Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Profesorii — exemple de integritate creștină

    Am o solie pentru cei care se află la conducerea instituțiilor noastre de învățământ. Sunt instruită să atrag atenția fiecărei persoane care ocupă o funcție de răspundere către legea divină, care este temelia oricărui comportament corespunzător. Voi începe, atrăgând atenția spre legea dată în Eden și către răsplata ascultării și pedeapsa pentru neascultare.PFE 504.1

    Pentru că Adam a călcat legea, păcatul a fost introdus în lumea frumoasă și plăcută pe care a creat-o Dumnezeu, iar bărbații și femeile au devenit tot mai împietriți în neascultarea de legea Sa. Domnul a privit jos, spre lumea noastră nepocăită, și a hotărât că trebuie să le arate călcătorilor legii o manifestare a puterii Sale. El i-a făcut cunoscut lui Noe planul Său și l-a învățat să-i avertizeze pe oameni, în timp ce își construia corabia în care cei ce se pocăiau își puteau găsi adăpost, până avea să treacă mânia lui Dumnezeu. Timp de 120 de ani, Noe a proclamat solia de avertizare lumii antediluviene; însă numai câțiva dulgheri, pe care i-a folosit la construirea corăbiei au crezut solia, însă au murit înainte de potop; iar alții, dintre cei convertiți de Noe, au apostaziat din nou. Neprihăniții de pe pământ erau puțini și doar opt au intrat în corabie. Aceștia au fost Noe și familia sa.PFE 504.2

    Neamul răzvrătit a fost nimicit de potop. Moartea a fost partea lor. Prin împlinirea avertizării profetice, că toți aceia care nu aveau să țină poruncile cerului aveau să bea apele potopului, adevărul Cuvântului lui Dumnezeu a fost exemplificat.PFE 504.3

    După potop, oamenii s-au înmulțit iarăși pe pământ, iar nelegiuirea, de asemenea, a crescut. Idolatria a ajuns aproape generală. În cele din urmă, Domnul i-a lăsat pe călcătorii de lege, împietriți, să urmeze propriile lor căi rele, în timp ce El l-a ales pe Avraam, din seminția lui Sem, și l-a făcut păzitorul legii Sale în generațiile viitoare. La el a venit solia: “Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” (Geneza 12, 1.) Și, prin credință, Avraam a ascultat. “El a plecat, neștiind unde se duce.”PFE 504.4

    Sămânța lui Avraam s-a înmulțit și, cu timpul, Iacov, fiii săi și familiile lor s-au pogorât în Egipt. Aici, ei și urmașii lor au rămas timp de mulți ani, până ce, în cele din urmă, Domnul i-a scos din Egipt, pentru a-i duce în țara Canaanului. Planul Său era să facă din acest neam de robi un popor care avea să descopere caracterul Său națiunilor idolatre ale lumii. Dacă ar fi ascultat de cuvântul Său, ei ar fi intrat în țara făgăduită. Însă ei au fost neascultători și răzvrătiți și au pribegit prin pustie timp de 40 de ani. Doar doi dintre adulții care au părăsit Egiptul au intrat în Canaan.PFE 505.1

    În timpul pribegirii prin pustie, Dumnezeu le-a dat israeliților Legea Sa. El i-a condus la Sinai și acolo, în mijlocul unor scene de o măreție înfricoșătoare, a proclamat Cele Zece Porunci.PFE 505.2

    Noi putem profita, studiind raportul legat de pregătirea făcută de adunarea lui Israel în vederea auzirii Legii. “În luna a treia după ieșirea lor din țara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo în fața muntelui. Moise s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: ‘Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu’.” (Exod 19, 1-5.)PFE 505.3

    Deci, cine trebuie să fie socotit Conducătorul neamurilor? Domnul Cel Atotputernic. Toți împărații, toți conducătorii, toate neamurile se află sub conducerea și călăuzirea Sa.PFE 505.4

