Gânduri despre educație

Nici o lucrare întreprinsă vreodată de către om nu presupune mai multă grijă și dibăcie ca instruirea și educarea corespunzătoare a tinerilor și copiilor. Nu există influențe atât de puternice ca cele care ne împresoară în primii ani ai vieții. Înțeleptul spune: “Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22, 6.) Ființa umană are trei componente, iar instruirea pe care o cere imperios Solomon cuprinde dezvoltarea corespunzătoare a puterilor fizice, intelectuale și morale. Pentru a duce bine la îndeplinire această lucrare, părinții și profesorii trebuie să înțeleagă ei înșiși “calea pe care trebuie să o urmeze copilul”. Aceasta înseamnă mai mult decât o cunoaștere dobândită din cărți sau învățarea din școală. Aceasta înseamnă a te deprinde cu exercițiul cumpătării, bunătatea frățească și evlavia; îndeplinirea datoriei față de noi înșine, față de semenii noștri și față de Dumnezeu.PFE 57.1

Instruirea copiilor trebuie să fie călăuzită de un principiu diferit de cel care stă la baza învățării animalelor necuvântătoare. Animalul nu are altceva de învățat decât să se supună stăpânului său, însă copilul trebuie învățat cum să se stăpânească pe el însuși. Voința trebuie învățată să asculte ceea ce dictează rațiunea și conștiința. Un copil poate fi disciplinat astfel, încât să nu aibă, exact ca și animalul, o voință a lui însuși, individualitatea lui pierzându-se în cea a învățătorului său. O astfel de învățare este neînțeleaptă, iar efectele dezastruoase. Copiii educați astfel vor avea deficiențe în privința luării deciziilor și puterea de a fi hotărâți. Ei nu sunt învățați să acționeze din principiu; puterile rațiunii nu sunt întărite prin exercițiu. Pe cât este cu putință, fiecare copil trebuie educat astfel, încât să prindă încredere în sine, să poată fi independent. Prin punerea la lucru a diferitelor sale capacități, el va învăța în ce este mai puternic și în ce este deficitar. Un educator înțelept va acorda atenție specială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-și poată forma un caracter echilibrat, armonios.PFE 57.2

În unele școli și familii, copiii par a fi bine educați, atâta timp cât sunt sub disciplina celorlalți; însă, când sistemul de reguli care i-a ținut în frâu nu mai există, ei par a fi incapabili să gândească, să acționeze sau să decidă singuri. Dacă ar fi fost învățați să-și pună la lucru propria lor judecată cât de repede și cât de practic posibil, răul ar fi putut fi împiedicat. Însă ei au fost atât de mult stăpâniți de părinți sau de profesori, încât s-au bizuit în totul numai pe ei. Acela care caută să contopească individualitatea elevilor săi în individualitatea lui, în așa fel încât rațiunea, judecata și conștiința să fie supuse controlului său, își asumă o răspundere nejustificată și înfricoșătoare. Cei care își educă elevii ca aceștia să simtă că stă în puterea lor să devină oameni folositori și onorați vor fi oamenii care vor avea cel mai mare succes în permanență. Pentru observatorii nechibzuiți, lucrarea lor s-ar putea să nu pară de cel mai mare folos și să nu fie așa de mult apreciată ca cea a profesorului care deține controlul absolut, însă viața de mai târziu a elevilor va arăta rezultatele unui plan de educație mai bun.PFE 57.3

Atât părinții, cât și profesorii sunt în primejdia de a comanda și dicta prea mult, în același timp însă au eșuat în a avea o relație socială cu copiii și elevii lor. Ei mențin o rezervă prea mare și își exercită autoritatea într-o manieră rece, lipsită de simpatie, care are tendința de a respinge, în loc de a câștiga încrederea și afecțiunea. Dacă și-ar aduna mai des copiii în jurul lor și ar manifesta interes față de ceea ce fac ei, chiar și pentru sporturile pe care le practică, părinții și educatorii ar câștiga iubirea și încrederea celor mici, iar lecția respectului și ascultării ar fi învățată mult mai repede; căci dragostea este cel mai bun învățător. Un interes asemănător dovedit față de tineri va asigura rezultate asemănătoare. Inima tânără este grabnică în a răspunde atingerii pline de simpatie.PFE 58.1

Să nu uitați niciodată că educatorul trebuie să fie ceea ce dorește ca elevii săi să devină. Iată de ce principiile și obiceiurile sale trebuie considerate de o mai mare importanță chiar și decât calificarea lui profesională. El ar trebui să fie un om care se teme de Dumnezeu și simte responsabilitatea pentru lucrarea Sa. El trebuie să înțeleagă importanța educației fizice, mintale și morale și ar trebui să dea importanța cuvenită fiecăreia. Cel care vrea să-și stăpânească elevii trebuie mai întâi ca el să fie stăpân pe el însuși. Pentru a le câștiga dragostea, el trebuie să le arate, prin privire, cuvânt și faptă, că inima lui este plină de dragoste pentru ei. În același timp, hotărârea și decizia sunt indispensabile în lucrarea de formare a unor deprinderi corecte și de dezvoltare a unor caractere nobile.PFE 58.2

Educația fizică ar trebui să ocupe un loc important în orice sistem de educație. Este datoria părinților și a profesorilor de a cunoaște organismul omenesc și legile de care este guvernat și, pe cât este posibil, să le asigure copiilor și elevilor lor ceea ce constituie cea mai mare dintre toate binecuvântările de pe pământ, “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Zeci de mii de copii mor în fiecare zi, iar alții sunt lăsați să se târască într-o viață mizerabilă, poate de păcat, datorită ignoranței și neglijenței părinților și profesorilor.PFE 59.1

