cheltuieli. Lumea trebuie să fie avertizată; și, cu toate acestea, voi ați socotit că este necesar să se irosească timp și bani, prelungindu-se inutil pregătirea pentru lucrarea la care au fost chemați acești tineri. Același Dumnezeu pe care Isaia L-a văzut în viziune există și astăzi și îi poate ilumina pe aceia care au o parte de făcut în pregătirea oamenilor pentru o lucrare solemnă și sfântă. El spune: “Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea; le voi da cu credincioșie răsplata lor și voi încheia cu ei un legământ veșnic.” (Isaia 53, 5.)PFE 353.1

Aceia care sunt îndrumători în lucrarea de educație așează prea multe cursuri în fața celor care vin la Battle Creek spre a se pregăti pentru lucrarea Domnului. Ei au presupus că este necesar ca aceștia să învețe tot mai mult în diverse domenii; și, în timp ce participă la diferite cursuri an de an, timpul prețios se scurge, iar ocaziile de aur sunt irosite fără a putea fi vreodată întoarse. Se amână mereu lucrarea acestor oameni, iar studenții nu mai simt pe inimă povara pentru suflete și depind tot mai mult de învățătura pe care o dau cărțile decât de eficiența Duhului Sfânt și de ceea ce Domnul a promis că va face pentru ei.PFE 353.2

Această povară a fost asupra mea timp de ani de zile. La Battle Creek s-a urmat o cale pe care Domnul nu o aprobă. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Ziua socotelii, a mâniei, a pedepsei, a condamnării, a judecății datorită păcatului vine asupra lumii așa cum vine hoțul noaptea. Este aproape timpul când o nenorocire năprasnică va veni asupra lumii și oamenii nu vor scăpa. Am un cuvânt de avertizare pentru voi. Voi vedeți lucrurile într-o lumină mult prea slabă și mult prea mult doar dintr-un punct de vedere omenesc. Doar o foarte mică parte din via Domnului a fost lucrată. Doar câțiva au primit ultima solie a harului care trebuie dată lumii. Studenții sunt făcuți să creadă că eficiența lor depinde de educație și instruire; însă succesul lucrării nu depinde de mărimea cunoștințelor în domeniul științelor. Gândul care trebuie imprimat în mintea studenților este acela că timpul este scurt și că ei trebuie să se pregătească în mare grabă pentru lucrarea care este esențială în acest timp. Fiecare om, prin harul dat lui de Dumnezeu, trebuie să participe la această lucrare nu depinzând de ardoarea sau capacitățile sale omenești; căci Dumnezeu poate îndepărta puterea omenească într-o singură clipă. Fie ca oricine, prin puterea Mântuitorului nostru cel viu care astăzi este mijlocitorul nostru în curțile cerești, să se lupte să facă voia lui Dumnezeu.PFE 354.1

Sunt rugată să vă spun că voi nu știți cât de curând poate veni criza. Aceasta se strecoară treptat, ca un hoț. Soarele strălucește pe cer, urmându-și cursul lui obișnuit, iar cerurile încă spun slava lui Dumnezeu; oamenii își urmează obiceiurile lor de a mânca și a bea, de a sădi și construi, de a se însura și mărita; negustorii încă vând și cumpără; se publică diferite cărți, una după alta; oamenii își dau brânci unul altuia, căutând să obțină locul cel mai de sus; iubitorii de plăceri încă frecventează teatrele, cursele de cai, iadul jocurilor de noroc și obiceiurile cele mai pătimașe predomină; totuși, timpul de probă se apropie de încheiere cu grăbire și destinul fiecăruia va fi hotărât pentru veșnicie. Sunt doar puțini aceia care cred din toată inima că avem un cer de câștigat și un iad de evitat; însă acești câțiva își arată credința prin fapte. Semnele venirii lui Hristos se împlinesc cu grăbire. Satana știe că mai are doar puțin timp în care poate lucra și el și-a stârnit agenții pentru a pune în mișcare elementele lumii, pentru ca oamenii să fie înșelați, induși în eroare și ținuți ocupați, amăgiți, până când timpul de probă se va termina, iar ușa va fi închisă pentru totdeauna.PFE 354.2