    “Și Moise a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.” (Exod 19, 7.)PFE 506.1

    Care a fost răspunsul adunării, care număra mai mult de un milion de oameni?PFE 506.2

    “Tot poporul a răspuns: ‘Vom face tot ce a zis Domnul!’ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.” (Exod 19, 8.)PFE 506.3

    În acest fel, copiii lui Israel au fost desemnați a fi un popor deosebit. Printr-un legământ solemn, ei au făgăduit să-I fie credincioși lui Dumnezeu.PFE 506.4

    Apoi, poporului i-a fost poruncit să se pregătească pentru auzirea legii. În dimineața celei de-a treia zi, a fost auzit glasul lui Dumnezeu. Vorbind tare din mijlocul întunericului care Îl împresura, în timp ce Se afla pe munte, înconjurat de un cortegiu de îngeri, Domnul le-a făcut cunoscut Legea Sa.PFE 506.5

    Dumnezeu a însoțit proclamarea Legii Sale de manifestări ale puterii și slavei Sale, pentru ca poporul Său să poată fi pătruns de un respect profund pentru Autorul Legii, Creatorul cerurilor și al pământului. De asemenea, El avea să arate tuturor oamenilor caracterul sacru, importanța și permanența Legii Sale.PFE 506.6

    Poporul israel a fost copleșit de spaimă. Ei s-au îndepărtat de munte cu teamă și respect sfânt. Adunarea a strigat către Moise: “Vorbește-ne tu însuți ... să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim”. (Exod 20, 19.)PFE 506.7

    Mințile oamenilor din popor, orbite și degradate în urma robiei, nu au fost pregătite să aprecieze pe deplin principiile atotcuprinzătoare ale Celor Zece Precepte. Pentru ca obligațiile Decalogului să poată fi pe deplin înțelese și înfăptuite, au mai fost date și alte precepte, care ilustrau și aplicau preceptele cuprinse în Cele Zece Porunci. Spre deosebire de Decalog, aceste rânduieli i-au fost date lui Moise, care avea să le transmită poporului.PFE 506.8

    Pe când cobora de pe munte, Moise “a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: ‘Vom face tot ce a zis Domnul’. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel. A trimis pe niște tineri dintre copiii lui Israel să aducă Domnului arderi de tot și să junghie tauri ca jertfe de mulțumire. Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în străchini; iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. A luat cartea legământului și a citi-o în fața poporului. Ei au zis: ‘Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul’. Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: ‘Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte’.” (Exod 24, 4-8.)PFE 506.9

    În acest fel, printr-unul dintre cele mai solemne servicii, copiii lui Israel au fost puși deoparte ca popor deosebit. Stropirea sângelui reprezintă sângele vărsat de Domnul Isus, prin care ființele omenești sunt curățite de păcat.PFE 507.1

    Încă o dată, Domnul rostește cuvinte deosebite către poporul Său. În capitolul 31 din Exod, citim: “Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ‘Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci aceasta va fi între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.... Copiii lui Israel să țină Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, cu un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat’. Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu”. (Versetele 13-18.)PFE 507.2

    Mi-au fost prezentate multe alte pasaje din Scriptură cu privire la caracterul sacru al Legii lui Dumnezeu. Scenă după scenă, au trecut prin fața mea până am ajuns la timpul prezent. Cuvântul rostit de Dumnezeu lui Israel s-a adeverit. Poporul nu a ascultat și numai doi dintre adulții care au părăsit Egiptul au intrat în Canaan. Oare nu-și va împlini Domnul cuvântul și astăzi, dacă conducătorii poporului Său se îndepărtează de poruncile Sale?PFE 508.1

    Am fost îndreptată spre capitolul 4 din Deuteronom. Tot acest capitol trebuie studiat. Luați aminte în mod special la această afirmație: “Să știi dar în ziua aceasta și pune-ți în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer și jos pe pământ, și că nu este alt Dumnezeu afară de El. Păzește dar legile și poruncile Lui, pe care ți le dau azi, ca să fii fericit, tu și copiii tăi după tine, și să ai multe zile în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău”. (Deuteronom 4, 39-40.)PFE 508.2

