Mărturie specială cu privire la politică

Către profesorii și conducătorii școlilor noastre:

Cei care sunt rânduiți în instituțiile și școlile noastre trebuie să vegheze asupra lor înșiși cu atenție, pentru ca nu cumva, prin cuvinte sau fapte, să-i conducă pe elevi și studenți pe cărări greșite. Cei care predau Biblia în comunitățile și în școlile noastre nu au libertatea să-și prezinte părerile lor împotriva politicienilor sau măsurilor acestora, pentru că, în acest fel, ar stârni și pe alții, făcându-i pe fiecare să-și susțină teoria preferată. Printre cei care susțin a crede adevărul prezent, sunt unii care ar fi astfel stârniți să-și exprime părerile și preferințele politice și astfel în biserică s-ar produce dezbinare.PFE 475.1

Domnul nostru dorește ca poporul Său să nu se preocupe de problemele politice. Tăcerea este elocventă în această privință. Domnul Hristos îi cheamă pe urmașii Săi să fie de partea principiilor curate ale Evangheliei, care sunt clar descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu putem vota cu certitudine pentru partidele politice, căci nu știm pentru cine votăm. Noi nu ne putem implica în diferite scheme politice și să ne simțim în siguranță. Noi nu putem lucra spre a face pe plac unor oameni care se vor folosi de influența pe care o au pentru a restrânge libertatea religioasă și pentru a pune în aplicare măsuri represive, prin care conduc sau forțează pe semenii lor să țină duminica în locul Sabatului. Ziua întâi a săptămânii nu este ziua de închinare. Este un sabat fals, contrafăcut, iar membrii familiei lui Dumnezeu nu se pot alătura oamenilor care înalță această zi și nu păzesc Legea lui Dumnezeu, călcând în picioare Sabatul Său. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să voteze pentru a pune în funcție astfel de oameni; căci, dacă fac acest lucru, ei se fac părtași la păcatele pe care aceștia le comit când sunt în funcție.PFE 475.2

Noi nu trebuie să compromitem principiul, cedând în fața părerilor și prejudecăților pe care poate le-am susținut înainte de a ne uni cu poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Noi ne-am înrolat în oștirea Domnului și nu trebuie să luptăm de partea vrăjmașului, ci de partea lui Hristos, unde putem fi un corp unit în ce privește convingerile, faptele, spiritul, părtășia. Cei care sunt cu adevărat creștini vor fi mlădițe ale viței adevărate și vor aduce aceleași roade ca și vița. Ei vor acționa în armonie, în părtășie creștină. Ei nu vor purta însemne politice, ci însemnul lui Hristos.PFE 475.3

Ce avem noi de făcut atunci? Să lăsăm în pace problemele politice. “Să nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” Ce pot avea în comun aceste partide? Nu poate fi părtășie, nu poate fi comuniune. Cuvântul părtășie înseamnă participare, parteneriat. Dumnezeu folosește cele mai tari cuvinte pentru a arăta că nu trebuie să existe nici o legătură între partidele lumești și cei care caută neprihănirea lui Hristos. Ce legătură poate fi între lumină și întuneric, între adevăr și neprihănire? Nici una, oricare ar fi. Lumina reprezintă neprihănirea; întunericul, rătăcirea, păcatul, lipsa neprihănirii. Creștinii au ieșit de la întuneric la lumină. Ei s-au îmbrăcat cu Hristos și poartă însemnul adevărului și al ascultării. Ei sunt călăuziți de principiile înalte și sfinte pe care Domnul Hristos le-a întruchipat în viața Sa. Însă lumea este stăpânită prin principii necinstite și nedrepte.PFE 476.1

“De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.PFE 476.2

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: ‘Să lumineze lumina din întuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4, 1-6.) Două partide sunt aduse aici în atenție și nu poate exista unitate între ele.PFE 477.1

Profesorii din biserică sau din școală care se disting prin zelul pentru politică trebuie schimbați fără întârziere din postul și răspunderea pe care le au; căci Domnul nu va coopera cu ei. Zecimea nu trebuie folosită pentru a plăti pe cineva care ține discursuri în probleme politice. Fiecare profesor, pastor sau conducător din rândurile noastre care este însuflețit de dorința de a-și vântura părerile în chestiuni politice trebuie ori să fie convertit la credința adevărului, ori să renunțe la lucrarea sa. Influența lui trebuie să vorbească în favoarea lucrării lui Dumnezeu în câștigarea de suflete pentru Hristos, iar dacă nu se întâmplă astfel, trebuie să i se retragă împuternicirea. Dacă nu se schimbă, el va face rău și numai rău.PFE 477.2