Împărățiile acestei lumi nu au devenit încă împărățiile Domnului nostru și ale lui Hristos. Nu vă înșelați singuri; treziți-vă cu totul, acționați repede, căci vine noaptea când nici un om nu poate să lucreze. Nu-i încurajați pe studenții care vin la voi cu povara pe suflet de a lucra pentru mântuirea semenilor lor, să înceapă noi și noi cursuri. Nu prelungiți durata studiilor la prea mulți ani de zile. Astfel, ei vor crede că este timp suficient și însuși acest plan constituie o cursă pentru sufletele lor. Mulți sunt mai bine pregătiți și au mai mult discernământ spiritual și mai multă cunoștință despre Dumnezeu atunci când vin la cursuri decât atunci când le absolvă. Ei ajung stăpâniți de ambiția de a deveni oameni învățați și sunt încurajați să tot adauge la studiile lor, până când ajung zăpăciți. Ei fac din cărți idolii lor și sunt dispuși să sacrifice sănătate și spiritualitate pentru a putea dobândi educație. Ei restrâng timpul care ar trebui să-l dedice rugăciunii, nu folosesc cum se cuvine ocaziile pe care le au pentru a face bine și nu transmit lumină și cunoștință. Ei pun greșit în aplicare cunoștințele pe care le-au dobândit și nu înaintează în știința câștigării de suflete. Lucrarea misionară o doresc tot mai puțin, pe măsură ce pasiunea de a excela în privința cunoștințelor obținute din cărți crește anormal. În timp ce își continuă studiile, ei se separă de Dumnezeul înțelepciunii. Unii îi felicită pentru succesul lor și îi încurajează să tot adauge grade în pregătirea lor, chiar dacă ei sunt mai puțin pregătiți să facă lucrarea lui Dumnezeu așa cum i-a învățat Domnul Hristos, înainte de a veni la școala de la Battle Creek.PFE 355.1

S-a pus întrebarea aceasta celor adunați: “Credeți voi adevărul? Credeți voi în întreita solie îngerească? Dacă într-adevăr credeți, atunci să se vadă în fapte credința voastră și nu-i mai încurajați pe cei care vin la Battle Creek să-și tot continue studiile, când ei ar trebui să plece de acolo spre a face lucrarea Domnului.” Nu se aduce slavă lui Dumnezeu prin această amânare. Oamenii se duc la Battle Creek și primesc acolo idei mai înalte cu privire la capacitățile pe care le au decât ar trebui. Ei sunt încurajați să-și prelungească mereu studiile; însă Dumnezeu nu dorește acest lucru. Ei nu au aprobarea cerului când acționează în acest mod. Timpul de har, atât de prețios, nu permite ani prelungiți pentru instruire. Dumnezeu cheamă: “Mergeți și lucrați astăzi în via Mea”. Acum, chiar acum este timpul de a lucra. Credeți voi că Domnul vine și că ultima mare criză este gata să izbucnească asupra lumii?PFE 356.1

Curând se va petrece o schimbare bruscă în procedeele lui Dumnezeu. Lumea, datorită nelegiuirii ei, a fost afectată de dezastre — inundații, furtuni, incendii, cutremure de pământ, foamete, războaie și vărsări de sânge. Domnul este încet la mânie, însă are putere mare; totuși, El nu va socoti nevinovați pe cei nelegiuiți. “Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.” (Naum 1, 3.) Oh, de ar putea înțelege oamenii răbdarea, îndelunga răbdare și îngăduință a lui Dumnezeu! El Își ține în frâu puterea. Atotputernicia locuiește sub controlul Celui Atotputernic. Oh, dacă ar putea înțelege oamenii că Dumnezeu nu poate fi făcut să-și piardă răbdarea datorită nelegiuirii lumii și că El oferă încă speranță de iertare chiar și acelora care nu o merită nicidecum! Însă îngăduința Lui nu va continua la nesfârșit. Cine este pregătit pentru schimbarea bruscă ce va avea loc în felul lui Dumnezeu de a-i trata pe păcătoși? Cine va fi pregătit să scape de pedeapsa care va cădea cu siguranță asupra călcătorilor de lege?PFE 356.2

