Importanța educației fizice

Educația fizică este o parte esențială în cadrul metodelor corecte folosite în educație. Tinerii trebuie învățați cum să-și dezvolte puterile fizice, cum să-și păstreze puterile în cea mai bună formă și cum să le folosească cel mai bine pentru îndeplinirea datoriilor practice ale vieții. Mulți socotesc că aceste lucruri nu constituie îndatoririle școlii, însă aceasta este o greșeală. Aceste lecții, necesare fiecăruia pentru a putea fi util în lucrările practice, ar trebui să fie predate tuturor copiilor în cămin și tuturor elevilor și studenților în școli.PFE 425.1

Locul în care trebuie să înceapă educația fizică este căminul, atunci când copilul este mic. Părinții sunt cei care trebuie să pună temelia pentru o viață sănătoasă, fericită. Una din principalele chestiuni care trebuie decise este hrana care li se pune pe masă; căci de aceasta depinde în foarte mare măsură buna dezvoltare a copiilor și sănătatea familiei. Este foarte importantă iscusința în pregătirea hranei și nu este de mai mică însemnătate aspectul legat de o cantitate și o calitate corespunzătoare a hranei.PFE 425.2

Noi toți trebuie să dăm dovadă de înțelepciune în ce privește alimentația. Dacă se ingeră mai multă hrană decât este necesară, în stomac se adună o cantitate care se alterează, și aceasta are ca urmare un miros urât care iese din gură atunci când respirăm. Puterile vitale sunt istovite datorită efortului de a scăpa de acel exces, iar creierul este jefuit de forța nervoasă. În organism ar fi trebuit introdusă mai puțină hrană, pentru ca acesta să nu-și epuizeze puterile în efort peste măsură. Totuși, să fim atenți să oferim corpului hrană corespunzătoare, atât cantitativ, cât și calitativ, pentru hrănirea organismului. Dacă urmăm regula biblică “Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10, 31), noi nu ne vom îngădui pofta pe seama sănătății fizice, pe care este de datoria noastră să o păstrăm.PFE 425.3

Fiecare mamă trebuie să fie conștientă că copiii trebuie să-și cunoască propriile corpuri și cum să le poarte de grijă. Ea trebuie să le explice felul în care sunt alcătuiți mușchii dați nouă de bunul Tată ceresc și cum să-i folosim. Noi suntem lucrarea iscusită a lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său spune că noi suntem “o făptură așa de minunată” (Psalmii 139, 14) [“în mod înfricoșător și minunat creați”, KJV.] El a pregătit această locuință vie pentru mintea noastră; ea este “în mod tainic lucrată”, un templu pe care Domnul Însuși l-a pregătit pentru ca acolo să locuiască Duhul Său cel Sfânt. Mintea controlează omul în întregime. Toate faptele noastre, bune sau rele, își au sursa în minte. Mintea este cea care se închină lui Dumnezeu și ne leagă de lucrurile cerești. Cu toate acestea, sunt atât de mulți care își irosesc viețile fără a lua în seamă ce comoară conține aceasta.PFE 425.4

Toate organele fizice slujesc minții, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale tuturor părților trupului, ghidând mișcările mașinăriei vii. Mișcarea fizică este de mare ajutor pentru dezvoltarea fizică. Aceasta stimulează circulația sângelui și dă tonus întregului organism. Dacă se îngăduie mușchilor să nu fie folosiți, foarte curând se va vedea că sângele nu îi hrănește în mod suficient. În loc de a crește ca mărime și putere, aceștia își vor pierde tăria și elasticitatea și vor deveni moi și slabi. Inactivitatea nu constituie legea pe care a instituit-o Dumnezeu pentru corpul omenesc. Activitatea armonioasă a tuturor părților — creierul, oasele, mușchii — este necesară pentru dezvoltarea deplină și sănătoasă a întregului organism omenesc.PFE 426.1

Educația fizică începută în cămin trebuie continuată în școli. Este scopul Creatorului ca omul să se cunoască pe sine însuși; însă prea adesea, în dobândirea de cunoștințe, acest fapt este pierdut din vedere. Studenții consacră ani de zile pregătirii școlare în diferite domenii; ei sunt absorbiți de studiul științelor și lucrurilor din lumea naturală; ei sunt inteligenți în privința multor subiecte, însă nu se cunosc pe ei înșiși. Ei privesc delicatul organism omenesc ca pe ceva ce își va purta singur de grijă; și ceea ce este cel mai important, se neglijează cunoașterea propriilor lor corpuri.PFE 426.2

