Deprinderea cu lucrul manual

Viața nu ne-a fost dată spre a fi irosită în trândăvie și satisfacerea plăcerilor egoiste; înaintea aceluia care vrea să-și dezvolte capacitățile date lui de Dumnezeu stau mari posibilități. Din această cauză, instruirea tinerilor este o chestiune de cea mai mare importanță. Fiecare copil născut în familie reprezintă o moștenire sfântă. Dumnezeu le spune părinților: Luați acest copil și creșteți-l pentru Mine, pentru ca el să poată fi o onoare la adresa Numelui Meu și un canal prin care binecuvântările Mele să se poată scurge spre lume. Pentru ca un copil să poată face față cerințelor unei astfel de vieți, este nevoie de ceva mai mult decât o educație parțială, unilaterală, care dezvoltă mintea în detrimentul puterilor fizice; și aceasta este lucrarea pe care părinții, ajutați de profesor, trebuie să o facă pentru copiii și tinerii dați în grija lor.PFE 416.1

Cele dintâi lecții sunt de cea mai mare valoare. Este obiceiul de a se trimite copiii la școală încă de când sunt foarte mici. Li se cere să studieze din cărți lucruri care le împovărează mințile lor fragede și adesea li se predă muzică. Adeseori, părinții au posibilități limitate și fac cheltuieli pe care cu greu și le pot permite; și totul are legătură cu această direcție artificială în privința educației. Această cale nu este înțeleaptă. Un copil nervos nu trebuie suprasolicitat în nici o privință și nu ar trebui să învețe muzică până când nu este suficient dezvoltat din punct de vedere fizic.PFE 416.2

Mama trebuie să fie învățătorul, iar căminul, școala în care fiecare copil să primească primele lecții; iar prin aceste lecții, ei trebuie să se deprindă să fie harnici. Mamelor, lăsați-i pe micuți să se joace afară, în aer liber; lăsați-i să asculte cântecul păsărelelor și să învețe dragostea lui Dumnezeu, așa cum este ea exprimată în minunatele Sale lucrări. Învățați-i lecții simple din cartea naturii și din lucrurile care îi înconjoară; și, pe măsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate lecții din cărți și fixate solid în memorie. Însă ei trebuie să învețe, de asemenea, chiar din anii cei mai fragezi, să fie utili. Învățați-i că, fiind și ei membri ai gospodăriei, trebuie să-și aibă partea lor în purtarea poverilor casei și că trebuie să caute să fie utili în îndeplinirea îndatoririlor din cămin.PFE 416.3

Este foarte important ca părinții să găsească ocupații utile pentru copiii lor, care să implice responsabilități în funcție de posibilitățile vârstei și puterii lor. Copiilor trebuie să li se dea ceva de făcut nu doar pentru a-i ține ocupați, ci și pentru a le stârni interesul. Mâinile harnice și creierul trebuie folosite încă din cei mai fragezi ani. Dacă părinții neglijează să îndrepte energia copiilor lor în direcții utile, ei le fac un mare rău; căci Satana este întotdeauna gata să le dea ceva de făcut. Oare nu ar trebui ca părinții să le fie îndrumători și să le găsească ceva de făcut?PFE 417.1

Când copilul a ajuns destul de mare pentru a fi trimis la școală, învățătorul trebuie să coopereze cu părinții, iar deprinderea cu lucrul manual trebuie continuată ca o parte a datoriilor școlare. Sunt mulți elevi și studenți care obiectează față de acest mod de lucru în școli. Ei socotesc că ocupațiile utile, cum ar fi de exemplu învățarea unei meserii, sunt înjositoare; însă asemenea persoane au o idee greșită în privința a ceea ce este adevărata demnitate. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, care este una cu Tatăl, comandantul oștilor cerești, a fost învățătorul personal și călăuza copiilor lui Israel; și dintre aceștia, fiecărui tânăr i se cerea să învețe să muncească. Toți trebuia să fie învățați să facă ceva, pentru a avea cunoștințe practice pentru viață și, pe lângă faptul că se puteau întreține singuri, erau utili. În acest fel a învățat Dumnezeu pe poporul Său.PFE 417.2

Prin viața Sa de pe pământ, Domnul Hristos a fost un exemplu pentru orice familie omenească; El a fost ascultător și harnic în cămin. El a învățat meseria de tâmplar și a muncit cu propriile Sale mâini în micul atelier din Nazaret. El trăia în prezența slavei cerești; însă El și-a îmbrăcat divinitatea în umanitate pentru a putea fi una cu omul și pentru a ajunge la inimile omenești, simțind împreună cu ele. Când a fost om, S-a umilit și a lucrat pentru refacerea sufletului omenesc, adaptându-Se El Însuși la situația în care a găsit omenirea.PFE 417.3

Biblia spune despre Isus: “Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” (Luca 2, 40.) Pe măsură ce lucra în copilărie și tinerețe, mintea și corpul Său se dezvoltau. El nu Își folosea puterile fizice în mod nechibzuit, ci le punea la lucru, astfel încât să le poată menține în stare de sănătate, pentru a putea face cea mai bună lucrare în orice domeniu. El nu voia să greșească nici măcar în mânuirea uneltelor. Ca lucrător a fost desăvârșit, tot așa cum a fost și în ce privește caracterul. Prin cuvânt și faptă, Domnul Hristos a conferit demnitate lucrului folositor.PFE 418.1

Timpul petrecut în mișcare fizică nu este un timp pierdut. Elevul sau studentul care stă continuu aplecat asupra cărților sale, în timp ce face doar puține mișcări în aer liber, își face singur rău. Punerea în mișcare în mod corespunzător a tuturor organelor și facultăților corpului este esențială în vederea unei bune funcționări a fiecăruia. În timp ce creierul este în mod continuu suprasolicitat, iar celelalte organe ale mașinăriei vii sunt inactive, are loc o pierdere de putere, atât fizică, cât și mintală. Organismul este jefuit din punct de vedere fizic de tonusul său sănătos, mintea își pierde prospețimea și vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnăvicioasă.PFE 418.2

Cel mai mare beneficiu nu este dobândit prin exercițiul fizic ce se capătă doar prin joc sau mișcare. Este adevărat că este bine să stai în aer liber și de asemenea să pui în mișcare mușchii; însă, dacă aceeași cantitate de energie este folosită la îndeplinirea unor datorii folositoare, beneficiul va fi mai mare și se va dobândi un simțământ de satisfacție; și un astfel de exercițiu atrage după sine un simț al utilității și aprobarea din partea conștiinței pentru un lucru bine făcut.PFE 418.3

Trebuie trezită în copii ambiția de a se deprinde să facă ceva util atât pentru ei înșiși, cât și pentru semenii lor. Exercițiul fizic care dezvoltă mintea și caracterul, care deprinde mâinile să fie utile și îl învață pe copil să-și facă partea lui în purtarea poverilor vieții este acela care dă putere fizică și însuflețește toate facultățile. Și există, desigur, o răsplată pentru hărnicie, virtute și cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.PFE 418.4

Copiii celor bogați nu ar trebui să fie lipsiți de marea binecuvântare de a avea ceva de făcut pentru a spori puterea creierului și a mușchilor. Munca nu este un blestem, ci o binecuvântare. Dumnezeu a dat în grijă lui Adam și Evei, atunci când erau fără păcat, o minunată grădină. Aceasta a fost o muncă plăcută și nimic altceva nu ar fi existat în lumea noastră în afară de activitatea plăcută, dacă prima pereche de oameni nu ar fi călcat poruncile lui Dumnezeu. Lenevia nepăsătoare și satisfacerea eului produc invalizi; acestea pustiesc viața pe orice cale posibilă. Dumnezeu nu a dat ființelor omenești rațiune și nu i-a încununat cu bunătate pentru ca ei să fie blestemați cu rezultatele sigure ale trândăviei. Cei bogați nu trebuie să fie lipsiți de privilegiul și binecuvântarea unui loc între lucrătorii din lume. Ei ar trebui să-și dea seama că sunt responsabili pentru felul în care folosesc bunurile care le-au fost încredințate; că puterea lor, timpul și banii lor trebuie folosiți în mod înțelept, și nu în scopuri egoiste.PFE 419.1

Religia creștină este practică. Aceasta nu scutește pe nimeni de îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor esențiale ale vieții. Când învățătorul legii L-a întrebat pe Isus: “Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, Domnul Hristos a îndreptat întrebarea spre Sine și a spus: “Ce este scris în lege? Cum citești în ea?” El a răspuns: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” “Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; “fă așa și vei trăi”. (KJV) (Luca 10, 25-28.) Aici nu este schițată o religie a inactivității, ci aceea care necesită folosirea energică a tuturor puterilor mintale și fizice.PFE 419.2

Trândăveala indolentă, contemplarea leneșă nu constituie religie. Dumnezeu cere ca noi să prețuim darurile cu care am fost înzestrați și să le înmulțim, folosindu-le în mod continuu, practic. Poporul Său trebuie să fie un model de corectitudine în toate problemele vieții. Fiecăruia dintre noi El ne-a dat de făcut o lucrare, potrivit cu capacitatea noastră; și este privilegiul nostru acela de a ne bucura de binecuvântarea Sa în timp ce o îndeplinim în mod credincios, devotându-ne puterea corpului și a minții, având în vedere slava Sa.PFE 419.3

Aprobarea lui Dumnezeu va fi asupra acelor copii care își fac cu bucurie partea din datoriile în gospodărie, ajutându-i pe mama și tata în ducerea poverilor vieții. Copiii deprinși cu îndeplinirea datoriilor practice ale vieții vor pleca din cămin, ajungând utili în societate. Educația lor este mult superioară celei câștigate prin închiderea în sala de clasă încă de la o vârstă fragedă, când nici mintea și nici corpul nu sunt pregătite să suporte încordarea.PFE 420.1

Copiii și tinerii trebuie să învețe în mod continuu, în cămin și la școală, prin cuvânt și exemplu, lecția de a spune adevărul, de a fi altruiști și harnici. Nu trebuie să li se îngăduie să-și petreacă timpul lenevind; mâinile lor nu trebuie să stea încrucișate în inactivitate. Părinții și profesorii trebuie să lucreze pentru atingerea acestui obiectiv — dezvoltarea tuturor puterilor și formarea unui caracter drept; însă, când părinții își dau seama de răspunderile lor, profesorilor le va rămâne cu mult mai puțin de făcut în instruirea copiilor.PFE 420.2

Cerul este interesat de această lucrare în folosul copiilor și tinerilor. Părinții și profesorii care, printr-o instruire înțeleaptă, într-o manieră calmă, hotărâtă, îi vor obișnui să gândească și să le poarte de grijă și altora îi vor ajuta să-și biruiască egoismul și astfel vor închide ușa în fața multor ispite. Îngerii lui Dumnezeu vor colabora cu acești învățători credincioși. Îngerii nu sunt însărcinați să facă această lucrare; ci ei vor da putere și eficiență acelora care, în temere de Domnul, vor căuta să-i instruiască pe copii și tineri în vederea unei vieți folositoare. — Special Testimonies On Education, 11 mai, 1896.PFE 420.3