Noi nu avem la îndemână un mileniu în care să lucrăm pentru a avertiza lumea. Este nevoie de transformarea sufletului. Cea mai eficientă înțelepciune poate fi dobândită numai în școala lui Hristos. Să se înțeleagă că eu nu spun nimic în aceste cuvinte care să subaprecieze educația, ci eu îi avertizez pe aceia care sunt în pericolul de a duce ceea ce este îngăduit în extreme neîngăduite și de a se ocupa prea mult de educația omenească. Să se insiste mai degrabă asupra dezvoltării prețioasei experiențe creștine; căci, fără aceasta, educația studentului nu are nici o valoare.PFE 357.1

Dacă vedeți că studenții sunt în pericolul de a deveni prea ocupați cu studiile lor, încât ajung să neglijeze studiul cărții care le dă acele informații despre felul cum își pot asigura binele viitor al sufletelor lor, nu le prezentați tentația de a merge mai departe, prelungindu-și timpul pentru învățare. În acest fel, tot ceea ce ar fi făcut ca educația studentului să aibă valoare va fi pierdut din vedere. Să-L iubim pe Domnul Isus Hristos mai mult și tot mai mult; însă unii s-au dus la Battle Creek pentru a învăța, când, de fapt, dacă nu s-ar fi dus acolo, ei ar fi fost mult mai bine pregătiți pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ar fi făcut această lucrare în simplitate și în felul în care a lucrat Domnul Hristos. Ar fi ajuns să depindă mai mult de Dumnezeu și de puterea Duhului Sfânt și mult mai puțin de educația lor. Perioadele lungi de studiu continuu sunt dăunătoare pentru bunăstarea fizică, mintală și morală.PFE 357.2

Citiți Vechiul și Noul Testament într-un spirit de pocăință. Citiți-le cu rugăciune și credincioșie, implorând Duhul Sfânt să vă dea pricepere. Daniel a cercetat acea parte a Vechiului Testament pe care o avea la dispoziție și a făcut din Cuvântul lui Dumnezeu cel mai mare învățător al său. În același timp, el a folosit toate ocaziile pe care le-a avut la îndemână pentru a deveni priceput în toate domeniile învățăturii. Tovarășii lui au făcut același lucru și astfel noi citim despre ei: “În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui”. (Daniel 1, 20.) “Dumnezeu a dat acestor patru tineri (erau doar niște tineri) știință și pricepere pentru tot felul de scrieri, și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele.” (Daniel 1, 17.)PFE 357.3

Studenții care înalță știința mai presus de Dumnezeul științei sunt de fapt nepricepuți, în timp ce ei se socotesc foarte înțelepți. Dacă nu vă puteți permite un timp ca să vă rugați, dacă nu puteți acorda un timp comuniunii cu Dumnezeu, timp pentru cercetare de sine, și nu prețuiți acea înțelepciune care vine numai de la Dumnezeu, toată învățătura voastră nu va folosi la nimic, iar școlile și colegiile vor fi socotite deficitare. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Ce fel de credință nutrim noi? Avem noi o credință care lucrează prin dragoste și curățește sufletul? Avem noi o credință în conformitate cu lumina pe care am primit-o? Satana ar tresălta dacă ar putea pătrunde la Battle Creek pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, introducând invenții omenești în ce privește învățătura și sfatul. El ar fi încântat să vadă cum lucrătorii sunt absorbiți timp de ani de zile în pregătire, în acest fel educația devenind mai degrabă un obstacol decât un progres.PFE 358.1