    Capitolele 8 și 11 au, de asemenea, o mare însemnătate pentru noi. Lecțiile pe care le conțin acestea sunt de cea mai mare importanță și ne sunt date și nouă în aceeași măsură ca și israeliților. În capitolul 11, Dumnezeu spune:PFE 508.3

    “Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta și vă veți duce după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți.” (Deuteronom 11, 26-28.)PFE 508.4

    Am fost instruită, ca sol al lui Dumnezeu, să zăbovesc în mod special asupra raportului cu privire la păcatul lui Moise și a urmării triste a acestuia, ca o lecție solemnă pentru cei care dețin o poziție de răspundere în școlile noastre și mai ales a acelora care sunt directori ai acestor instituții.PFE 508.5

    Despre Moise, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: “Moise însă era un om blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului”. (Numeri 12, 3.) Mult timp se luptase cu răzvrătirea și încăpățânarea poporului lui Israel. Însă, în cele din urmă, răbdarea sa a cedat. Ei se aflau la hotarele țării făgăduite. Dar, înainte de a intra în Canaan, trebuia să arate că ei cred în făgăduința lui Dumnezeu. Rezerva de apă s-a terminat. Era pentru ei o ocazie de a merge prin credință, și nu prin vedere. Însă ei au uitat brațul care atât de mulți ani le asigurase toate nevoile și, în loc să se întoarcă spre Dumnezeu pentru ajutor, ei au murmurat împotriva Lui.PFE 508.6

    Strigătele lor erau îndreptate împotriva lui Moise și Aaron: “Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre? Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochini, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut? ” (Numeri 20, 4-5.)PFE 509.1

    Cei doi frați s-au dus în fața mulțimii. Însă, în loc să-i vorbească stâncii, așa cum îl îndrumase Dumnezeu, Moise a lovit-o cu furie, strigând: “Ascultați, răzvrătiților, vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” (Numeri 20, 10.)PFE 509.2

    Amarnică și profund umilitoare a fost judecata pronunțată imediat. “Domnul a vorbit lui Moise și Aaron: ‘Pentru că n-ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau’.” (Numeri 20, 12.) Ei aveau să moară împreună cu Israel cel răzvrătit înainte de a trece Iordanul.PFE 509.3

    Domnul a dorit ca poporul să învețe din experiența lui Moise că, atunci când ei fac ceea ce scoate în evidență eul, lucrarea Sa este neglijată, iar El este dezonorat. Domnul va acționa împotriva acelora care lucrează contra Lui. Numele Lui, doar acesta trebuie proslăvit pe pământ.PFE 509.4

    Timp de mai mult de douăzeci de ani, în diferite momente, lucruri ciudate au venit asupra noastră. Cei care au devenit necredincioși, care nu au înălțat principiile neprihănirii, trebuie acum să-L caute pe Domnul cu adâncă umilință a sufletului și să se convertească, pentru ca Dumnezeu să poată vindeca nelegiuirile lor.PFE 509.5

    Acela care stă în fruntea unei școli trebuie să-și dea tot interesul pentru a face din școală ceea ce Domnul a rânduit. Dacă este ambițios și vrea să urce sus, tot mai sus, dacă ajunge mai presus de competențele reale ale lucrării sale, și trece peste simplitate, și desconsideră principiile sfinte ale cerului, el trebuie să învețe din experiența lui Moise că Domnul Își va manifesta cu siguranță neplăcerea datorită eșecului său de a fi atins standardul pus în fața lui.PFE 510.1