În Numele Domnului, vreau să le spun profesorilor din școlile noastre: faceți lucrarea care v-a fost desemnată. Dumnezeu nu v-a chemat să vă angajați în politică. “Voi toți sunteți frați”, spune Domnul Hristos, și “trebuie să stați ca unul singur sub stindardul prințului Emanuel.” “Și ce alta cere Domnul de la tine, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi ca să fii fericit?... Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă haine și îmbrăcăminte. Să iubiți pe străini căci voi ați fost străini în țara Egiptului. Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujești, să te alipești de El și pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău.” (Deuteronom 10, 12-21.)PFE 477.3

Dumnezeu a dat o mare lumină și privilegii poporului Său. “Iată, v-am învățat legi și porunci”, zice El. “Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’ Care este, în adevăr, neamul acesta așa de mare, încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai, ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.” (Deuteronom 4, 5-9.)PFE 478.1

Ca popor, noi trebuie să stăm sub stindardul lui Isus Hristos. Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu ca un popor deosebit, distinct, cu totul aparte. El ni Se adresează, spunându-ne: “Luați aminte și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi; căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David”. (Isaia 55, 3.) “Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine; dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta.... Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care vine de la Mine, zice Domnul.” (Isaia 54, 14-17.)PFE 478.2

Fac apel la frații mei care sunt rânduiți să lucreze ca educatori să-și schimbe cursul faptelor lor. Este o greșeală din partea voastră să vă legați interesele de vreun partid politic și să vă dați votul pentru ei sau pentru ele. Cei care sunt educatori, pastori sau lucrători împreună cu Dumnezeu în orice domeniu nu au de purtat nici o luptă pe tărâmul politic. Cetățenia lor este în ceruri. Domnul face apel la ei să stea ca popor separat și distinct. El nu vrea să aibă schisme în corpul credincioșilor. Poporul Său trebuie să aibă un spirit împăciuitor. Oare este lucrarea lor aceea de a-și face vrăjmași în lumea politică? Nu, nicidecum. Ei trebuie să fie supuși ai Împărăției lui Hristos, purtând steagul pe care scrie: “Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Ei trebuie să ducă sarcina unei lucrări speciale, a unei solii deosebite. Noi avem o responsabilitate personală, și aceasta trebuie să fie descoperită în fața universului ceresc, înaintea îngerilor și înaintea oamenilor. Dumnezeu nu ne cere să ne lărgim influența, amestecându-ne cu lumea, unindu-ne cu oamenii în anumite chestiuni politice, ci să stăm ca părți individuale în corpul Său cel mare, capul fiind Hristos. Domnul Hristos este Prințul nostru și, ca supuși ai Săi, noi trebuie să facem lucrarea rânduită nouă de Dumnezeu.PFE 478.3

Este de cea mai mare importanță ca tinerii să înțeleagă că poporul lui Dumnezeu trebuie să fie unit ca unul singur; căci această unitate îi ține pe oameni lângă Dumnezeu prin legăturile de aur ale iubirii și așează asupra fiecăruia datoria de a lucra pentru semenii săi. Comandantul mântuirii noastre a murit pentru neamul omenesc pentru ca oamenii să poată fi una cu El și unii cu alții. Ca membri ai familiei omenești, noi suntem părți individuale ale întregului cel puternic. Nici un suflet nu poate fi independent de ceilalți. Nu trebuie să existe nici o partidă de luptă în familia lui Dumnezeu; căci bunăstarea fiecăruia constituie fericirea întregului. Nici un fel de ziduri de despărțire nu trebuie construite între om și om. Domnul Hristos, ca marele centru, trebuie să-i unească pe toți într-unul.PFE 479.1

Domnul Hristos este Învățătorul nostru, conducătorul nostru, tăria noastră, neprihănirea noastră; și în El noi trebuie să făgăduim solemn că vom evita orice fapte sau acțiuni care ar produce schisme. Problemele discutate în lume nu trebuie să fie tema conversațiilor noastre. Noi trebuie să atragem atenția lumii ca să privească la un Mântuitor înălțat, prin care noi suntem, fără îndoială, uniți unii cu alții și cu Dumnezeu. Domnul Hristos Își învață supușii să-I imite virtuțile, blândețea și smerenia Sa, bunătatea Sa, răbdarea și dragostea Sa. Astfel, El consacră inima și mâna în slujba Sa, făcând din om un canal prin care dragostea lui Dumnezeu poate curge în torente bogate spre a binecuvânta pe oameni. Să nu existe nici o umbră de luptă între adventiștii de ziua a șaptea. Mântuitorul invită fiecare suflet: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 28-30.) Acela care se apropie tot mai mult de desăvârșirea îndurării divine produce bucurie îngerilor din ceruri. Tatăl Se bucură de el cu cântare; căci oare nu lucrează acesta în duhul Domnului, fiind una cu Hristos, așa cum El este una cu Tatăl?PFE 479.2