Duhul Sfânt a luptat cu mulți tineri și i-a îndrumat să se consacre pentru cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Când își oferă serviciile Conferinței, ei sunt sfătuiți să participe la o serie de cursuri la Battle Creek, înainte de a intra în lucrare. Până aici toate sunt foarte bune dacă studentul este echilibrat, neclintit în principii; însă nu este util că studentul să-și prelungească timpul de pregătire. Trebuie depuse cele mai serioase eforturi pentru progresul acelora care vor fi misionari. Fiecare strădanie trebuie făcută pentru înaintarea lor, astfel încât ei să poată fi înrolați în lucrare cât de curând cu putință. Ei nu își pot permite să aștepte până când educația lor va fi considerată completă. Acest lucru nu poate fi atins niciodată, pentru că vom învăța mereu de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei.PFE 358.2

O mare lucrare trebuie făcută și via Domnului are nevoie de lucrători. Misionarii trebuie să intre înainte ca să fie siliți să înceteze lucrul. Există acum uși deschise pretutindeni; ei nu își pot permite să aștepte să își termine anii de studiu, pentru că anii din fața noastră nu sunt mulți și noi trebuie să lucrăm cât este încă ziuă. Nu este înțelept să-i sfătuiți pe tineri și tinere să studieze la Ann Arbor. Mulți dintre cei care au fost acolo nu au avut beneficii nici în trecut și nu vor avea nici în viitor.PFE 359.1

Observați trăsăturile lucrării Domnului Hristos. El a acționat în cea mai mare simplitate. Chiar dacă urmașii Săi au fost pescari, El nu i-a sfătuit să se ducă mai întâi la școala rabinilor și apoi să-și înceapă lucrarea. El și-a chemat ucenicii de la năvod, spunându-le: “Veniți după Mine și Eu vă voi face pescari de oameni”. El l-a chemat pe Matei de la vamă și i-a spus: “Urmează-Mă”. Tot ce li s-a cerut să facă a fost să-L urmeze pe Isus și să facă ce le poruncea El și astfel să intre în școala Lui, unde Dumnezeu era profesorul. Cât timp vom exista, vom avea nevoie de școli. Întotdeauna va fi nevoie de educație; însă trebuie să fim atenți ca educația să nu absoarbă toate preocupările spirituale.PFE 359.2

Există pericolul real de a-i sfătui pe studenți să urmeze studii după studii și să fie făcuți să creadă că astfel vor ajunge desăvârșiți. Educația obținută va fi deficitară pe toate planurile. Domnul spune: “Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?PFE 359.3

Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii”. (1 Corinteni 1, 19-21.) Acesta este planul lui Dumnezeu; și, de-a lungul generațiilor succesive, de-a lungul multor secole de păgânism, acest plan a fost adus la îndeplinire, nu ca experiment, ci ca o cale aprobată pentru răspândirea Evangheliei. Prin această metodă de la început, omul a fost lămurit, iar lumea a fost iluminată cu privire la Evanghelia lui Dumnezeu. Cel mai înalt grad de școlarizare pe care îl poate atinge orice om este în școala Divinului Învățător. Aceasta este cunoștința de care avem nevoie în special, tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, și fiecare ar face bine să capete acest fel de educație. Domnul cere ca oamenii să fie învățați de El. Există o mare lucrare de făcut pentru a aduce mințile omenești de la întuneric la lumina cea minunată a lui Dumnezeu. Ca instrumente omenești ale Sale, noi trebuie să îi îndeplinim planurile printr-o credință vie. În ce stare suntem noi — credința noastră nu lucrează pentru slava lui Dumnezeu sau suntem noi vase pregătite pentru lucrarea Domnului, pentru orice faptă bună?PFE 360.1

Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egiptenilor. El a primit o educație prin providența lui Dumnezeu; însă de o mare parte din învățăturile primite a trebuit să se dezvețe și să le socotească drept nesăbuite. Impresiile lăsate de acestea a trebuit să fie șterse de 40 de ani de experiență în care a purtat de grijă oilor și mielușeilor. Dacă mulți dintre cei care sunt implicați în lucrarea Domnului ar putea fi izolați ca și Moise și ar fi siliți de împrejurări să facă ceva umil, până când inima lor s-ar înduioșa, aceștia ar deveni păstori mult mai credincioși decât sunt acum în felul în care lucrează cu moștenirea Domnului. Ei nu ar fi atât de predispuși să-și preamărească propriile lor calități sau să caute să demonstreze că înțelepciunea unei educații înalte ar putea lua locul unei sănătoase cunoașteri de Dumnezeu. Când Domnul Hristos a venit în lume, mărturia a fost că “lumea, prin înțelepciunea ei, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu” și că totuși “Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii”.PFE 360.2

Experimentarea înțelepciunii lumești a fost făcută pe deplin la prima venire a Domnului Hristos, când înțelepciunea omenească, cea plină de mândrie, s-a dovedit a fi plină de lipsuri. Oamenii nu au cunoscut adevărata înțelepciune care vine de la Izvorul oricărui bine. Înțelepciunea lumii a fost pusă în balanță și găsită necorespunzătoare. Voi le-ați dat studenților pe care îi aveți în grijă idei care nu sunt corecte. Dacă ar fi primit mai puține asemenea idei, ei ar fi fost mai bine pregătiți pentru îndeplinirea lucrării lor. Voi nu acordați considerația cuvenită învățăturii și metodei Domnului Isus Hristos, deși El a fost unicul Educator desăvârșit al lumii noastre. “Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură? Noi însă avem gândul lui Hristos.”. (1 Corinteni 2, 12-16.)PFE 361.1

Voi trebuie să învățați astăzi în școala lui Hristos. Domnul are putere să lucreze prin uneltele Lui. Voi puneți asupra bieților oameni, cu puteri mărginite, greutăți mari, pe care îi faceți să le socotească folositoare pentru a face o mare lucrare, când ei nu au nici o ocazie sau chemare de a folosi studiile pe care le întreprind. Ocazii de aur trec în veșnicie și se dau sfaturi care nu ar trebui date; și s-ar fi putut face o lucrare mult mai mare și mult mai bună dacă perioada de timp petrecută la Battle Creek de mulți dintre lucrători ar fi fost mai scurtă. Ei ar fi trebuit puși la lucru pentru a transmite lumina și cunoștința pe care au primit-o, acelor care sunt în întuneric. Dumnezeul oricărui har va da har după har. Cei care merg să lucreze în via Domnului vor învăța cum să lucreze și își vor aduce aminte ceea ce au învățat când au fost studenți. Domnului nu-i place ca acești lucrători să fie încurajați să petreacă ani de-a rândul pentru acumularea unor cunoștințe pe care nu vor avea ocazia să le împărtășească altora. Tineri de valoare, care ar fi trebuit să lucreze pentru Dumnezeu, au venit la Battle Creek pentru a primi educație și a dobândi o cunoaștere mai bună a felului în care ar trebui să lucreze. Ei ar fi trebuit să învețe ceea ce este esențial într-o foarte scurtă perioadă de timp. Nu era nevoie de ani de zile pentru educație pentru a putea răspunde chemării: “Du-te astăzi și lucrează în via Mea!” În loc să fie trimiși ca lucrători după luni sau ani de școală la colegiu, ei sunt sfătuiți să facă alte studii și să progreseze și în alte domenii. Ei sunt sfătuiți să petreacă luni și ani de zile în instituții în care adevărul este tăgăduit sau controversat și unde greșeli cu un caracter cu totul special, nescripturistic, sunt introduse în mod insidios. Aceste învățături sunt strecurate și amestecate cu studiile lor. Ei se aglomerează cu multe studii și își pierd dragostea pentru Domnul Isus; și înainte de a-și da seama ce se întâmplă, ei sunt deja departe de Dumnezeu și cu totul nepregătiți de a răspunde chemării: “Du-te astăzi și lucrează în via Mea.” Dorința după lucrare misionară a dispărut. Sunt atât de orbiți urmându-și cursurile, încât ajung să-I închidă ușa lui Hristos. Când absolvă și sunt însărcinați să pornească, fiind acum studenți care au fost instruiți în mod corespunzător, unii nu mai au deloc pe suflet povara pentru lucrare și sunt cu mult mai puțin pregătiți pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu decât atunci când au venit pentru prima dată la Battle Creek.PFE 361.2