    Directorul unei școli trebuie să aibă grijă în mod deosebit de resursele financiare ale școlii. El trebuie să cunoască principiile de bază ale contabilității. El trebuie să fie credincios și să raporteze cum a folosit toți banii care au trecut prin mâna sa, în folosul școlii. Fondurile școlii nu trebuie depășite în cheltuielile care se fac, ci trebuie făcut orice efort cu putință pentru a spori utilitatea școlii. Cei cărora li s-a încredințat administrarea financiară a instituțiilor noastre de învățământ nu trebuie să-și îngăduie nepăsare în cheltuirea banilor. Tot ce este în legătură cu finanțele școlilor noastre trebuie să fie cu desăvârșire corect. Calea Domnului trebuie urmată cu strictețe, chiar dacă aceasta s-ar putea să nu fie în conformitate cu căile oamenilor.PFE 510.2

    Celor care au în grijă școlile noastre, eu le spun: Faceți voi din Dumnezeu și Legea Sa delectarea voastră? Sunt principiile pe care le urmați voi sănătoase, curate și nealterate? Sunteți voi, în viața voastră practică, stăpâniți de Dumnezeu? Simțiți voi nevoia de a asculta de El în toate lucrurile, oricât de mici ar fi? Dacă sunteți ispitiți să vă însușiți banii care intră în școală și să-i alocați în lucruri care nu aduc nici un beneficiu școlii, principiile pe care le aveți voi ca standard au nevoie de o examinare atentă, ca să nu vină timpul când voi veți fi cei criticați și găsiți necorespunzători. Cine este contabilul vostru? Cine este casierul vostru? Cine este administratorul? Sunt ei atenți și competenți? Concentrați-vă asupra acestor lucruri. S-ar putea ca banii să fie folosiți necorespunzător, fără să se știe exact de ce; și s-ar putea ca o școală să fie mereu în pierdere datorită unor cheltuieli neînțelepte. Deși cei din conducere s-ar putea să simtă acest lucru din plin, ei pot motiva că au făcut tot ce au putut. Însă de ce permit ei să se acumuleze datorii? Fie ca cei care poartă răspunderea școlii să verifice în fiecare lună cum stă școala din punct de vedere financiar.PFE 510.3

    Frații mei care aveți răspunderi, înălțați legea împărăției lui Hristos, dându-i ascultare cu toată voința voastră. Dacă voi înșivă nu vă aflați sub stăpânirea Conducătorului Universului, cum puteți asculta voi de Legea Sa, așa cum cere Cuvântul Său? Cei care sunt așezați în poziții de răspundere sunt aceia care trebuie să fie cei mai conștienți de responsabilitatea pe care o au față de Legea lui Dumnezeu și de importanța păzirii tuturor cerințelor Sale.PFE 511.1

    În multe privințe, mulți dintre cei care au legătură cu școlile noastre trebuie să aibă o țintă mai înaltă. Noi știm că unii sunt cu totul hotărâți să asculte de orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Acestor bărbați și femei li se va da înțelepciunea de a discerne între neprihănire și lipsa neprihănirii. Ei au credința care lucrează prin dragoste și curățește sufletul și ei Îl descoperă pe Dumnezeul lumii.PFE 511.2

    Noi toți trebuie să dobândim o experiență mai înaltă în lucrurile lui Dumnezeu ca până acum. Eul trebuie să moară, iar Domnul Hristos trebuie să ia în stăpânire templul sufletului. Medicii, pastorii, profesorii și toți ceilalți care au poziții de răspundere trebuie să învețe umilința lui Hristos, înainte ca El să Se poată descoperi în ei. Prea adesea, eul este atât de important în viața omului, încât Domnul nu îl poate modela. Eul conduce și-ntr-o parte, și-n cealaltă, iar omul merge înainte cum îi place. Domnul Hristos spune eului: “Mergi pe calea Mea. Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Atunci Eu îl pot accepta ca ucenic al Meu. Pentru ca să Mă poată sluji într-un mod acceptabil, el trebuie să facă lucrarea pe care Eu i-am dat-o, în armonie cu sfaturile Mele.” The Review and Herald, 16, 23 august, 1906.PFE 511.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents