Școala evreilor din antichitate

Instituțiile din societatea omenească își găsesc cele mai bune modele în Cuvântul lui Dumnezeu. Căci în privința învățăturilor pe care le dau, acestea nu dau greș. Lecții de mare folos, chiar în acest veac de progres în privința educației, pot fi găsite în istoria poporului lui Dumnezeu din vechime.PFE 95.1

Domnul S-a ocupat El Însuși de educația și instruirea lui Israel. Preocuparea pentru ei nu s-a mărginit doar la religie. Orice le afecta bunăstarea fizică sau mintală devenea obiect al îngrijirii divine și intra în sfera preocupării divine.PFE 95.2

Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i învețe pe copiii lor cerințele Sale și să-i familiarizeze cu felul în care proceda El față de poporul Său. Căminul și școala erau una. În loc de buze străine, inimile pline de iubire ale tatălui și mamei erau cele care dădeau învățături copiilor lor. Gândurile lui Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele vieții zilnice din cămin. Intervențiile atotputernice ale lui Dumnezeu în eliberarea poporului Său erau povestite cu elocvență și cu teamă sfântă. Marile adevăruri ale providenței lui Dumnezeu și cele cu privire la viața viitoare erau întipărite în mințile lor tinere. Aceștia se familiarizau cu ceea ce este adevărat, bun și frumos.PFE 95.3

Lecțiile date erau ilustrate prin folosirea de imagini și simboluri și astfel fixate bine în memorie. Prin aceste imagini însuflețite, copilul era, încă din pruncie, inițiat în taina, înțelepciunea și speranțele părinților săi și călăuzit pe o cale în care gândea, simțea și anticipa, cale care îl conducea dincolo de lucrurile care se văd și sunt trecătoare, la cele nevăzute și veșnice.PFE 95.4

Datorită acestei educații primite, mulți tineri din Israel au ajuns viguroși la trup și la minte și puternici în a acționa, putând percepe cu ușurință anumite lucruri și având inima pregătită, ca și pământul cel bun, pentru creșterea prețioasei semințe și mintea instruită să-L vadă pe Dumnezeu în cuvintele revelației și în scenele din natură. Stelele cerului, pomii și florile de pe câmp, munții cei falnici și pârâiașele învolburate, toate le vorbesc, iar vocea profeților, auzită pretutindeni, găsește un ecou în inima lor.PFE 95.5

Așa a fost educația primită de Moise în coliba simplă din Gosen; de Samuel, prin credincioasa Ana; de David, printre dealurile din Betleem; de Daniel, înainte de robia care l-a despărțit de căminul său și de strămoșii săi. La fel a fost și viața din primii ani ai lui Hristos, în căminul umil din Nazaret; la fel a fost și educația primită de Timotei, care, prin buzele mamei sale Eunice și ale bunicii sale Lois, a învățat despre adevărurile scrierilor sfinte.PFE 96.1

Mai târziu, au fost luate măsuri pentru instruirea tinerilor prin întemeierea “școlilor profeților”. Dacă un tânăr era dornic să obțină o cunoaștere mai bună a Scripturii, să pătrundă mai adânc tainele Împărăției lui Dumnezeu și să caute înțelepciunea de sus, ca să poată deveni un învățător în Israel, această școală îi era deschisă.PFE 96.2

Prin Samuel au fost întemeiate școlile profeților pentru a constitui o barieră împotriva corupției atât de răspândite ca urmare a vieților nelegiuite ale fiilor lui Eli și pentru a promova bunăstarea morală și spirituală a poporului. Aceste școli s-au dovedit o mare binecuvântare pentru Israel, dezvoltând acea neprihănire care înalță o națiune și îi furnizează oameni calificați spre a acționa, în temere de Dumnezeu, în calitate de conducători și sfătuitori. Pentru împlinirea acestui obiectiv, Samuel a adunat grupuri de bărbați evlavioși, inteligenți și studioși. Aceștia erau numiți fiii profeților. Învățătorii lor erau nu numai bărbați pricepuți cu privire la adevărul divin, dar și oameni care s-au bucurat ei înșiși de comuniune cu Dumnezeu și au primit înzestrarea specială a Spiritului Său. Ei se bucurau de respectul și încrederea poporului, atât pentru învățătura, cât și pentru evlavia lor.PFE 96.3

În zilele lui Samuel existau două școli de acest fel: una la Rama, unde era căminul profetului, iar cealaltă la Chiriat-Iearim, unde se afla chivotul. În zilele lui Ilie s-au mai adăugat două, la Ierihon și Betel, iar după aceea au mai fost înființate și altele în Samaria și Ghilgal.PFE 96.4

Elevii din aceste școli se întrețineau ei singuri prin munca pe care o făceau ca agricultori și meșteșugari. În Israel, acest lucru nu era socotit ciudat sau înjositor; era socotită o nelegiuire să le îngădui copiilor să trăiască în ignoranță cu privire la lucrul folositor. În ascultare față de porunca lui Dumnezeu, fiecare tânăr era învățat o anumită meserie, chiar dacă era instruit și pentru cele sfinte. Mulți dintre învățătorii religioși se întrețineau singuri prin lucrul mâinilor lor. Chiar mai târziu, după Domnul Hristos, nu s-a socotit înjositor că Pavel și Aquila își câștigau existența prin meseria lor de facere a corturilor.PFE 97.1

Subiectele principale de studiu erau Legea lui Dumnezeu și instrucțiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră și poezia. Marele obiectiv al tuturor studiilor era acela de a cunoaște voia lui Dumnezeu și datoria poporului Său. În rapoartele istoriei sfinte se puteau vedea urmele pașilor lui Iehova. Din evenimentele trecutului erau extrase învățăminte pentru viitor. Marile adevăruri prezentate prin tipuri și simboluri în legea mozaică erau aduse în atenție, iar credința putea înțelege subiectul central al întregului sistem, Mielul lui Dumnezeu care avea să ridice păcatele lumii.PFE 97.2

Limba ebraică era socotită cea mai sfântă limbă din lume. Se nutrea un spirit de consacrare. Elevii erau instruiți nu numai în ceea ce privea datoria lor de a se ruga, dar erau învățați și cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să aibă credință în El, cum să înțeleagă și să asculte de îndemnurile Spiritului Său. Mințile sfințite scoteau la lumină din vistieria casei lui Dumnezeu lucruri noi și lucruri vechi.PFE 97.3

Era cultivată cu seriozitate arta muzicii sfinte. Nu se auzeau valsuri frivole, nici cântece ușuratice, care să ridice în slăvi omul și să distragă atenția de la Dumnezeu, ci muzică sacră, solemnă, psalmi de laudă către Creator, care preamăreau Numele Său și relatau despre lucrările Sale minunate. Astfel, muzica servea unui scop sfânt, acela de a înălța gândurile spre ceea ce este curat, nobil și înălțător și de a trezi în suflet dorința de consacrare și recunoștință față de Dumnezeu.PFE 97.4

Cât de mare este diferența dintre școlile din vechime, supravegheate de Însuși Dumnezeu, și instituțiile noastre moderne de învățământ! Chiar din școlile teologice, mulți studenți ies cu o mai mică cunoaștere reală de Dumnezeu față de cea cu care au intrat. Sunt puține cele în care dragostea părintească a unui creștin pentru copiii săi nu este întâmpinată de dezamăgire amarnică.PFE 98.1

În ce constă superioritatea sistemelor noastre educative? În literatura clasică cu care sunt îndopați fiii voștri? În podoabele exterioare pe care le obțin fiicele voastre, sacrificând sănătatea sau tăria mintală? În faptul că învățământul modern este în general despărțit de cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre? Oare superioritatea educației obișnuite constă în tratarea unor discipline aparte de studiu fără o investigare profundă, care implică cercetarea Scripturilor și o cunoaștere a lui Dumnezeu și a vieții viitoare? Constă oare în umplerea minții tinerilor cu concepții păgâne despre libertate, moralitate și dreptate? Este oare sigur să ne lăsăm tinerii pe seama călăuzirii acelor conducători orbi, care studiază scrierile sfinte cu mult mai puțin interes decât cel pe care îl manifestă pentru autorii clasici ai Greciei și Romei antice?PFE 98.2

“Educația”, remarcă un scriitor, “devine un sistem de seducție.” Există o deplorabilă lipsă de restricție corespunzătoare disciplinei înțelepte. Cele mai nedorite sentimente, pasiunile cele mai nestăpânite sunt stârnite prin metodele necorespunzătoare ale profesorilor necredincioși. Mințile tinerilor sunt ușor de stârnit și absorb nesupunerea așa cum se înghite apa.PFE 98.3

Ignoranța existentă cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu printre așa-zișii creștini este alarmantă. Tinerii din școlile noastre publice au fost jefuiți de binecuvântările lucrurilor sfinte. Discuțiile superficiale și simplul sentimentalism sunt socotite ca instruire în privința moralității și a religiei, eșuând, în schimb, în a asimila caracteristicile adevăratei bunătăți. Dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu, frumusețea sfințeniei și răsplata sigură pentru facerea de bine, caracterul ticălos al păcatului și certitudinea pedepsei sunt întipărite în mințile tinerilor.PFE 98.4

Scepticismul și infidelitatea, sub vreo mască plăcută sau prin insinuări, își găsesc prea adesea locul în manualele școlare. În unele cazuri, cele mai periculoase principii au fost imprimate chiar de profesori. Prin întovărășiri rele, tinerii sunt învățați lecții de nelegiuire, destrăbălare și imoralitate, care sunt oribile de privit. Multe dintre școlile noastre publice sunt focare de viciu.PFE 99.1

Cum pot fi apărați tinerii noștri de aceste influențe molipsitoare? Trebuie să existe școli întemeiate pe principiile și preceptele Cuvântului lui Dumnezeu. Un alt spirit trebuie să fie în școlile noastre, spre a însufleți și sfinți fiecare ramură a educației. Trebuie căutată cu ardoare cooperarea divină. Și noi nu vom căuta în van. Făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu sunt ale noastre. Putem aștepta prezența învățătorului divin. Putem vedea Spiritul Domnului prezent ca în școlile profeților și pe fiecare împărtășindu-se din consacrarea divină. Știința va fi atunci, așa cum a fost pentru Daniel, în slujba religiei; și orice efort, de la cel dintâi până la cel de pe urmă, va fi îndreptat spre mântuirea omului, a sufletului, a trupului și a spiritului, și spre slava lui Dumnezeu, prin Hristos. — Semnele Timpului, 13 august, 1885.PFE 99.2