Adevărata educație

“Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119, 130) — acelora care nu socotesc că știu totul, ci sunt dornici să învețe. Care a fost lucrarea solului trimis de Dumnezeu în lumea noastră? Singurul Fiu al lui Dumnezeu și-a îmbrăcat divinitatea în umanitate și a venit în lumea noastră ca învățător, pentru a descoperi adevărul în contrast cu minciuna. Adevărul, adevărul mântuitor, nu a lâncezit niciodată pe limba Sa, nu a întârziat niciodată în mâinile Sale, ci a fost expus cu limpezime și definit cu claritate în mijlocul întunericului moral care predomină în lumea noastră. Pentru această lucrare, El a părăsit curțile cerești. El a spus despre Sine Însuși: “Pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr”. (Ioan 18, 37.) Adevărul ieșea de pe buzele Sale cu prospețime și putere, ca o nouă descoperire. El era calea, adevărul și viața. Viața Sa, dată pentru această lume păcătoasă, a fost plină de ardoare și rezultate memorabile; căci lucrarea Sa avea să salveze suflete prețioase. El a venit pentru a fi adevărata lumină care strălucește în mijlocul întunericului moral al superstiției și rătăcirii și a fost anunțat de un glas din cer care a proclamat: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Iar la schimbarea la față, glasul ceresc a fost auzit din nou: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultați.”PFE 405.1

“În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. Și oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului’.” (Faptele Apostolilor 3, 22.23.) Domnul Hristos a adus lumii noastre o cunoaștere sigură cu privire la Dumnezeu, iar tuturor acelora care au primit și ascultat cuvântul Său, le-a dat puterea să devină fii ai lui Dumnezeu. Acela care a venit de la Dumnezeu în lumea noastră a dat învățături asupra tuturor subiectelor esențiale, pentru ca omul să știe cum poate găsi cărarea către cer. Pentru el, adevărul era o realitate întotdeauna prezentă și evidentă; El nu a prezentat sugestii sau sentimente, noțiuni sau păreri, ci a prezentat doar adevărul curat, trainic și mântuitor.PFE 405.2

Tot ceea ce nu este cuprins în adevăr constituie lucrarea bâjbâită a omului. Așa-zișii oameni mari și învățați ai lumii pot fi nesăbuiți în ochii lui Dumnezeu, și dacă lucrurile stau astfel, afirmațiile pompoase ale învățătorilor lor, deși se poate să placă și să satisfacă simțurile și deși s-ar putea să fie transmise din veac în veac și să fie balansate în leagănul credinței populare, constituie o amăgire și o înșelăciune, dacă nu se găsesc în lecțiile inspirate ale Domnului Hristos. El este sursa adevăratei înțelepciuni; căci El S-a așezat pe Sine exact la același nivel cu Dumnezeul Cel veșnic. În umanitatea Sa, slava luminii cerești a căzut direct asupra Lui și de la El asupra lumii, pentru a fi reflectată apoi de către toți aceia care Îl primesc și cred în El, amestecată fiind cu desăvârșirea caracterului Său și strălucirea propriului Său caracter. În timp ce Domnul Hristos stătea în mod distinct prin personalitatea Sa umană și făcea apel într-un limbaj izbitor, dar simplu, către omenire, El era atât de desăvârșit unit cu Dumnezeu, încât vocea Sa venea cu autoritate, ca fiind glasul lui Dumnezeu din centrul slavei.PFE 406.1

În raportul său, Ioan, inspirat de Duhul Sfânt, spune despre Hristos: “La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. (Ioan 1, 1-3.) Aceasta este cea mai prețioasă desfășurare a adevărului clar, care își răspândește lumina sa divină și slava sa asupra tuturor celor care îl primesc. Ce învățătură mai importantă poate fi primită decât aceea din Cartea care învață despre căderea omului și despre consecințele păcatului care a deschis calea pentru nenorociri asupra lumii noastre; care învață, de asemenea, despre prima venire a lui Hristos, un prunc neajutorat, născut într-un staul și legănat într-o iesle. Istoria vieții lui Hristos trebuie studiată, comparându-se scriptură cu scriptură, pentru ca noi să putem învăța cea mai importantă lecție. CarePFE 406.2

sunt condițiile mântuirii? Ca ființe inteligente, înzestrate cu însușiri și responsabilități personale, noi putem lua cunoștință despre soarta noastră viitoare, veșnică; căci raportul Scripturii dat de către Ioan, sub inspirația Duhului Sfânt, nu conține condiții care să nu fie ușor de înțeles și care să nu suporte cea mai asiduă și critică investigare.PFE 407.1

