Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Căminul și școala

    Este o mândrie pentru veacul de acum faptul că oamenii pot avea atât de multe posibilități pentru dobândirea cunoștințelor, așa cum n-a fost niciodată înainte, și că se manifestă un interes atât de mare pentru educație. Totuși, în ciuda acestui progres demn de lăudat, există un spirit fără egal de nesupunere și nechibzuință în generația care se ridică; decăderea mintală și cea morală sunt aproape universale. Lipsa de disciplină în foarte multe instituții de învățământ le-a distrus aproape total utilitatea și în unele cazuri le-a făcut să fie mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Acest lucru a fost sesizat și deplâns și s-au făcut eforturi serioase pentru a îndrepta deficiențele din sistemul nostru educațional. Există o nevoie urgentă de școli în care tinerii să poată fi învățați stăpânirea de sine, sârguința și încrederea în propriile puteri, respectul pentru superiori și reverența față de Dumnezeu. Cu o astfel de educație, noi putem să sperăm să vedem tineri pregătiți să-și onoreze Creatorul și să-și binecuvânteze semenii.PFE 64.1

    În vederea atingerii acestor obiective, a fost întemeiat colegiul nostru din Battle Creek. Însă cei care se străduiesc să îndeplinească o astfel de lucrare se lovesc de multe și serioase dificultăți. Răul care îi stăpânește pe toți ceilalți și care adesea contracarează eforturile celor mai buni instructori trebuie căutat în educația din cămin. Părinții nu sesizează importanța de a-și apăra copiii de tentațiile ispititoare ale acestui veac. Ei nu dovedesc suficientă stăpânire și de aceea nu-i pot aprecia corect valoarea.PFE 64.2

    Mulți părinți greșesc prin faptul că nu-și unesc eforturile cu cele ale profesorului sârguincios și credincios. Tinerii și copiii, cu înțelegerea lor nedesăvârșită și judecata lor nedezvoltată, nu sunt întotdeauna în stare să înțeleagă în întregime planurile și metodele profesorului. Totuși, când aceștia aduc acasă rapoarte cu privire la ce s-a făcut la școală, acestea sunt discutate de către părinți în cercul familial, iar metoda profesorului este criticată fără opreliște. Prin aceasta, copiii învață lecții de care nu se vor dezvăța ușor. Ori de câte ori sunt supuși unor restricții neobișnuite, ei fac apel la părinții lor nechibzuiți pentru simpatie și îngăduință. În acest fel, este încurajat un spirit de neliniște și nemulțumire, școala suferă datorită influenței demoralizatoare, iar sarcina profesorului devine mult mai grea. Însă cea mai mare pierdere o au victimele nesăbuinței părintești. Defecte de caracter care, printr-o bună educație, s-ar fi corectat sunt lăsate să se amplifice o dată cu trecerea anilor, ajungând să strice și poate chiar să distrugă utilitatea posesorului lor.PFE 64.3

    De regulă, se va descoperi că elevii cei mai predispuși să se plângă de disciplina din școală sunt cei care au primit o educație superficială. Nefiind niciodată învățați despre necesitatea perfecționării, ei o privesc cu neplăcere. Părinții au neglijat să-și învețe fiii și fiicele că trebuie să-și îndeplinească cu credincioșie datoriile din gospodărie. Copiilor li se îngăduie să-și petreacă timpul jucându-se, în timp ce tatăl și mama trudesc fără încetare. Puține persoane tinere simt că este datoria lor de a duce și ei o parte din poverile familiei. Ei nu sunt învățați că îngăduirea apetitului sau urmărirea tihnei și a plăcerii nu constituie țelul suprem al vieții.PFE 65.1

    Cercul familiei constituie școala în care copilul primește primele sale lecții, care vor dura cel mai mult. Iată de ce părinții trebuie să fie mult acasă. Prin cuvânt și exemplu, ei trebuie să-și învețe copiii dragostea de Dumnezeu; să-i învețe să fie inteligenți, sociabili, afectuoși, să cultive deprinderile de a fi harnici, chibzuiți în cheltuieli și stăpâni pe sine. Oferind copiilor lor dragoste, simpatie și încurajare în cămin, părinții le pot pune la dispoziție un loc de refugiu sigur și binevenit față de multe din tentațiile lumii.PFE 65.2

    “Nu am timp”, spune tatăl, “nu am timp să mă ocup de educația copiilor mei, nu am timp pentru plăcerile sociale din cămin.” Atunci nu trebuia să iei asupra ta responsabilitatea unei familii. Neîncredințându-le timpul care le aparține de drept, îi jefuiești de acea educație pe care trebuie să o primească de la tine. Dacă ai copii, ai o lucrare de făcut, împreună cu mama, în formarea caracterelor lor. Cei care simt că sunt chemați imperios să lucreze pentru binele societății, în timp ce copiii lor cresc nedisciplinați, ar trebui să se întrebe dacă nu cumva nu și-au înțeles greșit datoria. Familia lor este cel dintâi câmp misionar în care părinții sunt chemați să lucreze. Cei care lasă ca în grădina familiei lor să crească spini și mărăcini, în timp ce dovedesc mult interes pentru cultivarea parcelelor de pământ ale vecinilor lor, nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu.PFE 65.3