Solul s-a întors către adunare și a întrebat: “Credeți în profeții? Voi, care cunoașteți adevărul, înțelegeți că ultima solie de avertizare este dată acum lumii, că ultima chemare a harului este auzită acum? Credeți voi că Satana a coborât cu mare putere, lucrând cu toate amăgirile nelegiuirii în orice loc? Credeți voi că Dumnezeu și-a adus aminte de Babilonul cel mare și că în curând acesta va primi din mâna lui Dumnezeu îndoit pentru toate păcatele și nelegiuirile lui?” Satana este mulțumit să-i rețineți pe bărbați și pe femei la Battle Creek, pe aceia care ar fi trebuit să fie împreună lucrători cu Dumnezeu în marea Sa vie. Dacă vrăjmașul îi poate reține pe lucrători departe de câmp, sub orice pretext, el o va face. Această pregătire școlară continuă, care reține talentele departe de câmp, nu dă nici o șansă Domnului de a lucra cu lucrătorii Săi. Mulți sunt conduși să-și ocupe timpul, talentele și mijloacele în mod egoist, pentru a dobândi o educație cât mai înaltă, și în același timp lumea piere datorită lipsei cunoștinței pe care ar fi trebuit să o împărtășească. Domnul Hristos a chemat pescari neînvățați și le-a dat acestor oameni pricepere și înțelepciune în așa măsură, încât vrăjmașii lor nu au putut să-i contrazică sau să se împotrivească celor spuse de ei. Mărturia lor a fost dusă în toată lumea cunoscută atunci.PFE 362.1

Ucenicii lui Hristos nu sunt chemați să-i preamărească pe oameni, ci să-I dea slavă lui Dumnezeu, izvorul oricărei înțelepciuni. Fie ca profesorii să lase cale liberă Duhului Sfânt pentru a-și face lucrarea asupra inimilor oamenilor. Cel mai mare Învățător este prezent în mijlocul nostru prin Duhul Său Cel Sfânt. Oricât ați învăța, oricât de sus ați ajunge și chiar dacă v-ați petrece tot timpul de har pe care îl aveți cu dobândirea de cunoștințe, tot nu veți ajunge desăvârșiți. Când timpul se va încheia, va trebui să vă puneți vouă înșivă întrebarea: “Ce bine am făcut eu acelora care sunt în întuneric? Cui am transmis eu cunoștința despre Dumnezeu sau chiar și numai acele cunoștințe pentru care am cheltuit atât de mult timp și bani?” Curând, se va spune în ceruri: “S-a isprăvit”. “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22, 11.12.) Când se va rosti această sentință, orice caz va fi fost hotărât. Cu mult mai bine ar fi ca lucrătorii să înceapă cu o lucrare mai mică și să o facă pe aceasta încet și în umilință, ducând jugul lui Hristos și purtând sarcina Lui, în loc să consacre ani de pregătire pentru o lucrare mai mare și apoi să dea greș în a aduce la Dumnezeu fii și fiice, în a aduce vreun trofeu la picioarele lui Isus. Bărbați și femei deopotrivă se codesc prea mult la Battle Creek. Dumnezeu îi cheamă, iar ei nu Îi aud glasul. Câmpurile de lucru sunt neglijate, și aceasta înseamnă că mințile oamenilor rămân neluminate. Sămânța rea a fost repede semănată în inimile tinerilor noștri și de aceea marile adevăruri practice trebuie făcute cunoscute copiilor și tinerilor; căci adevărul are putere.PFE 363.1

