Lucrul esențial în educație

Educația cea mai importantă pe care trebuie să o dobândească tinerii de astăzi și care îi va face corespunzători pentru școala mai înaltă de sus este acea educație care îi va învăța cum să descopere voia lui Dumnezeu lumii. A neglija această fază a instruirii lor și a aduce în școlile noastre metode lumești înseamnă o pierdere atât pentru profesori, cât și pentru studenți.PFE 512.1

Chiar înainte de a fi luat la cer, Ilie a vizitat școlile profeților și i-a instruit pe studenți cu privire la punctele cele mai importante ale educației lor. El le-a repetat acum lecțiile pe care le dăduse în vizita anterioară, întipărind în mințile tinerilor importanța simplității în orice domeniu al educației. Numai în acest fel puteau fi modelați de cer și porni înainte pe căile Domnului. Dacă ar fi conduse așa cum a rânduit Dumnezeu, școlile noastre din acest timp al sfârșitului ar face o lucrare asemănătoare celei făcute prin școlile profeților.PFE 512.2

Cei care pleacă din școlile noastre și se angajează în lucrare misionară au nevoie de experiență în ce privește cultivarea pământului și alte domenii ale lucrului manual. Ei trebuie să fie instruiți pentru a putea prelua orice domeniu al lucrării în câmpurile în care vor fi chemați. Nici o lucrare nu va fi mai eficientă decât cea făcută de cei care, dobândind o educație în viața practică, vor porni înainte pregătiți să învețe pe alții așa cum ei, la rândul lor, au fost învățați.PFE 512.3

În învățăturile Sale, Mântuitorul a reprezentat lumea ca pe o vie. Am face bine dacă am studia parabolele în care este utilizat acest simbol. Dacă în școlile noastre s-ar dovedi mai mult interes și mai multă credincioșie pentru cultivarea pământului, n-ar mai exista lipsă de interes din partea studenților pentru clădiri, plăcere pentru sporturi și distracții, care produc atâtea probleme în lucrarea din școlile noastre.PFE 512.4

Când i-a așezat în grădina Edenului pe primii noștri părinți, Dumnezeu le-a dat îndemnul “s-o lucreze” și “s-o păzească”. Dumnezeu terminase lucrarea creațiunii și spusese că toate lucrurile erau foarte bune. Totul corespundea scopului pentru care a fost creat. Atâta timp cât Adam și Eva au ascultat de Dumnezeu, munca lor în grădină a fost o plăcere; pământul a rodit cu îmbelșugare pentru nevoile lor. Însă, când s-a îndepărtat de Dumnezeu și nu L-a mai ascultat, omul a fost condamnat să lupte cu semințele semănate de Satana și să-și câștige pâinea în sudoarea frunții sale. De acum înainte, el avea să se lupte cu truda și greutățile împotriva puterii căreia își supusese voința.PFE 512.5

Era planul lui Dumnezeu acela de a îndepărta prin trudă toate relele pe care omul le adusese în lume prin neascultare. Muncind din greu, ispitirile lui Satana pot fi făcute ineficiente și, de asemenea, răul în care omul fusese înfășurat. Fiul lui Dumnezeu a fost dăruit lumii prin moartea Sa, făcând ispășire pentru păcatele lumii, și prin viața Sa, învățându-i pe oameni cum pot fi zădărnicite planurile vrăjmașului. Luând asupra Lui natura omenească, Domnul Hristos S-a făcut una cu frații Săi, a simțit cu ei și, printr-o viață de muncă neobosită, i-a învățat pe oameni cum pot deveni lucrători împreună cu Dumnezeu în făurirea împărăției Sale în lume.PFE 513.1

Dacă aceia care au primit sfaturi cu privire la planul lui Dumnezeu pentru educația tinerilor din aceste timpuri din urmă își vor preda voința lui Dumnezeu, El îi va învăța care este voia Sa și care este calea Sa. Domnul Hristos trebuie să fie învățătorul în școlile noastre. Dacă profesorii și studenții Îi vor acorda locul care i se cuvine, El va lucra prin ei pentru a aduce la îndeplinire planul de mântuire.PFE 513.2

Elevii și studenții trebuie învățați să caute sfatul lui Dumnezeu prin rugăciune. Ei trebuie să fie învățați să privească la Creatorul lor ca la un îndrumător care nu dă greș niciodată. Ei trebuie învățați lecțiile stăpânirii de sine și ale încrederii, ale adevăratei bunătăți și acelei amabilități care pornește din inimă. Ei trebuie să învețe lecția consecvenței. Caracterele lor trebuie să răspundă cuvintelor lui David: “Fiii noștri sunt ca niște odrasle care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești”. (Psalmii 144, 12.) Prin toate acestea, ei sunt calificați pentru a servi în câmpul misionar.PFE 513.3

Studentul convertit a rupt lanțul care îl ține în slujba păcatului și se află într-o relație corespunzătoare cu Dumnezeu. Numele lui este înscris în cartea vieții Mielului. El se află sub o obligație solemnă de a renunța la rău și de a se așeza sub jurisdicția lui Dumnezeu. Prin rugăciune stăruitoare, el trebuie să se alipească de Hristos. A neglija acest lucru, a refuza să-I slujească înseamnă a pierde dreptul la favoarea Marelui Învățător și a deveni câmpul de luptă al vicleșugurilor lui Satana. A fost planul cerului ca, prin sacrificiul fără margini al lui Hristos, să-i aducă din nou pe oameni în armonie cu Dumnezeu. Educația care îl aduce pe student într-o relație strânsă cu Învățătorul trimis de Dumnezeu este adevărata educație.PFE 514.1

Poporul lui Dumnezeu reprezintă uneltele alese de El pentru creșterea bisericii Sale de pe pământ. Ei trebuie să caute sfatul lui Dumnezeu. Distracțiile și plăcerile lumești nu trebuie să aibă loc în viața creștinului. Tăria poporului Său stă în a urma calea Domnului. Trebuie să se dea pe față credința lor în singurul Fiu al lui Dumnezeu. Acest lucru va face impresie asupra minții celor stăpâniți de lucruri lumești. Acela care ia poziție și se desparte de lume și se luptă să devină una cu Hristos va avea succes în a atrage sufletele la Dumnezeu. Harul lui Hristos va fi atât de evident în viața sa, încât lumea va vedea că el a umblat cu Hristos și a învățat de la El.PFE 514.2

“Du-te azi și lucrează în via Mea”, poruncește Mântuitorul. “Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu!”. (1 Corinteni 10, 31.) Fie ca toți aceia care susțin că sunt copii ai Împăratului ceresc să caute continuu să reprezinte principiile Împărăției lui Dumnezeu. Fiecare să-și aducă aminte că, în spirit, în cuvinte și fapte, el trebuie să fie credincios tuturor preceptelor și poruncilor Domnului. Noi trebuie să fim supuși ai împărăției lui Hristos, credincioși, vrednici de încredere, pentru ca cei din lume care sunt înțelepți să poată avea o reprezentare adevărată a bogățiilor, bunătății, îndurării, milei și curtoaziei cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 24 octombrie, 1907.PFE 514.3