    Repet, lipsa iubirii și a evlaviei și neglijarea educației corespunzătoare în cămin este ceea ce creează atât de multe dificultăți în școli și colegii. Există o înfricoșătoare stare de răceală și apatie în rândul celor care susțin că sunt creștini. Ei sunt lipsiți de sensibilitate, nemiloși, neiertători. Aceste trăsături rele îngăduite pentru prima dată în cămin exercită influența lor veninoasă în toate asocierile de fiecare zi. Dacă spiritul de bunătate și curtoazie ar fi nutrit de părinți și de copii, acest lucru s-ar vedea și în relațiile dintre profesori și elevi. Domnul Hristos ar trebui să fie un oaspete onorat în cercul familiei, iar prezența Sa nu este puțin necesară în sala de clasă. Fie ca puterea de convertire a lui Dumnezeu să poată înmuia și supune inimile părinților și copiilor, ale profesorilor și elevilor și să le transforme spre a fi asemenea lui Hristos.PFE 66.1

    Tații și mamele trebuie să studieze cu grijă și rugăciune caracterele copiilor lor. Ei trebuie să caute să reprime și să țină în frâu acele trăsături care sunt prea proeminente și să încurajeze pe acelea care ar putea fi deficitare, asigurând astfel o dezvoltare armonioasă. Aceasta nu este o problemă ușoară. Tatăl poate considera că nu este un păcat mare să neglijeze educația copiilor săi; însă nu tot așa privește lucrurile și Dumnezeu. Părinții creștini au nevoie de o convertire deplină în privința acestui subiect. Vina se acumulează continuu asupra lor, iar consecințele acțiunilor lor se răsfrâng asupra copiilor lor și asupra copiilor copiilor lor. Mintea bolnavă, dezechilibrată, temperamentul pripit, nervozitatea, invidia sau gelozia poartă amprenta neglijenței părinților. Aceste trăsături rele de caracter aduc multă nefericire celor care le dețin. Cât de mulți sunt lipsiți de dragostea prietenilor și tovarășilor lor, pe care ar fi putut să o aibă dacă ar fi fost mai amabili, mai prietenoși. Cât de mulți creează probleme ori pe unde merg și în orice sunt implicați!PFE 66.2

    Copiii au nevoi pe care părinții lor trebuie să le cunoască și să le respecte. Ei au dreptul la o astfel de educație care să-i facă în stare să fie membri utili, respectați și iubiți ai societății de aici și să-i facă demni pentru societatea curată și sfântă ce va urma. Tinerii trebuie învățați că bunăstarea lor, atât cea prezentă, cât și cea viitoare, depinde într-o mare măsură și de obiceiurile pe care și le formează în copilărie și tinerețe. De timpuriu trebuie să se obișnuiască să fie supuși, să se deprindă cu tăgăduirea de sine și să aibă în vedere fericirea altora. Ei trebuie învățați să-și supună temperamentul iute, să rețină cuvântul pătimaș, să manifeste continuu bunătate, curtoazie și stăpânire de sine. Tații și mamele trebuie să facă din aceasta principala lor preocupare, astfel încât odraslele lor să poată deveni cât mai desăvârșiți în caracter, atât cât se poate prin unirea efortului omenesc cu ajutorul divin. Ei au acceptat deja această lucrare, cu toată importanța și responsabilitatea ei, prin faptul că i-au adus pe copii pe lume.PFE 67.1

    Părinții trebuie să se asigure că propriile lor inimi și vieți sunt controlate de preceptele divine, dacă vor să-și crească copiii în temere și ascultare de Domnul. Ei nu au voie să incite, să ocărască și să batjocorească. Ei nu au voie să-și ironizeze niciodată copiii care au trăsături rele de caracter, pe care ei înșiși li le-au transmis. Acest mod de disciplinare nu va trata niciodată răul. Părinți, folosiți preceptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i sfătui și mustra pe copiii voștri încăpățânați. Arătați-le un “așa zice Domnul” pentru cerințele voastre. O mustrare care vine ca un cuvânt din partea lui Dumnezeu este mult mai eficientă decât una rostită cu asprime și mânie de buzele părinților.PFE 67.2