Fiecare student trebuie să înțeleagă cum să-și poarte de grijă pentru a-și putea păstra cea mai bună stare de sănătate și pentru a rezista în fața slăbiciunii și a bolii; iar dacă se întâmplă să apară boala sau vreun accident, să știe ce are de făcut în caz de urgență în lucruri obișnuite, fără să fie nevoie să cheme medicul și să ia medicamente otrăvitoare.PFE 426.3

Domnul Însuși a vorbit cu privire la acest subiect — îngrijirea corpului. El spune în Cuvântul Său: “Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; și așa sunteți voi”. (1 Corinteni 3, 17.) Acest pasaj din Scriptură ne impune să avem grijă în mod conștiincios de corpul nostru și condamnă orice neglijență, necunoștință sau nepăsare. Și iarăși: “Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 6, 19.20). “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10, 31.)PFE 427.1

Grija conștientă și conștiincioasă pentru corpurile noastre o datorăm Tatălui nostru ceresc, care “atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Ioan 3, 16.) Noi, fiecare, în mod individual, suntem proprietatea lui Hristos, posesiunea Sa pentru care El a plătit. Se cere de la fiecare dintre noi să ne păstrăm sănătatea și puterea prin practicarea cumpătării în toate lucrurile. Poftele și pasiunile trebuie ținute în frâu, pentru ca nu cumva, prin acestea, să slăbim sau să pângărim Templul lui Dumnezeu în om.PFE 427.2

Tot ceea ce ne slăbește puterea fizică ne slăbește și mintea și o face mai puțin în stare să discearnă între bine și rău, între ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Acest principiu este ilustrat în cazul lui Nadab și Abihu. Dumnezeu le-a dat cea mai sacră lucrare de făcut, îngăduindu-le să se apropie de El prin slujba pe care o făceau; însă ei aveau obiceiul de a bea vin și își făceau această slujbă sfântă în sanctuar având mințile tulburi. Acolo se afla focul sacru, care fusese aprins de Însuși Dumnezeu; dar ei foloseau foc obișnuit în cădelnițele lor când aduceau tămâia, care trebuia să se înalțe ca o mireasmă plăcută împreună cu rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Datorită faptului că mințile lor erau înnegurate de o îngăduință nesfântă, ei nu au ținut cont de cerința divină; “atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului”. (Leviticul 10, 2.)PFE 427.3

Dumnezeu le-a interzis preoților care slujeau la sanctuar să folosească vin și același îndemn ar fi fost dat și cu privire la tutun, dacă acesta ar fi fost folosit pe atunci; căci și acesta are o influență dăunătoare asupra creierului, amorțindu-l. Fiecare ar trebui să se împotrivească tentației de a folosi vin, tutun, mâncăruri de carne, ceai negru sau cafea. Experiența a demonstrat că se pot face lucruri foarte bune și fără aceste lucruri dăunătoare.PFE 428.1

În mințile copiilor trebuie bine întipărit, atât de părinți, cât și de profesori, că Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru răscumpărarea noastră. El nu a lăsat nimic nefăcut din ceea ce ar fi putut face pentru ca noi să ne dedicăm lui Dumnezeu. El dorește ca noi să ne aducem aminte de originea noastră împărătească și de destinul înalt pe care îl avem în calitate de fii și fiice ale lui Dumnezeu și să ne respectăm cu adevărat pe noi înșine. El dorește ca noi să ne dezvoltăm toate puterile și să le păstrăm în cea mai bună condiție posibilă, pentru ca El să ne umple cu harul Său și să ne folosească în slujba Sa, făcându-ne împreună lucrători cu El în mântuirea sufletelor.PFE 428.2

Este datoria fiecărui student, a fiecărui individ, aceea de a face tot ce îi stă în putere pentru a aduce trupul său lui Hristos ca un templu curat, desăvârșit din punct de vedere fizic și moral și neîntinat, un sălaș potrivit pentru prezența lăuntrică a lui Dumnezeu. — Special Testimonies On Education, 11 mai, 1896.PFE 428.3