Profesorii creștini sunt chemați să lucreze pentru Dumnezeu. Aluatul adevărului trebuie introdus înainte, ca să poată lucra transformarea caracterului. Ar fi cu mult mai bine pentru voi, tinerilor, să fiți mai puțin pregătiți în anumite domenii de studiu decât să duceți lipsă de blândețe și umilință și să fiți lipsiți de un duh smerit. Lucrarea unora dintre educatorii noștri a avut un efect negativ asupra studenților, împiedicându-i să fie conlucrători cu Dumnezeu. Ei ar trebui să studieze pentru a se familiariza cu felul în care a lucrat și a predicat Domnul Isus. El S-a tăgăduit pe Sine și S-a sacrificat. El nu a evitat munca grea, istovitoare; El a îndurat batjocura, disprețul, insulta, jignirile și maltratarea; sunt însă studenții noștri educați și pregătiți pentru a merge pe urmele pașilor Săi? Amânarea voastră nu este aprobată de Dumnezeu. Ispita de a urma an după an diferite discipline de studiu pune stăpânire asupra minților și aceștia își pierd în mod treptat spiritul cu care Domnul i-a inspirat să pornească în lucrare în via Sa. De ce nu pot oare oameni cu răspunderi să discearnă care vor fi urmările sigure ale reținerii în acest mod a studenților și de a-i învăța să dea la o parte lucrarea Domnului? Timpul trece în veșnicie și, cu toate acestea, cei care au fost trimiși la Battle Creek să se pregătească pentru lucrarea în via Domnului nu sunt încurajați să facă ceea ce pot pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. De multe privilegii au parte cei care cunosc deja adevărul, dar, cu toate acestea, ei nu îl pun în practică. Bani și putere, care ar fi trebuit să fie cheltuiți pentru a se merge la drumuri și la garduri, sunt irosiți pentru aceia care nu împărtășesc lumina pe care o au deja, celor care se află în întuneric. Când a primit lumina, Filip s-a dus și l-a chemat pe Natanael; însă mulți din cei care ar putea face o lucrare deosebită pentru Domnul nu vor face acest lucru până când nu vor avea mai multe ocazii.PFE 364.1

Slujitorii lui Isus Hristos trebuie să distribuie o parte din lucrările din via lui Dumnezeu bărbaților care stau degeaba în piață. Dacă greșesc, corectați-i și apoi trimiteți-i iar la lucru. Foarte mulți au fost mai degrabă împiedicați să meargă mai departe în această lucrare decât să fie încurajați să își pună talanții la schimbător; cu toate acestea, ei învață să-și folosească talanții, punându-și la lucru capacitățile pe care le au. Mulți dintre cei care s-au dus la Battle Creek la școală ar fi primit o educație mai bună la ei în țară. S-a pierdut timp, s-au cheltuit bani în mod inutil, o lucrare a rămas nefăcută și s-au pierdut suflete pentru că cei care socotesc că Îl slujesc pe Dumnezeu au făcut calcule greșite. Domnul trăiește, iar Duhul Său cel Sfânt domnește pretutindeni. Nu trebuie să se dea impresia că Battle Creek este Ierusalimul lumii și că toți trebuie să meargă acolo ca să se închine. Aceia care doresc să învețe și care fac orice efort cu putință pentru a dobândi cunoștințe, mergând în mod conștiincios în lumina adevărului, nu au nevoie să călătorească până la Battle Creek. Dumnezeu este învățătorul nostru; iar aceia care vor să-și folosească talanții în locul în care se află vor fi binecuvântați cu profesori trimiși de Dumnezeu pentru a-i instrui — profesori care s-au pregătit să facă o lucrare pentru Domnul. A cheltui mai mult timp și mai mulți bani este mai rău decât a-i pierde, căci aceia care caută să dobândească educația în detrimentul evlaviei practice sunt de partea care va pierde. Ceea ce se dobândește pe linie de educație în timpul când ar fi trebuit să se înroleze în lucrare este pierdere și irosire. Ființele cerești așteaptă unelte omenești cu care să coopereze ca misionari în părțile cuprinse de întuneric ale pământului. Dumnezeu așteaptă bărbați care să se angajeze în lucrarea misionară de acasă, în marile noastre orașe, dar, în același timp, la Battle Creek sunt reținuți bărbați și femei, când ar trebui repartizați în orașele mari și în cele mici, pretutindeni, la drumuri și la garduri. Ei trebuie să lanseze chemarea la ospățul nunții, pentru că toate lucrurile sunt acum gata. Vom avea misionari care vor face o lucrare bună în via Domnului fără să fi mers la Battle Creek.PFE 365.1