În publicațiile noastre, noi nu trebuie să ridicăm în slăvi lucrarea și caracterul oamenilor din poziții cu influență, atrăgând atenția poporului asupra ființelor omenești. Ci, cât mai mult cu putință, înălțați-L pe Hristos, Mântuitorul nostru. “Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă (din caracter în caracter), prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3, 18.) Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și Îl slujesc trebuie să fie lumina lumii, strălucind în mijlocul întunericului moral. Însă, în locurile unde a fost dată cea mai mare lumină, unde Evanghelia a fost predicată cel mai mult, oamenii — tați, mame și copii — au fost mișcați de o putere josnică spre a-și identifica interesele cu planurile și acțiunile lumești.PFE 480.1

O mare orbire este asupra bisericilor și Domnul spune poporului Său: “Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului Celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. De aceea: Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei’, zice Domnul; ‘nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice’, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6, 16-18.)PFE 480.2

Condiția de a fi primit în familia Domnului se dobândește ieșind din lume și separându-ne de toate influențele ei molipsitoare. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă nici o legătură cu idolatria, sub nici una din formele sale. Ei trebuie să atingă un standard mai înalt. Noi trebuie să ne deosebim de lume și atunci Dumnezeu va spune: “Vă voi primi ca membri ai familiei Mele regești, copii ai împăratului ceresc”. Deoarece credem în adevăr, noi trebuie să ne despărțim, prin ceea ce facem, de păcat și păcătoși. Cetățenia noastră este în ceruri.PFE 481.1

Noi trebuie să fim mai conștienți de valoarea făgăduințelor pe care ni le-a făcut Dumnezeu și să prețuim mai mult onoarea pe care ne-a făcut-o. Dumnezeu nu le poate acorda muritorilor o onoare mai mare decât aceea de a-i adopta în familia Sa, dându-le privilegiul de a-L numi Tată. Nu există înjosire în a deveni copii ai lui Dumnezeu. “De aceea, poporul Meu va cunoaște Numele Meu”, spune Domnul, “de aceea, va ști în ziua aceea, că Eu vorbesc și zic: ‘Iată-Mă’.” (Isaia 52, 6.) Domnul Cel atotputernic domnește. “Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul Tău împărățește!’ Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.” (Isaia 52, 7-8.)PFE 481.2

De ce se acordă atât de multă atenție uneltelor omenești, în timp ce se dorește atât de puțin să se ajungă la Dumnezeul cel veșnic? De ce sunt atât de absorbiți de lucrurile acestei lumi aceia care pretind a fi copii ai împăratului cerurilor? Domnul să fie înălțat. Cuvântul Domnului să fie preamărit. Ființele omenești să fie smerite, iar Domnul înălțat. Nu uitați că împărățiile pământești, națiunile, monarhii, oamenii de stat, consilierii, armatele mari și toată măreția și slava lumească sunt ca pleava în cumpănă. Domnul face judecată tuturor națiunilor pământului. Toate împărățiile trebuie smerite. Autoritatea omenească trebuie zădărnicită. Domnul Hristos este împăratul lumii și împărăția Lui este cea care trebuie înălțată.PFE 481.3

Domnul dorește ca toți cei ce proclamă solia pentru acest timp din urmă să înțeleagă că există o mare diferență între profesorii de religie care nu sunt împlinitori ai Cuvântului și copiii lui Dumnezeu care sunt sfințiți prin adevăr, care au acea credință ce lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Domnul vorbește celor care pretind a crede adevărul pentru acest timp și declară că nu vede bine faptul că ei se implică în politică, amestecându-se cu elementele ce luptă unele împotriva altora, ale acestui timp al sfârșitului, așa cum cei tăiați împrejur se amestecă cu cei netăiați împrejur, și promite că va distruge ambele clase, fără deosebire. Ei fac o lucrare pe care Dumnezeu nu le-a încredințat-o. Ei Îl dezonorează pe Dumnezeu prin spiritul lor părtinitor și agresiv, iar El îi va condamna.PFE 482.1

Se poate ridica întrebarea: Să nu avem noi nici o legătură cu lumea? Cuvântul Domnului trebuie să fie călăuza noastră. Orice legătură cu necredincioșii, care ne-ar pune pe același plan cu ei, este interzisă de Cuvânt. Noi trebuie să ieșim din mijlocul lor și să ne despărțim de ei. În nici un caz nu trebuie să ne unim cu ei în planurile și în lucrarea lor. Însă noi nu trebuie să trăim niște vieți retrase, izolate. Noi trebuie să facem celor din lume tot binele posibil. Domnul Hristos Însuși ne-a dat un exemplu în această privință. Când a fost invitat să mănânce cu vameșii și păcătoșii, El nu a refuzat; căci pe nici o altă cale nu putea ajunge la ei dacă nu se afla în mijlocul lor. Însă, cu fiecare ocazie, le-a vorbit și a avut o influență bună asupra lor. El a deschis în fața lor subiecte de discuție prin care le aducea în minte lucrurile de interes veșnic. Și acest Învățător ne îndeamnă: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. (Matei 5, 16.) În chestiunea cumpătării, poziția voastră să fie neșovăielnică. Să fie tare ca o stâncă. Nu vă faceți părtași păcatelor altor oameni. Necinstea în afaceri, cu credincioșii sau necredincioșii, trebuie să fie condamnată; și dacă cei care se fac vinovați de ea nu dovedesc o schimbare, ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei.PFE 482.2

O mare vie trebuie cultivată; însă, în timp ce creștinii trebuie să lucreze între cei necredincioși, ei nu trebuie să fie lumești. Ei nu trebuie să-și petreacă timpul discutând politică sau acționând ca politicieni; căci, făcând astfel, ei îi dau vrăjmașului ocazia de a pătrunde și a produce discordie și tulburare. Celor care sunt în lucrare și doresc să fie politicieni trebuie să li se retragă mandatul și împuternicirea acordată; căci Domnul nu a dat poporului Său o astfel de lucrare, nici să-i ridice, nici să-i înjosească. Dumnezeu cere tuturor celor care sunt angajați în lucrarea Sa să sune din trâmbiță un sunet clar. Toți cei care L-au primit pe Hristos, pastori sau membri laici, trebuie să se scoale și să lumineze; căci un mare pericol este chiar asupra noastră. Satana stârnește puterile pământului. În lume totul este agitat și confuz. Dumnezeu cere poporului Său să înalțe cât mai sus stindardul care poartă întreita solie îngerească. Noi nu trebuie să mergem la Hristos prin intermediul nici unei ființe omenești, ci prin Hristos, trebuie să înțelegem lucrarea pe care El ne-a dat-o s-o facem pentru alții.PFE 483.1

Domnul Își cheamă poporul, spunând: “Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei”. El le cere să răspundă la dragostea pe care El le-a arătat-o prin ascultare supusă și binevoitoare față de poruncile sale. Copiii Săi nu trebuie să aibă de-a face cu politica și să nu ia parte la nici o alianță a celor necredincioși. Ei nu trebuie să-și lege interesele de cele ale lumii. “Dovediți-vă devotamentul față de Mine”, spune El, “stând ca moștenirea Mea, aleasă, ca un popor plin de râvnă pentru fapte bune.” Nu luați parte la lupta politică. Despărțiți-vă de lume și abțineți-vă de a aduce în biserică sau școli idei care să ducă la conflicte sau tulburare. Dezbinarea constituie otrava morală preluată în organism de acele ființe omenești care sunt egoiste. Dumnezeu dorește ca slujitorii Săi să aibă percepții clare, o demnitate autentică și nobilă, pentru ca influența lor să poată demonstra puterea adevărului. Viața creștinului nu trebuie să fie o viață trăită la întâmplare, o viață emoțională. Influența creștină autentică, exercitată prin împlinirea lucrării rânduite de Dumnezeu, constituie un mijloc prețios, și acesta nu trebuie amestecat în politică sau implicat într-o alianță a necredincioșilor. Dumnezeu trebuie să fie centrul de atracție. Orice minte asupra căreia lucrează Duhul Sfânt își va găsi mulțumirea în El.PFE 483.2

Dumnezeu le cere profesorilor din școlile noastre să nu fie interesați de studiul problemelor politice. Duceți cunoștința de Dumnezeu în școlile noastre. Atenția noastră s-ar putea să fie îndreptată către oamenii înțelepți ai lumii, care nu sunt însă suficient de înțelepți pentru a înțelege ce spune Scriptura cu privire la legile Împărăției lui Dumnezeu; lăsați-i pe aceștia și îndreptați-vă spre Acela care este Izvorul oricărei înțelepciuni. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Faceți din aceasta cel dintâi și cel din urmă lucru. Căutați cu toată seriozitatea să-L cunoașteți pe Acela care este viața veșnică. Domnul Hristos și neprihănirea Sa constituie mântuirea sufletului. Învățați-i pe copiii cei mici ce înseamnă ascultarea și supunerea. În școlile noastre, știința, literatura, desenul și muzica și tot ceea ce se învață în lume nu trebuie să fie puse pe primul plan. Ci pe primul loc să fie pusă cunoașterea Aceluia care este pentru noi viața veșnică. Sădiți în inimile elevilor și studenților acele lucruri care vor împodobi caracterul și vor face ca sufletul, prin sfințire, să fie în stare să învețe lecții de la Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Astfel, elevii și studenții vor putea deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. — Letter 95, June 16, 1899.PFE 484.1