Domnul Hristos a fost un Învățător trimis de Dumnezeu, iar cuvintele Sale nu erau pleavă sau ceva neînsemnat. Însă forța majorității învățăturilor omenești constă în afirmații, presupuneri, și nu în adevăr. Învățătorii din zilele noastre pot face uz doar de abilitatea educată a învățătorilor dinaintea lor; și cu toată importanța ce poate fi atașată de cuvintele celor mai mari autori, există o incapacitate conștientă de a-i duce la primul mare principiu, Sursa înțelepciunii care nu dă greș, din care învățătorii își dobândesc autoritatea. Există o nesiguranță dureroasă, o căutare continuă și dorința de a avea acele asigurări care pot fi găsite doar la Dumnezeu. Se poate suna din trâmbița măreției omenești, însă aceasta scoate un sunet neclar; aceasta nu este vrednică de crezare și mântuirea sufletelor omenești nu poate fi lăsată pe seama ei.PFE 407.2

O mulțime de tradiții, care doar seamănă a adevăr, au fost aduse în sistemul educațional, care nu-l vor ajuta niciodată pe cel care învață să trăiască în această viață, astfel încât să poată dobândi viața veșnică. Literatura adusă în școlile noastre, scrisă de necredincioși, așa-ziși oameni înțelepți, nu conține acea educație de care trebuie să beneficieze elevii și studenții. Nu este esențial ca ei să fie educați în această privință pentru a absolvi aceste școli, pentru școala care este în ceruri. Nenumăratele tradiții care sunt învățate nu suportă comparație cu învățăturile Aceluia care a venit spre a arăta calea spre ceruri. Domnul Hristos învăța cu autoritate. Predica de pe munte este o realizare minunată și totuși atât de simplă, încât și un copil o poate studia fără a o înțelege greșit. Muntele Fericirilor este o reprezentare a locului înalt pe care a stat Domnul Hristos. El a vorbit cu o autoritate care Îi aparținea în exclusivitate. Fiecare propoziție pe care o rostea venea de la Dumnezeu. El era Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu și El prezenta întotdeauna Cuvântul cu puterea lui Dumnezeu. “Cuvintele pe care vi le spun Eu”, spunea El, “sunt duh și viață”.PFE 407.3

Ceea ce în sfaturile cerești Tatăl și Fiul au socotit esențial pentru mântuirea omului a fost definit încă din veșnicie prin adevăruri infinite, pe care ființele mărginite trebuie să le înțeleagă. Au fost făcute descoperiri în privința învățăturilor despre neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să-și poată înnobila propria viață și pe cea a semenilor săi nu doar prin deținerea adevărului, ci și prin transmiterea lui. “Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. “Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățături după poftele lor.” (2 Timotei 3, 16.17; 4, 1-3.)PFE 408.1