Cei care merg la Battle Creek întâmpină o ispită pe care nu se așteaptă să o găsească în acel loc. Ei au de-a face cu descurajări de care nu au nevoie și, mergând în acel loc, ei nu sunt ajutați în experiența lor religioasă. Ei pierd mult timp pentru că nu știu ce trebuie să facă și nimeni nu este pregătit să le spună. Ei pierd mult timp cu practici de care nu au nevoie în lucrarea pentru care doresc să se pregătească. Lucrurile obișnuite sunt amestecate cu cele sacre și sunt puse pe același nivel. Însă aceasta nu este o metodă înțeleaptă. Dumnezeu privește și nu aprobă. Ei ar fi putut face multe lucruri care ar fi avut o influență de durată, dacă ar fi lucrat judicios și în umilință în locul în care se aflau. Timpul trece; sufletele se decid fie pentru bine, fie pentru rău, iar lupta crește continuu. Câți dintre cei care cunosc adevărul pentru acest timp lucrează în armonie cu principiile lui? Este adevărat că ceva s-a făcut; însă mult, mult mai mult ar fi trebuit făcut. Lucrarea se tot acumulează, iar timpul pentru lucrare este tot mai puțin. Acum este timpul ca toți să fie lumini care ard și strălucesc; cu toate acestea, mulți nu se îngrijesc să aibă în candelă uleiul harului, pregătit și arzând, astfel ca lumina să poată fi reflectată în afară astăzi.PFE 366.1

Prea mulți se bazează pe forța zilei de mâine; însă acest lucru este o greșeală. Fiecare să fie învățat astfel, încât să arate importanța lucrării speciale care trebuie făcută astăzi. Toți să lucreze pentru Dumnezeu și pentru suflete; fiecare să dea dovadă de înțelepciune și să nu fie găsit niciodată trândav, stând degeaba și așteptând ca cineva să vină prin preajmă și să-l pună la lucru. Acel “cineva” care i-ar putea da de lucru este supra-împovărat de răspunderi și se pierde timp în așteptarea unor îndrumări din partea lui. Dumnezeu vă va da înțelepciune să porniți de îndată; căci încă se face strigarea: “Fiule, du-te și lucrează astăzi în via Mea.” Unii pot fi nehotărâți, dar chemarea se aude încă: “Du-te astăzi și lucrează în via Mea”. “Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” (Evrei 3, 7.8.) Domnul pune în fața acestei cerințe cuvântul “fiule”. Cât de duioasă și plină de milă este această chemare și, cu toate acestea, cât de urgentă și necesară! Invitația Lui de a merge pentru a lucra în via Sa este și o poruncă totodată. “Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 19.20.) — Special Testimonies On Education, 21 martie, 1895.PFE 366.2