Multe mame petrec ore sau chiar zile în șir în lucru inutil, numai pentru etalare, și, în același timp, nu au timp să capete informațiile necesare pentru a ști cum să păstreze sănătatea copiilor lor. Ele încredințează sănătatea acestora pe mâna doctorului, iar sufletele lor pe mâna pastorului, ca să nu fie deranjate în închinarea lor în fața modei. Cunoașterea minunatelor mecanisme pe baza cărora funcționează trupul omenesc, înțelegerea dependenței unui organ de altul în vederea funcționării sănătoase a acestora constituie o lucrare pentru care aceste mame nu prezintă interes. Cât despre influența reciprocă dintre minte și trup, ele știu foarte puțin. Iar mintea, această înzestrare extraordinară care unește finitul cu infinitul, ele nu o pot înțelege.PFE 59.2

Timp de generații întregi, sistemul popular de educație și în special pentru copii a fost distrugător pentru sănătate și chiar pentru viața în sine. Copiii mici petreceau cinci sau chiar șase ore pe zi în săli de clasă aerisite necorespunzător sau insuficient de mari. Aerul din astfel de încăperi devine otrăvitor pentru plămânii care îl inhalează. Și în aceste locuri, copiii mici, cu corpurile lor active, cu mintea fără astâmpăr, au fost ținuți fără ocupație în timpul zilelor lungi de vară, când lumea de afară îi chema să adune sănătate și fericire împreună cu păsărelele și florile. Mulți copii, în cel mai fericit caz, se bucură foarte puțin de viață. Închiderea în școală îi face nervoși și bolnăvicioși. Corpurile lor ajung pipernicite din lipsă de exercițiu și datorită stării de epuizare a sistemului nervos. Dacă firul vieții se stinge, părinților și profesorilor nici nu le trece prin cap că ei ar avea vreo vină. Nenorocirea care i-a lovit este privită ca fiind o hotărâre specială a Providenței, când, de fapt, adevărul este că ignoranța fără scuză și neglijarea legilor naturale sunt cauzele care au dus la moartea acestor copii. Dumnezeu a rânduit ca ei să se bucure de sănătate și tărie, să-și formeze caractere curate, nobile și frumoase, să-L slăvească pe El în această viață și să-L laude în viața care va veni.PFE 59.3

Cine poate ști câte vieți au fost distruse prin cultivarea doar a intelectului și prin neglijarea puterilor fizice? Procedeele de lucru ale părinților și profesorilor nechibzuiți, de a stimula mințile tinere prin îngăduință excesivă sau frică, s-au dovedit a fi fatale pentru mulți elevi promițători. În loc să-i tot îndemne cu toate stimulentele posibile, un educator înțelept mai degrabă îi va ține în frâu mintea prea activă, până ce constituția fizică va deveni suficient de puternică pentru a susține efortul mintal.PFE 60.1

Pentru ca elevii să poată fi sănătoși și voioși, lucruri care depind de dezvoltarea fizică și mintală normală, trebuie avut grijă ca studiul, munca și recrearea să fie combinate în mod corespunzător. Cei care stau închiși numai pentru studiu, neglijând exercițiul fizic, fac acest lucru vătămându-și sănătatea. Circulația sanguină este dezechilibrată, creierul având prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin. Lecțiile lor ar trebui restrânse la un anumit număr de ore, iar restul de timp trebuie petrecut în lucru activ în aer liber.PFE 60.2

Copiilor mici trebuie să li se dea drumul să alerge și să se joace afară, să se bucure de aerul proaspăt, curat, și de soarele dătător de viață. Temelia pentru un corp puternic se așează în primii ani ai vieții. Părinții ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor până ce aceștia ajung la vârsta de opt sau zece ani. Mama să se ocupe mai puțin de ceea ce este artificial, să refuze să-și consume puterile pentru etalarea care înrobește și să caute să găsească timp să cultive în ea însăși și în copiii ei dragostea pentru lucrurile frumoase ale naturii. Ea să le îndrepte atenția către lucrurile minunate ale cerului, către miile de forme de frumusețe care împodobesc pământul și apoi să le spună cine le-a făcut. Astfel, ea poate îndrepta mințile lor tinere către Creator și să trezească în inimile lor respect și dragoste pentru dătătorul tuturor binecuvântărilor. Câmpiile și dealurile — sala de audiență a naturii — trebuie să constituie sala de clasă pentru copiii mici. Corurile naturii să fie manualul lor. Lecțiile întipărite astfel în mințile lor nu vor fi uitate curând.PFE 60.3

Lucrările lui Dumnezeu din natură cuprind lecții de înțelepciune și daruri vindecătoare pentru toți. Scenele mereu în schimbare ale anotimpurilor care se repetă continuu reprezintă semne vădite ale slavei, puterii și dragostei Sale. Ar fi bine ca și studenții, în timp ce lucrează pentru a dobândi îndemânarea și capacitatea de a învăța de la oameni, să caute mai mult înțelepciunea lui Dumnezeu, să cunoască mai mult legile divine, atât cele naturale, cât și cea morală. Viața și fericirea, atât în această viață, cât și în cea viitoare, se obțin prin ascultarea de aceste legi. — The Review and Herald, 10 ianuarie, 1882.PFE 61.1