Domnul Isus n-a introdus în învățătura Sa nici un fel de știință omenească. Învățătura Sa este plină de adevărul măreț, înălțător, mântuitor, cu care nu se pot compara nici cele mai mari ambiții și născociri omenești; și cu toate acestea, lucruri de mică importanță preocupă mințile oamenilor. Marele plan de mântuire a unui neam decăzut a fost îndeplinit în viața lui Hristos în trup omenesc. Acest plan de restaurare a chipului moral al lui Dumnezeu în omenirea decăzută a pătruns cu totul viața și caracterul Domnului Hristos. Măreția Sa nu s-a putut întrepătrunde cu știința omenească, ce se va deconecta de marea sursă a înțelepciunii într-o zi. Subiectul științei omenești nu a ieșit niciodată de pe buzele Sale sfinte. Crezând și împlinind cuvintele lui Dumnezeu, El a separat familia omenească de carul lui Satana. El era conștient de teribila nenorocire care atârna asupra neamului omenesc și a venit să salveze suflete prin propria Lui neprihănire, aducând lumii asigurarea deplină a nădejdii și o ușurare completă. Se poate dobândi cunoștința uzuală în lume; căci toți oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu și sunt prelucrați de Dumnezeu pentru a îndeplini voia Sa în anumite domenii, chiar atunci când ei refuză pe omul Isus Hristos ca Mântuitor al lor. Felul în care Dumnezeu îi folosește pe oameni nu este înțeles întotdeauna, însă El îi folosește. Dumnezeu le încredințează oamenilor talente și geniu inventiv, pentru ca marea Sa lucrare să poată fi împlinită în lume. Oamenii cred că invențiile minților omenești vin de la om, însă Dumnezeu este în spatele acestor lucruri. El a fost Acela care a făcut să fie inventate mijloacele de călătorie rapidă, în vederea marii zile a pregătirii.PFE 408.2

Felul în care oamenii și-au folosit capacitățile, neutilizându-le corect și făcând abuz de talentele date lor de Dumnezeu, a adus confuzie în lume. Ei au renunțat la protecția Domnului Hristos, punându-se sub tutela marelui răzvrătit, prințul întunericului. Numai omul este răspunzător pentru focul străin care a fost amestecat cu cel sacru. Acumularea atâtor lucruri care slujesc patimii și ambiției a adus asupra lumii judecata lui Dumnezeu. Când sunt în dificultăți, filozofii și oamenii mari ai pământului doresc să-și satisfacă mintea fără să facă apel la Dumnezeu. Ei fac caz de filozofia lor cu privire la ceruri și pământ și caută explicații pentru plăgi, ciume, epidemii, cutremure de pământ și foamete potrivit cu așa-zisa lor știință. Ei încearcă să răspundă la sute de întrebări legate de creațiune și providență, spunând pur și simplu: aceasta este o lege a naturii.PFE 409.1

Există legi ale naturii, însă ele sunt în armonie cu toată lucrarea lui Dumnezeu; dar când mulțimile de domni și dumnezei încearcă să explice principiile și providența care aparțin numai lui Dumnezeu, prezentând lumii un foc străin în loc de cel divin, aceasta înseamnă confuzie. Mecanismul pământului și al cerurilor necesită multe fețe pentru fiecare roată, pentru a se putea vedea Mâna de dincolo de roți, care aduce ordine desăvârșită acolo unde este numai dezordine. Dumnezeul Cel viu și adevărat este necesar a fi pretutindeni.PFE 409.2

Daniel 2 relatează una dintre cele mai interesante și importante întâmplări. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a visat un vis pe care nu și l-a putut aminti când s-a trezit. “Atunci împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldei”, pe aceia pe care el îi înălțase și de care depindea, și, relatând întâmplarea, le-a cerut să-i spună visul. Înțelepții stăteau în fața lui înfricoșați; căci ei nu aveau nici o rază de lumină cu privire la acest vis. Ei au putut spune doar atât: “Veșnic să trăiești, împărate! Spune robilor tăi visul, și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” (Daniel 2, 4.) “Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeilor: ‘Mi-a scăpat din minte lucrul acela; dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste; de aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui’.” (Daniel 2, 5-6.) Înțelepții i-au răspuns la fel: “Să spună împăratul robilor tăi visul și i-l vom tălmăci!” (Daniel 2, 7.)PFE 410.1

Nebucadnețar a început să vadă că oamenii în care se încrezuse pentru a-i dezlega tainele prin înțelepciunea lor înfumurată l-au lăsat cu totul neajutorat și a spus: “Văd, cu adevărat, că vreți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți.” Haldeii i-au răspuns împăratului: “Nu este nimeni pe pământ care să poată spună ce cere împăratul; de aceea, niciodată, nici un împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau haldeu. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!” (Daniel 2, 8-11.) Atunci împăratul “s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să nimicească pe toți înțelepții Babilonului”. (Daniel 2, 12.)PFE 410.2

Auzind despre această hotărâre, “Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi, Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină”. (Daniel 2, 16-18.) Duhul Domnului S-a revărsat asupra lui Daniel și a tovarășilor săi și taina i-a fost descoperită lui Daniel într-o vedenie de noapte. Când a început să relateze cele întâmplate, împăratului i-a revenit proaspăt în minte visul și i-a dat și tălmăcirea, arătând evenimentele extraordinare care aveau să se desfășoare de-a lungul istoriei profetice.PFE 411.1

Domnul era la lucru în împărăția Babilonului, transmițând lumină celor patru robi evrei, pentru ca El să-și poată reprezenta lucrarea înaintea poporului. El avea să descopere că are putere asupra împărățiilor lumii, că poate ridica și doborî pe împărați. Împăratul care era mai presus de toți împărații transmitea marele adevăr împăratului Babilonului, trezind în mintea sa un simț al responsabilității față de Dumnezeu. El a văzut contrastul dintre înțelepciunea lui Dumnezeu și înțelepciunea celor mai mulți înțelepți din împărăția sa.PFE 411.2

Domnul le-a dat reprezentanților Săi credincioși lecții de sus din ceruri și Daniel a spus înaintea înțelepților împăratului Babilonului: “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți. El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina.” (Daniel 2, 20-22.) “Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.” (Daniel 2, 28.) Nu a fost adusă slavă oamenilor care erau prezicători în împărăție; ci acei oameni care și-au pus toată încrederea lor în Dumnezeu, căutând har, putere și iluminare divină, au fost aleși ca reprezentanți ai împărăției lui Dumnezeu în Babilonul cel nelegiuit și idolatru.PFE 411.3

Evenimentele istorice relatate în visul împăratului aveau însemnătate pentru el; însă visul i-a fost șters din minte pentru ca înțelepții, prin așa-zisa lor înțelegere a tainelor, să nu-i dea acestuia o interpretare falsă. Lecțiile cuprinse în acest vis au fost date de Dumnezeu pentru cei din zilele noastre. Incapacitatea înțelepților de a relata visul este o reprezentare a înțelepților din zilele noastre, care nu au discernământ, pricepere și cunoștință de la Cel Prea Înalt și de aceea nu sunt în stare să înțeleagă profețiile. Cei mai învățați în știința lumii, care nu caută să vadă ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său și nu își deschid inimile pentru a primi acel cuvânt spre a-l transmite și altora, nu sunt reprezentanți ai Săi. Nu oamenii mari și învățați, regii și nobilii pământului vor fi cei care vor primi adevărul despre viața veșnică, deși acesta li se va face cunoscut.PFE 412.1

Expunerea visului de către Daniel în fața împăratului, a cărui descoperire fusese dată de Dumnezeu, i-a adus lui Daniel onoare și măreție. “Împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: ‘Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!’ Apoi împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului. Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas în curtea împăratului” (Daniel 2, 46-49), locul unde se făcea judecata, iar cei trei tovarăși ai lui au fost făcuți consilieri, judecători și conducători în țară. Acești oameni nu s-au umflat de mândrie, ci ei au văzut și s-au bucurat că Dumnezeu a fost recunoscut mai presus de toți puternicii pământului și că împărăția Sa a fost înălțată mai presus de toate împărățiile pământului.PFE 412.2

Așadar, vedem că, deși se poate obține cea mai înaltă educație pământească, totuși oamenii care o dețin pot fi neștiutori în privința celor dintâi principii care îi fac să fie supuși ai Împărăției lui Dumnezeu. Învățătura omenească nu poate oferi calificarea necesară pentru împărăție. Supușii împărăției lui Hristos nu ajung acolo prin forme și ceremonii sau prin studierea a numeroase cărți. “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Membrii împărăției lui Hristos sunt mădulare ale trupului Său, El Însuși fiind Capul acestuia. Ei sunt aleșii lui Dumnezeu, fiii Săi, “o preoție împărătească, un neam sfânt, o seminție aleasă”, pentru a putea aduce laude Aceluia pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.PFE 413.1

“Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc, și-i pierde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată. De aceea, păzește poruncile, legile și rânduielile pe care ți le dau azi și împlinește-le.” (Deuteronom 7, 6-11.) Dacă poruncile lui Dumnezeu sunt ținute, timp de o mie de generații, aceasta va conduce în Împărăția lui Dumnezeu, în prezența lui Dumnezeu și a sfinților Săi îngeri. Acesta este un argument care nu poate fi contrazis. Poruncile lui Dumnezeu vor dura cât timpul și veșnicia. Atunci ele ne sunt date ca o povară? Nu. “Și Domnul ne-a poruncit să ținem toate aceste porunci, să ne temem de Domnul pentru binele nostru pentru totdeauna, pentru a ne putea păstra în viață, așa cum suntem astăzi.” Domnul a dat poporului Său porunci, pentru ca, ascultând de ele, copiii Săi să-și poată păstra sănătatea fizică, mintală și morală. Ei aveau să trăiască prin ascultare; însă moartea este rezultatul sigur al neascultării de Legea lui Dumnezeu.PFE 413.2

Scripturile Vechiului și Noului Testament trebuie studiate zilnic. Cercetătorul acestora, care caută în mod continuu să învețe și să înțeleagă căile și lucrările Sale, va ajunge plin de cunoștința și înțelepciunea lui Dumnezeu. Biblia trebuie să fie lumina noastră, educatorul nostru. Când Îl vom recunoaște pe Dumnezeu în toate căile noastre; când tinerii sunt educați să creadă că Dumnezeu trimite ploaia și strălucirea soarelui din ceruri, făcând plantele să înflorească; când ei sunt învățați că toate binecuvântările vin de la El; când, cu credincioșie, ei Îl recunosc pe Dumnezeu și își îndeplinesc datoriile zi de zi, Dumnezeu va fi prezent în toate gândurile lor; ei se pot încrede în El pentru mâine și acea neliniște care aduce nefericirea pentru atât de multe vieți va fi înlăturată. “Căutați mai întâi Împărăția cerurilor și neprihănirea Lui; și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33.)PFE 414.1

Cea dintâi lecție din orice sistem de educație este aceea de a cunoaște și înțelege voia lui Dumnezeu. Luați cunoștința de Dumnezeu cu voi în fiecare zi a vieții. Lăsați ca aceasta să vă preocupe mintea și întreaga ființă. Dumnezeu i-a dat lui Solomon înțelepciune, însă această înțelepciune dată lui de Dumnezeu a fost pervertită atunci când el s-a întors de la Dumnezeu pentru a obține înțelepciune din alte surse. Avem nevoie de înțelepciunea lui Solomon, după ce am aflat de înțelepciunea Aceluia mai mare decât Solomon. Nu trebuie să trecem prin înțelepciunea omenească, socotită o nebunie, pentru a căuta adevărata înțelepciune. Pentru oameni, a învăța știința prin puterea omenească înseamnă a dobândi o educație falsă, însă a învăța despre Dumnezeu și Isus Hristos înseamnă a învăța știința Bibliei. Confuzia în educație a venit datorită faptului că înțelepciunea și cunoștința de Dumnezeu nu au fost onorate și înălțate de lumea religioasă. Cei cu inima curată Îl văd pe Dumnezeu în orice lucrare a providenței, în orice etapă a adevăratei educații. Ei vibrează la cea dintâi rază de lumină care strălucește de la tronul lui Dumnezeu! Sfaturi din ceruri sunt date acelora care vor prinde cele dintâi raze ale cunoștinței spirituale.PFE 414.2

Elevii și studenții din școlile noastre trebuie să considere cunoașterea de Dumnezeu ca fiind mai presus de orice. Numai cercetarea Scripturilor poate aduce cunoștința adevăratului Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. “Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‘Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți’.” (1 Corinteni 1, 18.19.) “Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.” (1 Corinteni 1, 25.) “Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire, răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: ‘Cine se laudă, să se laude în Domnul’.” (1 Corinteni 1, 30.31.) — Special Testimonies On Education, 26 martie, 1896.PFE 415.1