    Ori de câte ori este necesar ca dorințele copilului să fie refuzate sau este necesar să se treacă peste voința lui, acesta trebuie convins cu multă seriozitate că acest lucru nu se face pentru a da satisfacție părinților sau pentru a exercita o autoritate arbitrară, ci numai pentru binele lui. El trebuie învățat că fiecare greșeală neîndreptată îi va aduce lui însuși nefericire și nu va fi pe plac lui Dumnezeu. Astfel disciplinați, copiii vor descoperi că cea mai mare fericire a lor constă în supunerea propriilor lor voințe voii Tatălui lor ceresc.PFE 68.1

    Atât unii părinți, cât și unii profesori par să uite că au fost și ei odată copii. Ei sunt aroganți, reci și lipsiți de simpatie. Ori de câte ori vin în contact cu cei tineri — acasă, la școală, la școala de Sabat, la biserică — ei păstrează același aer de autoritate, iar chipurile lor poartă, de regulă, o expresie sobră, respingătoare. Veselia sau felul de a fi capricios, caracteristice copiilor, și activitatea neobosită a tinerilor sunt fără scuză în ochii lor. O astfel de disciplină nu se aseamănă cu cea folosită de Hristos. Copiii astfel educați se tem de părinții și profesorii lor, însă nu îi iubesc; ei nu le pot mărturisi acestora experiențele lor copilărești. Unele dintre cele mai valoroase trăsături de caracter sunt reprimate cu ură, așa cum vine o rafală de vânt asupra unei plante firave.PFE 68.2

    Zâmbiți, părinți; zâmbiți, profesori. Dacă inima vă este tristă, nu lăsați ca fața voastră să dezvăluie acest lucru. Lăsați ca strălucirea soarelui, ce pornește dintr-o inimă iubitoare, mulțumitoare, să vă lumineze chipul. Renunțați la demnitatea de fier, adaptați-vă la nevoile copiilor și faceți-i să vă iubească. Trebuie să le câștigați dragostea, dacă vreți să le întipăriți în inimă adevărul religios.PFE 68.3

    Domnul Isus a iubit copiii. El și-a adus aminte că și El a fost odată copil și chipul Lui binevoitor a câștigat dragostea celor mici. Le plăcea să se joace în jurul Lui și să atingă acea față iubitoare cu mâinile lor nevinovate. Când mamele și-au adus copiii pentru a fi binecuvântați de scumpul Mântuitor, ucenicii au considerat acel lucru de prea mică importanță pentru a-I întrerupe învățăturile. Însă Domnul Isus a citit dorința adâncă în inimile mamelor și, mustrându-i pe ucenici, a spus: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei”.PFE 68.4

    Părinți, aveți de făcut o lucrare pentru copiii voștri, pe care nimeni altcineva nu o poate face. Nu puteți lăsa răspunderea voastră pe seama altora. Datoria tatălui față de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă ea își aduce la îndeplinire datoria, sarcina pe care o are îi este suficientă. Doar lucrând uniți tatăl și mama vor putea să îndeplinească lucrarea pe care Dumnezeu a încredințat-o în mâinile lor.PFE 69.1

    Timpul care este petrecut pentru câștigarea de bogății este mai mult decât pierdut, atât pentru părinți, cât și pentru copii, atâta timp cât este neglijată educația morală. Comorile pământești vor trece; însă noblețea caracterului și valoarea morală vor dura veșnic. Dacă lucrarea părinților va fi bine făcută, ea va da mărturie de-a lungul veșniciei de înțelepciunea și credincioșia lor. Cei care se împovărează la extrem ca să-și procure pentru casele lor lucruri costisitoare și drept hrană delicatese sau pentru a-i menține în ignoranță cu privire la lucrul folositor vor fi răsplătiți doar cu mândria, invidia, ambiția și lipsa de respect a copiilor lor răsfățați.PFE 69.2

    Tinerii au nevoie încă din copilărie de o barieră fermă ridicată între ei și lume, astfel ca influența degradantă a acesteia să nu-i afecteze. Părinții trebuie să vegheze continuu, astfel încât copiii lor să nu fie pierduți pentru Dumnezeu. Dacă ar fi considerat important ca tinerii să aibă caractere frumoase și un fel de a fi binevoitor, tot așa după cum există tendința de a imita moda lumii în îmbrăcăminte și comportament, ar fi sute acolo unde este azi doar unul pregătit pentru o viață activă, în stare să exercite o influență înnobilatoare asupra societății!PFE 69.3

    Lucrarea de educare, instruire și disciplinare a părinților întrece în însemnătate orice altă lucrare. Eforturile celor mai buni profesori aduc adesea puține roade, deoarece tații și mamele nu-și fac partea cu credincioșie. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna călăuza lor. Noi nu vrem să vă prezentăm o nouă cale de îndeplinire a datoriei. Noi punem înaintea tuturor toate învățăturile acelui cuvânt prin care lucrarea noastră trebuie să fie judecată și întrebăm: Acesta este standardul pe care noi, ca părinți creștini, ne străduim să-l atingem? The Review and Herald, 21 martie 1882.PFE 69.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents